Arhiepiscopia Ramnicului raspunde acuzatiilor din presa locala

Urmare publicării articolului, Biserica se scaldă în sute de milioane de euro şi milogeşte bani de la Stat, în Ziarul „Vocea Vâlcii”, Nr. 1117/07 februarie 2013 din Râmnicu Vâlcea, semnat de Claudia Stanciu [https://www.voceavalcii.ro/2013/02/07/biserica-se-scalda-in-sute-de-milioane-de-euro-si-milogeste-bani-de-la-stat/] , facem următoarele precizări pentru ca cititorii să înțeleagă adevărata realitate a lucrurilor.

Semnatara articolului nu numai că nu reflectă realitatea, ci dezinformează cititorii, preluând o serie de erori „intenţionate”, difuzate în ultimele zile la mai multe posturi TV şi în presa scrisă, unde se afirmă printre altele că: „Biserica este finanţată cu jumătate de miliard de euro“ de la bugetul de stat.

Toate cele afirmate în articolul menționat, nu sunt altceva decât informaţii ireale și defăimătoare la adresa Bisericii Ortodoxe Române și a Arhiepiscopiei Râmnicului implicit.

Pentru o informare corectă a opiniei publice susținem precizările făcute de Patriarhia Română prin Comunicatele de presă, la care adăugăm punctul de vedere al Arhiepiscopiei Râmnicului.

Discuţia despre banii alocaţi Bisericii Ortodoxe Române a plecat de la indignarea exprimată de Asociația Secular-Umanistă din România – ONG [https://www.asur.ro/noutati/apel-catre-parlament-3] , care promovează ştiinţa şi libertatea opţiunii faţă de religie, fie ea teistă, agnostică, ateistă, precum şi Active Watch, Miliţia Spirituală, APADOR-CH – care anunţa că suma alocată cultelor ar fi de 540 de milioane de euro, de 10 ori mai mult decât în realitate.

„Asociaţia Secular-Umanistă din România desfăşoară o campanie agresivă de dezinformare printr-o serie de informaţii eronate cu scopul vădit de manipulare a opiniei publice.

Statul român nu plăteşte integral salariile personalului clerical şi neclerical, ci asigură doar o contribuţie de aproximativ 60% la salariile acestora.

Restul salariilor impozitele, asigurările de sănătate şi contribuţiile sociale sunt plătite din fondurile proprii ale unităţilor bisericeşti.

Statul român nu oferă subvenţii de la bugetul de Stat pentru opera social-filantropică a Bisericii! Cele aproximativ 55 de milioane de lei folosite în anul 2011 de Biserica Ortodoxă Română pentru susţinerea celor aproximativ 700 de instituţii social-filantropice destinate tuturor categoriile sociale defavorizate de care beneficiază în mod constant aproape un milion de români săraci provin exclusiv din fonduri proprii şi donaţii ale credincioşilor”.

Cât privește activitatea social-filantropică a Arhiepiscopiei Râmnicului, dorim să facem cunoscute câteva dintre acestea:

– Cantina Socială a Centrului Eparhial oferă de ani buni în mod gratuit mâncare în fiecare zi de lucru, la un număr de 130 persoane;

– În fiecare lună sunt ajutate cu bani diverse persoane cu probleme de sănătate și sociale;

– Cabinetul medical dentar din cadrul Centrului Eparhial oferă servicii gratuite și reduse pacienților;

– Mănăstirile eparhiei oferă zilnic mâncare oamenilor săraci și bolnavi pe care societatea îi marginalizează, iar la sărbători mii de persoane servesc masa în mod gratuit;

– În arhondaricele mănăstirilor sunt găzduite adeseori persoane sărace și fără adăpost;

– Pentru localităţile înzăpezite din țară, în luna februarie, 2012, Arhiepiscopia Râmnicului a trimis 5.769 Kg. alimente neperisabile;

– Urmare Pastoralei Sfântului Sinod, adresată clerului și credincioșilor din Patriarhia Română în Postul Naşterii Domnului din anul 2012, cu Tema „Anul omagial al Tainei Sfântului Maslu şi îngrijirii bolnavilor” au fost ajutate în Eparhia Râmnicului, 331 de familii, 1213 adulţi şi 625 copii însumând 70.176,00 lei; 2137 Kg. alimente; 854 Kg. îmbrăcăminte + medicamente.

– Prin lucrarea parohiilor şi mănăstirilor din Eparhie, în anul 2012 au fost ajutate 2.982 familii; 7.490 adulţi şi 2730 copii, însumând 303.102,00 lei; 20.756 Kg. Alimente, 323 cutii medicamente şi 3469 Kg. îmbrăcăminte.

Acestea sunt câteva exemple din mulțimea activităților social-filantropice ce se desfășoară la nivelul Arhiepiscopiei Râmnicului.

Cu privire la fondurile alocate județului Vâlcea, prin parlamentarii ce reprezintă populația din această regiune a țării, menționăm faptul că Arhiepiscopia Râmnicului este cunoscută în țară și străinătate prin multele biserici și mănăstiri, monumente istorice. Acestea au nevoie de consolidare și restaurare pentru păstrarea patrimoniului lăsat de înaintașii noștri, valori spiritual-culturale pentru prezent și viitor. Este cunoscut efortul economic al Arhiepiscopiei Râmnicului din ultimii 30 de ani pentru consolidarea, restaurarea și conservarea mănăstirilor și bisericilor. Însă, mai sunt o mulțime de lăcașuri de cult, care au nevoie de renovări între care amintim: mănăstirile Sărăcinești, Mamu și Berislăvești, toate ajunse la o stare avansată de degradare din cauza regimului comunist care le-au ocupat și transformat în mod abuziv în azile unde oamenii erau tratați inuman.

