Aghiazmatare din Istanbul: Balikli – izvoare vindecatoare miraculoase si istoria lor

Cel mai important aghizmatar din Istanbul este cel din Balikli, situat în afara zidurilor Teodosiene, in apropiere de Silivrikapi. Acest sfant izvor, care aparține Bisericii Ortodoxe Grecești, este inchinat Maicii Domnului.

Izvoare pot fi găsite peste tot în lume, dar nicăieri mai multe ca in Orientul Mijlociu. Pentru cei din vechime, acestea erau considerate rezultatul unui miracol, care facea ca, din piatra sau din pamant, sa apara apa, fara nicio alta sursa aparentă. Nu e de mirare că erau văzute ca sfinte. Mitologia greacă abundă de povesti cu nimfe și muze care trăiau în apropierea izvoarelor, fiind inspirate de acestea. Apa pură, curată sau chiar minerala a fost considerata puternic-vindecatoare și, mai apoi, a ajuns sa fie vazuta ca apa sfintita.

Când Creștinismul și Islamul au câștigat popularitate, multe din vechile credințe au rămas valabile. De exemplu, nimfele au devenit sfinți iar izvoarele au fost acoperite de structuri arhitecturale religioase, adaptate uzului de cult.

Istanbulul are destul de puține izvoare sfinte, denumite „ayazma”, din limba greacă, adică „apă sfințită”. Un inventar municipal enumera 15 astfel de aghizmatare, dintre care șase în Sarıyer, cinci în Fatih, trei în Beșiktaș și unul în Catalca. O teză a Universitatii Ataturk, scrisa de Demet Kilinç Cimen, în anul 2010, amintea doar 12.

Cel mai important aghiazmatar din Istanbul ramane, insa, cel de la Balikli. Acest izvor, care aparține Bisericii Ortodoxe Grecești, inchinat Maicii Domnului, are o istorie lungă, care ne conduce înapoi spre a doua jumătate a secolului al cincilea. Numele real al izvorului, în limba greacă, este “Zoodohos Piyi” – „sursa datatoare de viata”.

Două istorii sunt legate de acest izvor. Prima este aceea a unui tanar sărac, care avea sa devina Împăratul bizantin Leon I. Potrivit istoriei, pe când inca viitorul împărat nu era altceva decat un tanar sărac, s-a întâmplat să călătorească în această zona, intr-o zi fierbinte de vară. El a văzut un om orb, un batran care i-a cerut apa. În timp ce Leon se gandea unde ar putea gasi apa pentru acest batran, o voce dumnezeiasca, din cer, i-a descris locul. Vocea a continuat să ii spuna că, daca cei doi bărbati isi vor spala fata cu apa din acest izvor, bătrânul va începe să vadă, iar Leon va deveni împărat. Gândindu-se că acesta a fost un semn si că profeția va deveni adevărata în viitor, odata ce bătrânul a început să vadă imediat dupa ce si-a scaldat fata în această apă, Leon s-a inscris degraba in serviciul militar și a avansat, devenind general. Ulterior, el a devenit împărat (457-474), fiind încoronat de către Patriarhul de Constantinopol, în anul 457. In semn de recunoștință, Leon a ridicat o biserică și o clădire care sa protejeze izvorul.

Conform istoricului bizantin Procopius, Împăratul Iustinian I (527-565) a descoperit aghiazmatarul intr-o zi, cand era la vânătoare. Observase cateva femei care se adunasera în jurul unei mici bisericute. El le-a întrebat despre motivul adunarii și i-au raspuns că izvroul face minuni. Imediat, a reconstruit aghiazmatarul, în anul 560.

O altă istorisire relatează ca acesta ar fi reconstruit aghiazmatarul pentru că a fost vindecat, de fapt, de o boală gravă, consumand apa din izvor. A mai construit, de asemenea, si o alta capelă, lângă prima, cu material ramas de la construcția renumitei Catedrale Hagia Sophia.

Potrivit unei alte povestiri, izvorul a primit numele de Balikli (Cu Pește) atunci când un om, cand un loclanic care se afla aici si isi prajea, a auzit pe cineva care i-a spus că turcii au luat Istanbulul, sub Murat al II-lea, în iunie 1422. La aflarea vestii, el a răspuns: “Decat sa cred asta, mai degraba as crede că peștii prajiti, din tigaie, vor invia și vor sari afara”. La aceste vorbe, peștii au inviat si au sarit afara din tigaie. De atunci, descendenții acestor pești sunt vazuti sarind in acest zvor.

O alta poveste, asemănătoare, aminteste ca o femeie prajea peste, cand sultanul Mehmet al II-lea asedia Constantinopolul, în 1453, numai ca pestele acesteia a inviat rumenit pe o parte și pe altă parte era auriu, fiind prajit doar pe o parte inainte de a sari din tigaie.

Biserica din Balikli a fost deteriorata în mai multe rânduri, de cutremure, dar a fost reconstruita, si cat timp s-a afat în afara zidurilor orașului, ea a tot fost deteriorata de cate ori orașul era atacat. În 1727, s-a obținut permisiunea, din partea sultanului Ahmed al III-lea, ca aceasta sa fie renovata, de asemenea si izvorul cu capela atașata acestuia. Responsabilul grec-ortodox de atunci, Mitropolitul locului, a adunat banii necesari, din donatii.

Cândva, pe la începutul secolului al XVIII-lea, musulmanii au început să numeasca acest izvor „Balikli Ayazma” (Izvorul cu Peste), numele original al izvorului fiind uitat.

Acum, cand intri la izvor, pe un coridor lung, vezi mai multe inscripții, in acest sens, pe tavan și pereți. La dreapta, se află un bazin cu apă, realizat din marmură, apa curgand prin intermediul a patru robinete. În interior, în spatele placii de marmură a bazinului, există un rezervor mare cu pesti.

Fostul secretar general al Cooperării Economice a Mării Negre, Leonidas Chrysanthopoulos, a declarat si el, la un moment dat, ca isi amintea despre un astfel de aghiazmatar, în afară de cel de la Balikli, in Tarabya.

“Acolo, unde astazi se afla un hotel, era folosit si ca mica biserica, inchinata Sfantului Gheorghe, care avea astfel aghiazmatar. A fost, insa, demolat în cursul perioadei lui Menderes [1950-1960], pentru a construi hotelul Tarabya. Tocmai de aceea, se crede că hotelul a fost blestemat, pentru că a fost construit pe ruinele unei biserici și ale aghiazmatarului. Acesta este motivul pentru care el s-a confruntat cu atât de multe probleme și este, în continuare, închis, după o mica perioada de timp in care a functionat, în 1980”. Se asteapta ca hotelul sa fie redeschis, oficial, în luna iunie 2013, in speranta ca blestemul nu va mai actiona asupra lui.

Niciunul dintre celelalte aghiazmatare, care au supravietuit in Istanbul, nu mai are astfel de legende pastrate. Cele care sunt încă funcționale par a promite, insa, vindecari, la fel ca și cel din Balikli. Acestea nu sunt permanent deschise, ci aproximativ o zi pe săptămână sau doar în zilele de sărbătoare.