Lupta pentru Ierusalim: unde e vina celor care au încercat să dețină Ierusalimul, de-a lungul secolelor?

De unde această viață, de unde această putere de rezistență în supraviețuire, a Ierusalimului?

Traducerea unui fragment din discursul Preafericitului Patriarh Teofil al III-lea, rostit cu ocazia deschiderii unei întâlniri de dialog între Biserica Ortodoxă și Iudaism, la Ierusalim, pe 6 decembrie 2017

Ierusalimul este al tuturor. Orașul în sine poate fi mic, dar cuprinde toată omenirea. Și, în măsura în care mesajul divin al Scripturilor este un mesaj adresat întregii lumi, Ierusalimul întruchipează acest mesaj universal.

Biserica Ortodoxă în general, și în special Patriarhia Ierusalimului, sunt mândre de faptul că Biserica este universală în misiunea ei și în cuprinsul ei. Ne străduim să fim incluzivi, nu exclusivi, iar acest lucru este evident în special în rolul pe care Patriarhia îl are în asigurarea accesului tuturor la Locurile Sfinte. Iar această accesibilitate este de o manieră specifică, pentru că Locurile Sfinte nu sunt doar sit-uri arheologice; ele sunt locuri de întâlnire permanentă cu Dumnezeu Cel Viu, în rugăciune, evlavie și sărbătoare liturgică. Astfel înțelegem sensul spiritual și religios al Ierusalimului. Și, bineînțeles, așa înțelegem misiunea lui.

Ierusalimul nu este doar un “simbol” în sensul modern al termenului, chiar dacă așa pare. Ierusalimul este o mărturie vie a păcii lui Dumnezeu, dorința lui Dumnezeu de reconciliere a tuturor popoarelor – împreună cu ceilalți, cu întreaga omenire și cu Dumnezeu. Această mărturie este de o importanță crucială în lumea contemporană, în care există o sete reală de pace adevărată.

Provocarea cu care ne confruntăm, este aceea de a permite ca această adevărată identitate religioasă și spirituală a Ierusalimului să înflorească în beneficiul omenirii și nu doar a Ierusalimului însuși. Provocarea constă în noi, în starea noastră umană, în slăbiciunea noastră umană. Există probleme care ne separă de adevărata natură a Ierusalimului, unde se întâlnesc Cerul și pământul. Adevărata natură a Ierusalimului trebuie considerată teocentrică, nu antropocentrică.

Vina celor care au încercat să dețină Ierusalimul de-a lungul secolelor, vine din eroarea lor fundamentală de înțelegere. Și, o astfel de eroare va duce întotdeauna la eșec, și vor fi întotdeauna obstacole în calea dezvoltării depline a Ierusalimului așteptat ca un adevărat oraș al păcii – vocația sa. Când luăm în considerare caracterul religios și spiritual al Ierusalimului, nu putem uita sensul eshatologic al Ierusalimului. Ierusalimul servește scopurilor lui Dumnezeu și, noi, mai presus de toate, trebuie să ținem cont de faptul că Ierusalimul pământesc este întotdeauna o reflectare a Ierusalimului Ceresc, o amintire vie că lăcașul suprem al omenirii este Ierusalimul Ceresc. Iar în acest Ierusalim Ceresc vom fi împreună, fiii lui Avraam, fiii Tatălui nostru comun.

Deși manifestarea acestui mare adevăr poate părea îndelungată ca realizare, să ne amintim cuvintele Epistolei a doua a Sfântului Petru, care spune: „o singură zi, înaintea Domnului, este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o zi” (2 Petru 3,8).

Ierusalimul este casa de necontestat a Dumnezeului Cel Viu. Mesajul nostru pentru toți cei care iubesc Ierusalimul și au promis să încerce să-i dezvăluie viața autentică, este o chemare de a lăsa deoparte toate viziunile prea umane și neînțelegerile care împiedică puterea noastră de a descoperi și de a trăi, atât în ​​spirit cât și în practică, adevărata natură a Ierusalimului.

Va trebui să plătim prețul unui astfel de pelerinaj, care ne va obliga la un nou efort de kenoză și de curâțare. Dar este calea mântuirii, este calea prin care lumea să cunoască din nou pacea și reconcilierea acestui Oraș Sfânt.”