De câte ori a scris doamna Claudia Stanciu despre nevoia acestor ctitorii voievodale de consolidare și restaurare? De câte ori a semnalat faptul ca preoții, monahii și monahiile slujesc Biserica și Neamul în condiții improprii datorită lipsei de implicare a autorităților în domeniu, pentru a aproba demararea lucrărilor de refacere la o biserică sau alta?

Cu privire la taxele percepute de preoți la „Bobotează, Paști și Crăciun”, acestea sunt invenții ale semnatarei articolului.

De altfel, trebuie menţionat că în momentul elaborării Codului fiscal, ţinând cont de faptul că cea mai mare parte a proprietăţilor bisericeşti nu a fost încă retrocedată Bisericii, legiuitorul a avut în vedere identificarea unor surse de finanţare pentru întreţinerea lăcaşurilor de cult şi a celorlalte clădiri bisericeşti, precum şi a lucrării social-filantropice şi educaţionale desfăşurată de Culte în beneficiul populaţiei, care este incomparabil mai amplă şi eficientă decât cea a ONG-urilor.

Parteneriatul dintre stat şi Biserică nu este o invenţie recentă, iar importanţa religiei a fost subliniată inclusiv de Regele Carol I, în testamentul său: “Zi şi noapte m-am gândit la fericirea României, care a ajuns să ocupe acuma o poziţie vrednică între statele europene: m-am silit ca simţământul religios să fie ridicat şi dezvoltat în toate straturile societăţii şi ca fiecare să îndeplinească datoria sa, având ca ţintă numai interesele statului”.

Biserica, de-a lungul timpului, a ridicat şcoli, fundaţii spitaliceşti, a făcut acte de caritate, a acordat burse, participând direct la istoria acestui neam, prin îngrijirea sufletelor şi asistenţă socială, prin lupta pentru emanciparea naţională acolo unde românii au fost oprimaţi, prin permanenta însufleţire a nădejdii în viitorul României.

Originile istorice ale actualului raport dintre Stat şi Biserică, prin care Statul participă, parţial, la finanţarea acesteia, rezidă în confiscarea proprietăţilor Bisericii începută în 1859 sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza. De atunci, statul s-a angajat să sprijine financiar Biserica cu bani din bugetul public. Acest fapt a fost precizat mai târziu şi de Nicolae Iorga, într-o scrisoare din 1920 către Mitropolitul Miron Cristea, unde sublinia importanţa sprijinului pe care Statul este dator să îl ofere Bisericii: “În privinţa legăturilor dintre Stat şi Biserică, eu cred că Statul, care a răpit averea Bisericii, e dator să o întreţină potrivit cu nevoile vremii noastre. El nu se poate desface nici de datoria de a se socoti legat de dânsa, fiindcă aceasta e un element inseparabil din tradiţia noastră naţională, a statului generator pentru Romania Mare.” Prin Legea cultelor din 1948, regimul comunist a naţionalizat şi ce mai rămăsese în patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane.

Legea, nr. 489/2006 privind Libertatea religioasă şi regimul general al Cultelor, pleacă de la premisa de bază a recunoaşterii de către Stat a rolului pozitiv al cultelor în viaţa societăţii româneşti contemporane:

“Statul Român recunoaşte cultelor rolul spiritual, educaţional, social-caritativ, cultural şi de parteneri sociali, precum şi statutul acestora de factori ai păcii sociale” (art. 7, alin. 1).

Statul roman recunoaşte rolul important al Bisericii Ortodoxe şi al celorlalte Biserici şi Culte recunoscute în istoria naţională a României şi în viaţa societăţii româneşti (art. 7, alin. 2).

Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publică. Ele se organizează şi funcţionează în baza prevederilor constituţionale şi ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute (art. 8, alin. 1).

Articolul 29 din Constituţie stabileşte principiul susţinerii acordate de stat cultelor, iar articolul 12 din Legea nr. 489/2006 stabileşte că subvenţiile acordate de Stat sunt controlate de Stat.

Ceea ce doresc să inspire organizaţiile care reprezintă secularismul-ateu este atât împotriva legilor din ţara noastră, cât şi împotriva practicilor curente din majoritatea statelor U.E., unde Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că finanţarea unor activităţi ale cultelor religioase de la buget nu constituie o violare a libertăţii de conştiinţă a contribuabililor.

Nu în ultimul rând, am vrea să reamintim că înmulţirea lăcaşurilor de cult după 1990 reprezintă modul prin care neamul românesc a înţeles să-şi manifeste spontan credinţa, după 45 de ani în care Biserica a fost supusă terorii ideologice. O teroare pe care reprezentanţii a 0,2% dintre cetăţenii acestei ţări observăm că sunt tentaţi să o continue, cerinţele lor bazându-se pe falsuri flagrante pe care vor să le impună opiniei publice (sumele vehiculate în sprijinul dat de stat Bisericii sunt de câteva ori mai mari decât cele reale), precum şi pe presiunea asupra elementului majoritar creştin-ortodox, care se vede obligat să reacţioneze la campaniile mediatice instrumentate de aceste organizaţii care au un vădit caracter anti-naţional şi anticreştin.

Este regretabil faptul că tocmai Instituția Bisericii, care ajută cel mai mult neamul românesc este atacată sistematic de jurnalişti și organizații [https://www.asur.ro/noutati/apel-catre-parlament-3] care nu contribuie în nici un fel la alinarea suferințelor pricinuite de sărăcie, boală și indiferență.

BIROUL DE PRESĂ AL ARHIEPISCOPIEI RÂMNICULUI