170 de ani de la tarnosirea bisericii vechi a Schitului Troianu

În Duminica a XVI-a după Rusalii, 10 februarie 2013, Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, a oficiat Sfânta Liturghie la Schitul Troianu din municipiul Râmnicu Vâlcea. Sărbătoarea a marcat 170 de ani de la târnosirea bisericii vechi a schitului, cu hramul „Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, în anul 1843, ctitorită de arhimandritul Hrisantie Penetis de la M-rea Hurezi. Cu acest prilej, Preasfinţia Sa a binecuvântat şi lucrările picturii interioare şi lucrările de înfrumuseţare ce se săvârşesc la noua biserică cu hramul „Izvorul Tămăduirii” din incinta chinoviei râmnicene.

După citirea Sfintei Evanghelii, Preasfinţitul Episcop Emilian a rostit un cuvânt de învăţătură, în care a evidenţiat sensurile duhovniceşti desprinse din pericopa evanghelică citită, în care Sfântul Evanghelist Matei prezintă Pilda talanţilor spusă de Mântuitorul Iisus Hristos mulţimilor.

„Trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru darurile primite. Sfânta Liturghie este slujba prin excelenţă în care mulţumim Domnului pentru aceste daruri: «Ale Tale dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate». Deci, aici în Biserică, la Sfânta Liturghie învăţăm că darurile le primim de la Dumnezeu şi trebuie să le oferim oamenilor şi Domnului. Trebuie să fim primitori, receptori şi în acelaşi timp dăruitori. Aşadar, să încercăm să ne situăm prin viaţa şi faptele noatre în categoria slujitorilor care au înmulţit talanţii, fiecare după posibilităţi, cu ajutorul dăruitorului Dumnezeu. Să cultivăm aceste daruri ale Sfintei Treimi şi să nu fim invidioşi pe cei care sunt mai înzestraţi decât noi, pentru că toţi suntem fiii lui Dumnezeu.”, a conchis Preasfinţitul Părinte.

În cadrul Sfintei Liturghii au fost rostite ectenii de pomenire pentru ctitorii, stareţii, vieţuitorii, închinătorii şi binefăcătorii acestui schit, adormiţi întru Domnul.

La final, Părintele Ierarh a apreciat activitatea Părintelui Arhimandrit Sava Pleşa, stareţul schitului vâlcean, care într-o perioadă scurtă de timp a construit o nouă biserică pentru complexul monahal de la Troianu, astăzi la stadiul de pictură.

La eveniment au participat monahi de la mănăstirile vâlcene şi numeroşi credincioşi din municipiul Râmnicu Vâlcea.

Biserica cu hramul „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul”, datând din secolul al XVIII-lea şi casa stăreţiei au fost refăcute de Hrisant Penetis (Hurezeanul), egumenul Mănăstirii Hurezi, între anii 1840 şi 1843, ca metoh al Mănăstirii Hurezi, pe un teren al acestuia, invecinat cu proprietatea Mănăstirii Bistriţa. Întregul teren din zonă, cu mult mai mare decât cel pe care se află complexul monahal de astăzi, a aparţinut celor două mănăstiri vâlcene.

În vara şi toamna anului 1848, cu asentimentul autorităţilor eclesiastice, aici s-a aflat comandamentul militar al armatei de panduri şi voluntari condusă de generalul Gheorghe Magheru.

La secularizarea averilor mănăstireşti, efectuată prin legea din 1864, schitul Troianu a fost trecut în proprietatea statului, devenind metoh al Mănăstirii Hurezi. Ulterior, din martie 1949 intră în stăpânirea statului comunist.

Până în anul 1972, biserica, turnul clopotniţă, casa stăreţiei şi terenul aferent au aparţinut de I.A.S. Rm. Vâlcea. Casa stăreţiei fusese transformată în depozit, foişorul şi pridvorul dărâmate, iar biserica devenise grajd pentru vite. Şi toate acestea în condiţiile în care fostul schit de la Troianu figura din iulie 1966 pe lista monumentelor istorice protejate de stat.

Între anii 1972 şi 1975, întregul complex de clădiri a fost restaurat de Comitetul de Cultură şi Educaţie Socialistă Vâlcea. Din 18 octombrie 1973, monumentul istoric a fost transferat în administrarea Muzeului Judeţean Vâlcea, fiind numit la acea vreme, „Casa Magheru”. După restaurare, aici a fost amenajat Muzeul „General Gheorghe Magheru”. Aflat într-o zonă periferică a oraşului, muzeul a avut un flux mic de vizitatori, cu mult sub cheltuielile de salarizare a personalului şi de întreţinere a clădirilor.

După anul 2002, mănăstirea a fost restaurată cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Gherasim, astăzi Arhiepiscopul Râmnicului şi purtarea de grijă a părintelui stareţ Arhim. Sava Pleşa. Pe 15 iulie 2008, la iniţiativa părintelui Arhim. Sava Pleşa, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Gherasim a pus piatra de temelie a noii biserici cu hramul „Izvorul Tămăduirii”. Astăzi, construcţia noii biserici este finalizată, în prezent desfăşurându-se lucrările de pictură în interior şi în exterior. Noua biserică deţine şi un demisol unde se pot organiza conferinţe bisericeşti, simpozioane, expoziţii s-au alte evenimente religioase şi culturale. Ctitorii principali care au adus sprijinul la ridicarea acestui sfânt lăcaş sunt preotul Chiril cu soţia sa, preoteasa Lidia, şi Ana Chiril. Pictura paraclisului de la demisolul bisericii a fost realizată între anii 2010 şi 2011, de pictoriţa Tania Costea din Buzău. Schitul are în prezent nouă vieţuitori.