Preotii care isi refuza misiunea – din lasitate, prostie sau dezinteres – spera sa stea mai linistiti, numai ca…
Va oferim, in cele ce urmeaza, un pasaj dintr-un cuvant rostit in aceste zile, la sărbătoarea Profetului Ilie (c.Iul.), de Patriarhul Kirill al Moscovei și al Întregii Rusii, care a oficiat Sfânta Liturghie (foto) la Catedrala Sfântului Cneaz Vladimir, Intocmai cu Apostolii, în Novoceboksarsk (Republica Ciuvasia, Rusia). Traducere si interpretare, de: KSLCatalin.
“Ce a făcut Ilie? El a fost unul împotriva a 450 care aveau sprijinul guvernarii și averea împărătească la dispozitie. Profetul lui Dumnezeu s-a transformat, insa, într-o mare rugăciune către Domnul și Dumnezeu, iar prin rugăciunile sale a pedepsit poporul lui Israel. Astfel, un singur om, bazându-se pe puterea lui Dumnezeu, a învins intreaga autoritatea a statului și toată puterea ideologiei false și păcătoase, și si-a salvat poporul. Astfel, astăzi, ne amintim cu toții despre aceasta ascetică a Vechiului Testament.
Când Domnul Iisus Hristos a venit în această lume, El, de asemenea, a acționat ca un Profet. El le-a arătat voia si adevarul lui Dumnezeu, oamenilor. Oamenii L-au numit Profet, până si-au dat seama că El era Fiul lui Dumnezeu. Și noi știm că adevărul lui Dumnezeu era incompatibil cu convingerile conducătorilor iudaici din acea vreme și cu mintea majorității oamenilor. Domnul a fost pironit pe Cruce, pentru adevăr…
După învierea Sa, El i-a trimis pe Apostoli să predice, chiar “până la marginile pământului” (Fapte 1: 8). El i-a trimis în lume, pentru a continua lucrarea Sa profetică, iar astăzi Biserica este încredințată de aceasta misiune: ea este chemată să le spună adevărul lui Dumnezeu, oamenilor.
Ca si în lumea antică, aceste cuvinte nu sunt ușor de acceptat nici astazi, de lume, pentru că adevărul zgaraie ochii, adevărul arde, adevărul trezește mustrări de conștiință, adevărul nu-ti permite sa trăiesti în pace, și care te constrânge sa te gândesti la problemele serioase. Adevărul lui Dumnezeu este o provocare pentru fiecare persoană, o provocare pentru societate, popoare și guverne. Acesta este motivul pentru care Biserica a fost persecutată de-a lungul întregii sale istorii. E suficient, spre exemplu, sa amintim doar un moment de aparenta prosperitate: Bizanțul secolului al V-lea. În fruntea Bisericii Constantinopolului era Arhiepiscopul Ioan, caruia i se spunea “Hrisostomul” și care a fost un predicator mare și om sfânt. El vorbea împotriva împăratului și a imparatesei. Si, ce s-a intamplat, atunci? Împăratul ortodox al celui mai mare Imperiu Ortodox l-a aruncat pe nefericitul Arhiepiscop Ioan Gură de Aur (Hrisostomul) în închisoare [aproape de Sarbatoarea Pastilor] si a fost exilat în Abhazia [dupa Rusalii], unde a murit de malarie și foamete.
Ce invatam din asta? Povestea profetului Ilie, lucrarea profetică a Domnului Iisus Hristos și lucrarea profetică a Bisericii ne învață că profeția este o misiune riscanta. La un moment dat, cand cineva isi găsește curajul să spună adevărul în lume, devine un proscris. Vedem ce se întâmplă în lumea de astăzi, când multe guverne aplică legi care legalizează dezmățul, acțiunile păcătoase cele mai îngrozitoare, care au fost pedepsite prin foc și pucioasă din cer, în Vechiul Testament. Când Biserica ia pozitie împotriva acestora, se năpustesc cu sanctiuni asupra ei. Dar, aceasta este slujirea Bisericii…
În țara noastră [Rusia], trăim o perioadă foarte fericita. Nu a existat niciodată, probabil, un alt timp, de-a lungul întregii istorii a Rusiei, în care guvernul sa trateze Biserica într-un mod atat de respectuos, fără a interveni în afacerile sale interne. La rândul său, Biserica, fără a interveni în treburile guvernului, are dreptul sa-si exprime poziția sa în multe aspecte extrem de importante. Ar trebui să mulțumim Domnului că, după astfel de persecuții oribile, El ne-a permis acest răgaz spiritual, când putem construi biserici, școli și sa formam tineretul. Dar, în niciun caz nu ar trebui să lasam ca această perioadă fericită sa ne moleseasca. Trebuie să ne amintim lucrurile care s-au intamplat de-a lungul istoriei. Și, fiecare preot care merge la amvon și marturiseste adevărul lui Dumnezeu, ar trebui să suporte o lucrare profetică, acceptând orice responsabilitate și toate riscurile.
Ei bine, acum ajungem la cel mai important lucru. Cei care refuză să efectueze misiunea profetică – din cauza lașitatii, prostiei sau lipsei de interes – cred că vor fi mult mai liniștiti: nimeni nu ma va răni și nimeni nu va avea nicio treaba cu mine. Numai ca există si o altă alegere, careia sper ca majoritatea episcopatului și clerului Bisericii noastre și a credincioșilor sa ii fie loiali: apararea credintei din inima lor, pentru distingerea binelui de rău și pentru ascultarea vocii profetice a Bisericii.
Fie ca Domnul sa ne ajute pe toți să rămânem credincioși Lui, sa trăim conform Legii lui Dumnezeu, astfel încât niciun imparat sau imparateasa sa nu domneasca vreodată peste țara noastra, iar credința noastră sa poata creste și, odată cu ea, viața dupa credință, plinatatea sfinteniei, pacea, evlavia, curatia, onestitatea, decența, loialitatea față de datorie, dragostea pentru patrie și respectul pentru persoane. Noi credem că toate aceste valori – pe care astăzi oamenii de multe ori încearcă să le împingă în afară centrului vieții sociale, la periferie, și, astfel, sa fie date uitarii – sa formeze o personalitate umana și o societatea umană, care sa fie capabile din interior sa se auto-perfectioneze”.
