Noi descoperiri care certifica scrierile lui Iosif Flaviu
FOTO: Iosif FlaviuLicenta de utilizare: See page for author [Public domain], via Wikimedia Commons
“În ziua următoare”, scria Iosif, “romanii, după ce i-au înlănțuit pe rebelii din cetate, au pus foc pe tot drumul ce ducea catre Siloam”.
Potrivit Autorității Antichităților din Israel, aceasta relatare a istoricului romano-evreu Iosif Flaviu (Josephus Flavius), din primului secol, despre căderea Ierusalimului, este confirmată de obiectele si armele nou-descoperite pe un drum vechi care urca de la porțile orașului și Siloam pana la Templul Evreiesc.
In aceste zile, arheologii au prezentat mai multe pietre rotunde folosite de catapultele legiunii romane și vârfuri de săgeți folosite de rebelii evrei aflati in spatele baricadelor din Ierusalim, în primul secol dupa Hristos.
Stirea a fost oferita si de publicatia The Times of Israel (https://www.timesofisrael.com/ancient-war-for-jerusalem-echoes-as-stones-and-arrowheads-uncovered/ [https://www.timesofisrael.com/ancient-war-for-jerusalem-echoes-as-stones-and-arrowheads-uncovered/] ).
Noua descoperire pune fata in fata, pentru prima data, precizarile lui Josephus, cu descoperirile arheologice facute pe marginea luptei istorice amintite, demonstrand veridicitatea acestora.
Iosif Flaviu a fost de origine regală și preoțească, acesta descriind Primul război evreo-roman (66–70), sau Marea Revoltă a Evreilor de la începutul erei noi (e.n.) contra cotropirii romane, de la primele agitații anti-romane din Iudea din anul 66 și până la cucerirea și distrugerea Ierusalimului de către Titus Flavius Vespasianus în anul 70.
Născut într-o vreme de efervescență politică și militară, care a influențat istoria lumii până în zilele noastre, și dotat cu o inteligență deosebită, dublată de o cultură aleasă, Iosephus a fost învestit rabin la 13 ani (vârsta de majorat la evrei), a ajuns comandant militar în Marea Revoltă a Evreilor la 16 ani, prizonier la romani și sclav la 30, a fost eliberat și promovat la rangul de sfetnic imperial roman la 33 de ani. Opera sa este estimată a fi un important document-sursă al istoriei Iudeii din primul secol al erei creștine. După primirea funcției imperiale, poporul său l-a considerat trădător, întrucât devenise colaborator, propagandist și negociator din partea Romei în tratativele cu liderii evrei. Aceștia i-au tratat opera cu suspiciune, ca fiind scrisă de pe poziții filo-romane. Mai multe despre acesta, puteti citi aici: https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosephus_Flavius [https://ro.wikipedia.org/wiki/Iosephus_Flavius] (Lăcașuri Ortodoxe)
