Prima problemă, care mi se pare mie, este depărtarea clerului de popor…
– Înalpreasfinția Voastră, care credeți că sunt principalele probleme ale îngrijirii pastorale în lumea modernă?
– Trebuie să fim mai aproape de oameni. În unele parohii sau eparhii izolate, această apropiere a preotului sau eparhului cu poporul are loc. Însă, [în ce ne privește] mi se pare că suntem, încă, foarte departe de ceea ce am văzut, spre exemplu, în Balcani sau în Grecia.
Făcând parte din delegația Fondului pentru „Unitatea Popoarelor Ortodoxe“ am vizitat țările din fosta Iugoslavie, unde m-am întâlnit și am interacționat cu diferiți Episcopi. Am ajuns la actualul Patriarh sârb Irineu (pe când era Episcop de Nis), la reședința sa, după care, împreună, a trebuit să mergem la un concert. Drumul de la reședință la scenă trecea printr-un parc, acolo aflându-se și un restaurant imens în aer liber.
Preasfințitul Irineu ne-a poftit să mergem și ne-am plimbat prin parc, pe lângă restaurant, unde am văzut doi oameni care se relaxau bând cafea, bere și discutând unul cu celălalt. La vederea noastră, oamenii s-au ridicat, ne-au invitat să stăm cu ei la o masă, au vrut chiar să ne trateze cu ceva.
Ei au comunicat cu Episcopul lor, l-au cunoscut, l-au întâmpinat și nu era absolut deloc rușinos ca Episcopul să se așeze cu acești oameni. Cineva bea în apropiere bere sau vin, cineva putea chiar să și fumeze, dar Vlădica a mers absolut cu calm lângă acei oameni care l-au invitat. A vorbit cu ei, le-a dat sfaturi, i-a întrebat ceva. Și, era evident că Episcopul cunoaștea familiile lor, îi cunoaștea pe acești oameni, le cunoaștea problemele. Aceasta era turma sa. În timp ce continuam drumul prin acest parc catre scenă, vedeam cum Vlădica pur și simplu conversa cu oamenii din oraș – el era cu adevărat conducătorul orașului său.
Am fost atunci foarte inspirat de acest echilibru între simplitate în comunicare și, în același timp, respect fața de turmă si respect față de Episcop. Nu era vorba despre un servilism exterior, ci era evident că oamenii i se închină, îl iubesc și îl respectă ca pe un bătrân, ca pe tatăl lor.
Acum, imaginați-vă: un Episcop sau un preot merge la un restaurant din Moscova, Sankt-Petersburg […sau București / LO] – ce s-ar întâmpla? El este filmat pe telefoane, postat pe rețeaua socială pentru a fi comentat și admonestat, luat în râs. Ce înseamnă asta? Faptul că suntem încă departe de oameni, iar oamenii nu au încredere în noi. Și, cum să depășim această moștenire sovietică? Trebuie să mergem la oameni, să nu ne fie teamă de asta. Preotul trebuie să-și cunoască parohia, să cunoască problemele poporului. Prin urmare, prima problemă, care mi se pare mie, este depărtarea clerului de la popor.”
ARTICOL apărut în Revista MONITOR Lăcașuri Ortodoxe® – februarie 2019
Traducere Lăcașuri Ortodoxe®: fragment dintr-un interviu realizat recent pentru portalul “Păstorul”, cu rectorul Academiei Teologice din Moscova, Arhiepiscopul Ambrozie de Verey, citat de Patriarhia Rusă
