In Postul Mare: simplitate in intentii si puritate in dragoste

“Două sunt aripile care-l înalţă pe om mai presus de cele pământeşti: simplitatea şi puritatea – simplitate în intenţii şi puritate în dragoste. Simplitatea îl caută pe Dumnezeu, puritatea îl află şi îl gustă. Săvârşirea faptelor bune nu te va putea stânjeni niciodată, dacă înlăuntrul tău vei fi neatârnat, liber de patimi neorânduite. Dacă ţinta ultimă a faptelor tale va fi numai şi numai voinţa lui Dumnezeu şi folosul aproapelui, te vei bucura de adevărata libertate a spiritului. Căci dacă inima ta ar fi dreaptă şi curată, nicio făptură n-ar fi pentru tine altceva decât oglinda curată a vieţii, o carte deschisă, vorbindu-ţi despre sfintele învăţături. Într-adevăr, nu-i pe lume făptură atât de mică ori neînsemnată care să nu fie, în felul ei, o icoană vie a bunătăţii lui Dumnezeu.

Dacă ai fi bun şi curat la suflet, ai vedea limpede totul şi ai putea înţelege toate tâlcurile şi tot rostul pe deplin. Inima curată pătrunde cerul şi iadul. După cum e sufletul omului, la fel e şi judecata lui despre cele din afară. Dacă lumea aceasta cunoaşte vreo bucurie, aceasta-i comoara din inima omului curat la suflet. Dacă lumea cunoaşte amărăciune şi strâmtorare, izvorul lor cel mai sigur îl vei găsi în conştiinţa împovărată. Aşa cum fierul pus în para flăcărilor îşi leapădă rugina şi se face una cu focul, la fel şi omul se încredinţează cu totul lui Dumnezeu, se dezbracă de orice lâncezeală şi renaşte ca un om nou.

E de ajuns ca cineva să înceapă a se lăsa în voia moleşirii, ca cea mai neînsemnată strădanie să i se pară lucru nesuferit: sufletul, atunci, începe să umble bucuros după alinările din afară. În schimb, de îndată ce omul pune bărbăteşte mâna să se înfrângă pe sine, păşind cu hotărâre pe cărarea ce duce spre Dumnezeu, tot ceea ce mai înainte i se părea povară grea devine lucru fără însemnătate.

Extras din Sfantul Nicodim Aghioritul (foto)