Creștinismul Ortodox în fața provocărilor societății occidentale – Pr. Christophe Levalois

Revista web în limba franceză, de filosofie și literatură, “Philitt” a publicat în aceste zile o recenzie a cărții Pr. Christophe Levalois, intitulată “Creștinismul Ortodox în fața provocărilor societății occidentale” (Cerf, 2018).

Cităm câteva dintre ideile principale surprinse de autorul recenziei, Gregoire Quevreux:

”În ultima sa carte, Christophe Levalois reunește un număr de texte ale unor conferințe sau cronici și, în plus, chiar un interviu acordat PHILITT. În această colecție, autorul își propune să identifice anumite elemente ale relației dintre Ortodoxie și Occident astăzi, la aproape o generație după căderea Comunismului.

Christophe Levalois amintește declarația Patriarhului Georgiei, Ilie al-II-lea, făcută în 2014 cu ocazia Sărbătorii Nașterii Domnului. El solicita Uniunii Europene ‘să ia în considerare aspirația țării sale de a-și păstra valorile tradiționale’ și mai ales să nu ‘încerce să implementeze idealurile străine în Georgia’. Patriarhul Ilie, care se află regulat în fruntea sondajelor de popularitate în țara sa, a protestat împotriva hegemoniei agresive, susținute de cele mai înalte instituții internaționale, a modelului cultural occidental individualist, consumerist și progresist. Christophe Levalois, el însuși preot ortodox, nu ezită să asemuiască această hegemonie culturală cu o formă de neo-colonialism. El observă că ‘revizuirea (pocăința) colonială’ actuală nu împiedică Occidentul să continue să impună modelul său cultural în lume, în numele superiorității morale presupuse a civilizației sale liberale.

Biserica Ortodoxă este foarte des, în țările foste blocuri sovietice, singura instituție istorică ce a supraviețuit chinului comunist. Ea pare, astfel, oamenilor din Răsărit, un gardian al identității lor tradiționale, deși subminat de secolul al XX-lea, și din nou amenințat de experimentele sociale riscante ale secolului XXI. Acest context specific explică importanța acordată mesajului Patriarhului Ilie în țara sa. În Europa de Vest, în timp ce contextul istoric este în mod evident foarte diferit, provocarea lansată de modernitatea occidentală față de Ortodoxie este aceeași.”

Recenzia Philitt parcuge apoi o parte care vizează în special Ortodoxia în Franța, amintind între altele despre emigranții români și câteva aporturi ale lui Mircea Eliade. Recenzia continuă, amintind cum autorul noii cărți atrage atenția asupra riscului de a se pierde trăirea reală a sărbătorilor creștine:

Pr. Christophe Levalois dă, apoi, un exemplu celebru: ‘La Paști, creștinul nu este un spectator, ci spiritual, trăiește pătimirile cu Hristos, după măsura credinței sale, este răstignit împreună cu El, moare împreună cu El, și cu El învie. Din păcate, această dimensiune spirituală a dispărut în totalitate din festivitatea contemporană’.

Într-adevăr, așa cum spune Christophe Levalois: ‘Orice spiritualitate autentică și consecventă pare să îi irite pe cei care dau tonul astăzi în societățile noastre occidentale. Crăciunul, pentru a lua un exemplu evident, a încetat să fie o sărbătoare colectivă a Pruncului împăcării Pământului și Cerului, pentru a deveni o orgie consumistă, în care inserțiile publicitare” prezintă o “fericire” contrafăcută, amestecată cu singurătatea teribilă a unor oameni izolați. Ortodoxia, refuzând să-L înlocuiască pe Hristos cu creatura popularizată de Coca-Cola, reamintește dimensiunea spirituală ireductibilă și comunitară a sărbătorii autentice”.

În continuare, autorul cărții face referire la un alt exemplu, Halloween-ul, amintind în opoziție calendarul liturgic ortodox, care urmează un anumit ciclu (Nașterea Domnului, Paști, Înălțarea Domnului, Rusaliile…), Halloween-ul, în schimb, nefăcând “parte din niciun ciclu, cu excepția intereselor comerciale care căutau modalități de a crește consumul în timpul sezonului mort cuprins între sfârșitul verii și Sărbătoarea Crăciunului.

“După cum spune Christophe Levalois”, se arată în recenzie: ‘Singurul calendar în care își găsește locul, este cel al societății de consum’. Criticând vulgaritatea devenită obișnuită, acesta amintește că “vulgaritatea Halloween-ului nu este decât un aspect particular al celei în care ne scăldăm zilnic și la toate nivelurile”.

Gregoire Quevreux mai amintește în recenzia sa modul în care Christophe Levalois consacră o întreagă secțiune a cărții sale aspectelor legate de etica a ceea ce se numește comunicare, fiind “deosebit de preocupat de efectele pe care această vulgaritate le poate avea asupra copiilor”, de o “gravitate distructivă”.

“Confruntată cu toată această vulgaritate în cel mai bun caz mediocră și în cel mai rău caz nesănătoasă, Ortodoxia poate fi o resursă spirituală. Într-adevăr, aceasta valorizează în special ‘preocuparea pentru interiorizare și umilință’. Autorul dedică o parte din cartea sa, apoi, prezentării unor elemente ale acestei spiritualități. Se reamintește, astfel, marea tradiție a rugăciunii ortodoxe, compilată în acea vastă colecție care este Filocalia, și care își propune să ducă la realizarea isihiei, adică la pace și liniște interioară.

Confruntându-se cu “aspectele pasionale (gălăgioase) voluntare și exhibiționiste ale societății de astăzi’, idealul spiritual al isihiei, care naște interiorizare, simplitate, umilință, disciplină, liniște și demnitate, în cele din urmă apare ca o adevarată contra-cultură a zilelor noastre”.