Unirea crestinilor, marcata astazi de gesturi istorice extraordinare (KSLCatalin)
Pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, in exclusivitate, un articol de: KSLCatalin
Decizia calatoriei Patriarhului Ecumenic Bartolomeu I la Roma, cu ocazia inaugurarii Papei Francisc, a fost cu siguranta un eveniment extraordinar în istoria Creștinismului.
Un lucru remarcat de intreaga presa, intr-adevar, ineditul acestui gest, a uimit intreaga lume. Gestul ramane, insa, unul de o importanta majora pentru relatia dintre cele doua Biserici, dincolo de noutatea sa.
În primul rând, este un gest simbolic puternic pentru cauza unității creștine, dupa cum a afirmat insusi Patriarhul, cu ocazia unui interviu recent acordat televiziunii turce. Acesta demonstrează, într-un mod fără precedent, măsura în care Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I consideră că relația cu Biserica Romano-Catolică este intr-adevar o prioritate.
Ceea ce a trecut neobservat, insa, pentru presa laica in general (care in majoritatea cazurilor a confundat latina cu greaca veche, in comentariile sale) a fost… raspunsul Vaticanului la acest gest, si anume: Sfanta Evanghelie, din timpul Messei de inaugurare a noului Papa, a fost citita (cantata) in… limba greaca, si nicidecum in limba latina. Raspunsul Vaticanului la gestul Patriarhului Ecumenic este unul care merita sa fie si el apreciat.
Lumea creștină a fost divizată de atât de mult timp încât instituirea unei autentice uniuni pare sa necesite o doza de curaj, initiativa si smerenie. Acestea toate vor insemna fundația unei preocupari comune in credinta.
Cineva din presa ma intreba, cu aceasta ocazie, daca vad posibila o uniune, in viitorul apropiat, intre crestini, date fiind circumstantele de ultima ora. Raspunsul mi s-a parut unul foarte clar: „ceea ce vedem astazi, inseamna exact momentul uniunii intre crestini”.
De prea multe ori, unirea crestinilor este perceputa la nivel administrativ, tendinta care a dus si va duce mereu – tocmai – la perspectiva separarii. Privind, insa, la modul in care se respecta reciproc crestinii ortodocsi si romano-catolici la nivel de individ si, mai nou, privind catre relatiile existente – acum si afisate – intre liderii celor doua Biserici crestine, putem trage clar concluzia ca cele doua Biserici traiesc un moment de apropiere.
Tendintele exagerate ale societatii laice, de abordare a unui ateism agresiv (vezi legile legate de familie si cununie etc), de la o forma anterioara pasiva (atunci cand vorbim de zona Occidentala), alaturi de framantarile din Orient – vazute de presa ca fiind politice, dar avand ca fond in mod evident principiile religioase, in mare parte ca rezultat al impunerii religiei islamice la nivel de stat – este evident ca singura forma de apararare a Bisericii crestine – privita in ansamblul ei – nu ramane decat colaborarea, buna intelegere, inlaturarea barierelor si granitelor confesionale.
Daca, atunci cand vorbim despre unirea crestinilor, vom incerca, insa, sa ne asteptam, mai departe, la schimbari care tin de dogma, de modificari ritualice sau de alte astfel de miscari din partea vreunei parti, asa cum au tendinta sa o faca destul de evident unele factiuni extremiste religioase, atata catolice cat mai ales ortodoxe, atunci evident ca nu vom face nimic altceva decat sa gresim. Din cate stim cu totii, cele doua Biserici, Ortodoxa si Catolica, nu sunt doua entitati reprezentate sau reprezentand fiecare cate o persoana, ci sunt doua grupari, la urma urmei, care in spate au multimi imense de oameni, de credinciosi dispusi sa-si pastreze si sa-si apere in mod traditional inchinarea si dogmele proprii. In concluzie, cat timp problemele administrative vor fi lasate deoparte, totul concentrandu-se pe Hristos – Cel care permanent a unit, practic, cele doua Biserici – dar si pe om, dupa cum ne invata chiar Evanghelia, atunci vom deveni constienti de momentul actual, de prezent, si vom incepe sa remarcam inceputul, sau poate deja cursul firesc, al unirii dintre crestini, ai caror martori si contemporani putem considera si speram ca suntem.
Având în vedere ca Papa Francisc este bine-documentat in domeniul “dreptatii sociale” și insistent asupra ideii ca “globalizarea vine în detrimentul celor săraci”, s-ar părea ca, acum, ortodocșii și romano-catolicii au o oportunitate de reînnoire a relatiilor, cel putin pe probleme de interes reciproc, dupa cum afirma la aceasta ora mai multe voci din domeniul teologic.
In aceasta idee, merita sa amintesc si cuvintele lui George Demacopulus, doctor al centrului de studii al Universitatii Fordham, care aprecia: „cu ajutorul lui Dumnezeu, o cauză comună poate fi transformată într-o lucrare teologică, mai mult de fond. Dar, o astfel de lucrare avea nevoie de un prim pas, asa incat s-ar părea ca Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a fost dispus sa il faca”.
Prin urmare, sa nu uitam ca, exact in aceste zile, la Roma, cele doua Biserici – si aici trebuie sa includem, alaturi de Patriarhul Bartolomeu I, si prezenta Mitropolitului Ilarion de Volokolamsk, reprezentant al Patriarhiei Moscovei, ale caror ultime discutii cu partea catolica, chiar daca nu la nivel oficial recunoscute, par a promite o aliniere la directia deja luata, desi urmatorul pas al Papei Francisc catre Biserica Rusa ramane sa fie unul hotarator) s-au intalnit intr-un duh al pacii, cu marturisiri comune si reciproce legate de dragostea si de aprecierea sincera, la nivel oficial, a uneia fata de cealalta, intr-un mod care pare sa tradeze chiar o oarecare graba spre a face primul pas, cum nu stim sa se mai fi intamplat pana in prezent (sa nu uitam si de o alta participare istorica la nivelul Bisericii Copte, intre Ortodoxie si Catolicism, de asemenea primul pas apartinand Ortodoxiei) [https://www.lacasuriortodoxe.ro/toleranta/1813-participare-istorica-patriarhul-ortodox-copt,-prezent-la-intronizarea-noului-patriarh-catolic-copt.html]
Personal, consider ca acest tip de uniune, in fapta, prin care la nivel administrativ sau dogmatic-traditional nu vor avea loc amestecuri ale unei parti in problemele celeilalte, este deja vizibil si reprezinta singurul mod in care cele doua Biserici pot spera sa traiasca un ideal comun, acela pe care speram sa il traim si noi inca de astazi, al uniunii centrate dintotdeauna doar pe Hristos, ca Dumnezeu si om.
Pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, in exclusivitate, un articol si analiza de: KSLCatalin
