Sfântul Mare Mucenic Gheorghe cel Nou din Sofia, Bulgaria

Sfântul Mucenic Gheorghe cel Nou s-a născut într-o familie ilustră din Bulgaria, trăind în capitala Bulgariei, Srediţa (acum Sofia). Părinţii Sfântului Gheorghe, care nu puteau avea copii, Ioan şi Maria, s-au rugat, la bătrâneţe, către Domnul, să le trimită un copil. Rugăciunea lor a fost răsplătită şi au botezat copilul cu numele Marelui Mucenic Gheorghe (23 aprilie).

Tânărul Gheorghe a primit o educaţie bună, a studiat cu atenţie Sfintele Scripturi şi a fost evlavios, trăind în curăţie. Părinţii lui au murit pe când Gheorghe avea douăzeci şi cinci de ani. În acel moment, Bulgaria se afla sub dominaţia turcilor, care îi converteau forţat pe creştini la islam.

Odată, mai mulţi musulmani au încercat să-l convertească şi pe Gheorghe. Au pus un turban pe capul Sfântului. Acesta este o pălărie roşie circulară, pe care musulmanii o poartă pentru a intra în casa lor de rugăciune. Dar Gheorghe a aruncat turbanul la pământ. Turcii l-au adus pe Mucenic guvernatorului lor, în bătăi şi umilinţe.

Guvernatorul a fost impresionat de înfăţişarea şi comportamentul Sfântului Gheorghe şi l-a îndemnat să accepte islamul, promiţându-i cinstiri şi bogăţie din partea Sultanului Selim (1512-1520). Sfântul, cu îndrăznire, a mărturisit, cu fermitate, credinţa în Domnul Iisus Hristos şi a reproşat erorile Islamului. Guvernatorul, înfuriat, a dat ordin să-l bată pe Sfântul Gheorghe cu nuiele, dar Sfântul a rămas în mărturisirea lui, fidel credinţei în Hristos.

Guvernatorul a ordonat ca chinurile să fie înmulţite. Purtătorul de pătimiri a răbdat toate suferinţele, chemând pe Domnul Iisus Hristos în ajutor. Apoi, l-au dus pe Mucenicul Gheorghe al Sofiei prin cetate, în bătăi de tobe şi strigăte: “Nu insultaţi pe Mohammed şi nu înjosiţi credinţa Islamului”.

În cele din urmă, un foc mare a fost aprins în oraş, pentru a-l arde pe Sfântul Gheorghe. Slăbit de rănile lui, Sfântul a căzut la pământ. L-au aruncat în foc încă în viaţă şi au aruncat hoituri de câini peste el, astfel încât creştinii să nu poată găsi Sfintele lui Moaşte.

Dintr-o dată, o ploaie puternică a început să cadă din cer şi a stins focul. La lăsarea întunericului, locul în care era aruncat trupul Mucenicului a fost luminat cu lumină strălucitoare. A fost acordată permisiunea, unui anumit preot creştin, să ia Sfintele Moaşte ale Sfântului Mucenic Gheorghe al Sofiei, pentru a fi înmormântate.

Acest lucru ajungând la urechile Mitropolitului Ieremia şi ale clericilor săi, aceştia au mers la locul martiriului. În cenuşa rămasă după foc, ei au descoperit trupul Sfântului Mucenic Gheorghe şi l-au dus la Biserica Sfântului Gheorghe Marele Mucenic, din oraşul Srediţa.

Pe 26 mai 1515, Sfintele Moaşte ale Sfântului Gheorghe din Sofia au fost scoase din mormânt, aşezate într-o raclă şi, apoi, duse în biserică, unde au rămas până astăzi. Biserica Ortodoxă îl cinsteşte de două ori pe Sfântul Gheorghe al Sofiei, pe parcursul anului: în data de 11 februarie, ziua martiriului său, şi pe 26 mai, la ziua descoperirii Sfintelor sale Moaşte.

/ Slava lui Dumnezeu – traducere şi adaptare Lăcaşuri Ortodoxe /