ONU ii ataca pe cei ce se opun avortului. Impunerea ‘dreptului omului la avort’, pentru state
Potrivit unor experți ai Națiunilor Unite, a te opune avortului ar fi un fel de tortură si ar fi, totodata, o încălcare a drepturilor copilului. O astfel de acuzație este scandaloasa, se arata intr-un raport al publicatiei catolice Zenit, subminand puternic libertatea de exprimare și libertatea religioasă și ridicand întrebări asupra imparțialitatii unor membri proeminenți ai Comitetului.
La începutul acestui an, în luna februarie, un alt Comitet ONU pentru Drepturile Copilului (CRC), i-a cerut Vaticanului să își revizuiască poziția cu privire la avort și să modifice legea canoanelor, pentru a permite acest lucru. Acest comitet al ONU a pretins că a te opune avortului ar insemna încălcarea drepturile copilului, omițând faptul că Convenția Privind Drepturile Copilului recunoaște ca un copil “are nevoie de protecție și de îngrijire speciale, inclusiv de o protecție juridică adecvată, atât înainte cât și după naștere”.
Vaticanul a răspuns acestor acuzații, afirmând că scopul său este “prevenirea torturii sau uciderii copiilor înainte de naștere, așa cum este stipulat în Convenție”. Comitetele ONU sunt compuse din “experți”, desemnati de statele membre. Ei sunt de multe ori cadre didactice universitare sau activiști ai ONG-urilor cu fundal politic, afirma raportul Zenit.
Aceste acuzații la adresa opoziției morale fata de avort, reprezinta ultima fază a unei strategii pe termen lung de a impune statelor, prin lege internationala și agenții, “dreptul omului la avort”, și de incriminare a opoziției fata de avort. Lobby-urile pro-avort sunt în prezent foarte active, dorind ca accesul la avort sa fie inclus în “agenda de dezvoltare post-2015”, sub pretextul îmbunătățirii sănătății materne la nivel mondial. Această agendă post-2015, în curs de negociere la ONU, va stabili obiectivele prioritare de dezvoltare pentru zeci de ani de acum încolo. Aceasta va fi sprijinita de miliarde de dolari, iar guvernele va trebui să o pună în aplicare. Prin urmare, miza este foarte mare.
În ultimele decenii, forțele pro-avort au fost oprite de către o coaliție de state, condusă de Vatican. Aceasta explică actiunea curentă de destabilizare și atacurile împotriva Bisericii Catolice, din partea ONU: scopul principal este slăbirea influenței Bisericii în timpul negocierilor ulterioare.
Scopul final al strategiei pro-avort este acela de a rasturna domeniul valorilor: de a face pro-viața imorală și pro-avortul moral, de a-i reduce la tacere pe aparatorii pro-viață. Aceasta ar fi o inversare completă a valorilor: în realitate, avortul este tortură și cauza a mortalității materne. Avortul, fie legal sau nu, nu numai ca ucide o ființă umană, ci, totodata, prezintă riscuri grave pentru sănătatea fizică și psihologică și contribuie la mortalitatea maternă. Țările care restricționează avortul au rate mai mici ale mortalității materne, decât cele care il facilitează.
Răspunzând acestor atacuri, ECLJ, ca ONG cu statut consultativ al ECOSOC-ONU, a denunțat în mod activ avortul. În martie 2014, ECLJ a avut o intervenție orală și o declarație scrisă (A/HRC/25/NGO/91), în fata Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, in Geneva, denunțând practica avortului și uciderea copiilor care supraviețuiesc avortului.
Apoi, în aprilie 2014, într-un “apel urgent”, ECLJ i-a cerut raportorului special al ONU privind tortura sa efectueze o anchetă privind copiii care supravietuiesc avortului, precum și metodele de avort, în special în Marea Britanie și Canada: în Canada, între 2000 și 2011, 622 de copii care au supravietuit unui avort au fost lăsati să moară, iar în 2005, Marea Britanie a înregistrat 66 astfel de cazuri.
În timp ce există dovezi clare a sute de cazuri reale de tortură și de pruncucidere în țări precum Marea Britanie și Canada, întrebarea este dacă organismele ONU pentru drepturile omului, cum ar fi Comitetele ONU cu privire la Drepturile Copilului și Impotriva Torturii, se vor dovedi ele insele competente și suficient de independente pentru a-și îndeplini obligațiile.
