“Despre bucuria eliberarii de sub stapanirea invidiei” – cu PF Parinte Patriarh Daniel

“Despre bucuria eliberarii de sub stapanirea invidiei” – cu PF Parinte Patriarh Daniel

Doar „omul egoist şi pătimaş” il poate invidia “pe cel cu talent si daruri mai multe” decat el, avertiza parintele Patriarh Daniel, in urma cu o zi, duminica 10 februarie 2013, atragand practic atentia asupra unui subiect extrem de actual in lumea de astazi, in care goana dupa castiguri financiare mari conduce de cele mai multe ori omul catre exacerbarea unui spirit „competitiv”, complet nedrept.

Cuvantul pe aceasta tema a fost rostit de Patriarh, in duminica in care Evanghelia ne aminteste pericopa „Inmultirii Talantilor”, Intaistatorul Bisericii noastre definind masura „omului cu adevarat duhovnicesc” prin raportarea acestuia la bucuria de care poate da, personal, dovada in fata “concurentei” talentate.

Caci, „darul de a te putea bucura de darurile altora”, va fi de acum dat de bucuria de a vedea de fiecare data “prezenta lui Dumnezeu în darurile Sale”, simtind realitatea “harului Sau în oamenii daruitori si harnici”, explica Preafericitul Parinte, intuind in mod evident justificarile pe care omul invidios al zilelor noastre se crede indreptatit sa le invoce, atat de des, atunci cand va dori sa isi pastreze sau sa acceada intr-o pozitie de frunte, in goana sa dupa castiguri efemere, prin compromiterea si infranarea talantului de care se poate bucura celalalt, mai bun decat el.

Fragmentul evanghelic al „Inmulţirii Talanţilor” se citeste in Biserica Ortodoxa in fiecare a XVI-a Duminica dupa Rusalii, acesta marturisind modul in care dezvoltarea calitatilor primite de la Dumnezeu, „spre folosul celor multi”, „preamăreşte pe Dumnezeu şi aduce bucurie oamenilor”, conform explicatiilor Patriarhului Daniel, care a continuat prin recunoasterea acestei bucurii ca fiind una primordiala, depasind, in incheiere, discursul simplei aprecieri a respectului pentru talantul persoanei, prin indemnul la co-participare la bucuria celuilalt.

Caci, „cea mai frumoasă bucurie este cea pe care omul o impartaseste prin bucuria celor pe care el i-a ajutat. Iar aceasta reprezinta exact bucuria din bucuria dăruită celorlalti”, ne asigura Patriarhul Romaniei, in predica tinuta in paraclisul Sfantul Grigorie Luminatorul, din resedinta patriarhala, formuland astfel incheierea comentariului la versetele 14-30, ale capitolului 25, dupa Matei, si atragand atentia in mod repetat asupra momentului Judecatii finale, atunci cand socoteala „înmulţirii darurilor de la Dumnezeu”, ceruta de la noi, va avea ca raspuns doar suma faptelor „daruirii noastre de sine”.

Iar inmulţirea talantilor primiti de la Dumnezeu, ramane sa ne transforme viata in „prilej de comuniune” si „conlucrare de coresponsabilitate şi bucurie”, atat cat fiecare dintre noi va reusi sa se increada prin propria sa Credinta, Intelepciunii lui Dumnezeu – Care va ramane sa recunoasca vrednicia noastra, atunci, in urma „intregii dăruiri de sine şi a totalei noastre hărnicii”. Amin!