O biserica ortodoxa din Arkansas a adunat deja 8 premii pentru arhitectura

Printre principiile de baza ale credinței creștine sta si acela al transformarii credincioșilor, prin relația cu Dumnezeu. După cum este scris în 2 Corinteni 5:17: „Deci, dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut noi.”

Părintele John Atchison și parohienii Bisericii crestin-ortodoxe antiohiene Sfantul Nicolae, din Springdale, vad in lacasul lor de inchinare o metafora a unei astfel de transformari. Ceea ce fusese odată un magazin de constructii metalice, a renăscut ca o structură arhitecturala de top, premiata, a renumitului arhitect Marlon Blackwell.

Sfântul Nicolae s-a deschis pe 48th Street, în Springdale, in urma cu trei ani, dar continuă să câștige recunoaștere pentru designul său. Blackwell, care conduce Școala de Arhitectura Fay Jones, a Universitatii din Arkansas, a primit recent un premiu de Onoare pentru Arhitectură, cea mai înaltă recunoaștere pe care un proiect o poate câștiga din partea Institutului American al Arhitecților.

“Aceasta era doar o clădire veche din metal simplu, nu era spectaculoasa”, a declarat Atchison. “Nu arata a nimic, dar a fost transformata. Metaforic, vedem cu usurinta cum, dintr-un proiect simplu si nu foarte atractiv, Dumnezeu Isi ridica lacas”.

Transformarea clădirii nu a trecut neobservata de cei din comunitatea de arhitectura. Blackwell a proiectat o serie de alte planuri, premiate, dar puține dintre acestea par sa fi rezonat precum cel al Sfantului Nicolae.

De cand s-a deschis, biserica a strans deja 8 premii, inclusiv Marele Premiu al Revistei „Renovări” și Premiul Micilor Proiecte AIA 2012. Blackwell, ca si Atchison, considera ca impactul cladirii se datoreaza faptului ca, ceva aparent simplu și impropriu pentru o biserică, un magazin de constructii metalice, a reusit sa fie transformat. In plus, proiectul a fost finalizat cu un mic buget, tinandu-se cont si de traditiile Bisericii Ortodoxe.

Unele tradiții, precum orientarea Altarului spre rasarit, au fost ușor de potrivit. Altele au reprezentat o adevarata provocare.

Bisericile Ortodoxe includ în mod tradițional o cupolă și o zonă încastrata în plafon, care afiseaza Chipul lui Hristos, privind peste credinciosii inchinatori. Adăugarea unei cupole ar fi impus decuparea tavanului, manevra care ar fi putut compromite structura și ar fi dus la depasirea bugetului de 400.000 de dolari, al proiectului.

Antreprenorul Don Louriea a sugerat imediat, insa, folosirea si montarea unei foste antene de satelit, pentru a oferi aspectul de cupola plafonului din interiorul lacasului. Antena – schimbata pe doua baxuri cu bere – a fost acoperita în gips, in pozitie rasturnata si, așa cum descria rezultatul o revista specializata de arhitectura, de top: “a fost pictata cu o icoana a “Pantocratorului”, Iisus Hristos stralucind ca soarele in Rasarit”.

Printre alte caracteristici notabile ale bisericii se numără: podeaua din stejar, care a fost produsă în Arkansas, un turn superior, cu o cruce roșie din sticlă, luminata din spate la orice rasarit de soare, și un plafon coborat în pronaos (un element de arhitectură frecvent în bisericile creștine timpurii).

Au existat si elemente de design, la care, în cele din urmă, Blackwell a trebuit sa cedeze, abandonandu-le. În locul picturilor de icoane bisericesti, sunt folosite tiparituri sau autocolante. Blackwell a fost nevoit, de asemenea, sa proiecteze rafturi pentru haine, pentru lumânări și pentru alte instrumente de cult, in loc sa construiasca dulapuri pentru acestea.

Este vorba atât de simplitate, cat si de dorința de a fi un administrator bun al fondurilor limitate ale bisericii – care au ajutat, de altfel, la recunoașterea in top a clădirii.

“Proiectul este unul dintre cele mai bune, demonstrand utilizarea eficientă a resurselor, cat si un anumit etos al design-ului – ceva ce ar trebui sa dea de gandit multor arhitecti, incat acestia sa si aplice”, declara un membru al juriului AIA, evaluand biserica.

Blackwell se mândrește cu faptul că resursele limitate au putut fi transformate în ceva recunoscut la nivel internațional pentru frumusețea pe are o are. Aceasta l-a inspirat si l-a facut sa se gandeasca pe viitor la proiecte în care se fie utilizate numai materiale reconvertite.

“Prea des arhitectura este considerata doar pentru elita, bogati și puternici”, a declarat Blackwell. “Eu cred că va trebui sa incercam sa facem o arhitectura a vietii de zi cu zi; pentru toata lumea. Cred că această biserică este o modalitate de a demonstra și, speram noi, o sursă de inspirație pentru alții”.

Atchison a declarat ca modul in care biserica este proiectata, repezinta o sursă de inspirație pentru membrii bisericii. Pentru că este o structură umilă și intimă, ea se pretează la mentalitatea potrivită închinarii.

Sfântul Nicolae a cunoscut o creștere de 30% in prezență, de cand s-a deschis. O parte din acest procentaj, bineinteles, se atribuie recunoașterii pe care a primit-o biserica, iar Atchison declara ca, totodata, si faptului ca există distrageri limitate în interiorul lacasului, care poate găzdui până la 100 de persoane, dupa ce un perete mobil se deschide în sus, în incaperea destinata spovedaniei.

“Cred că e destul de simplu ca oamenii sa se pot relaxa aici”, a spus Atchison. “O elaborare extrema poate distrage atentia. Oamenii care au venit in biserică, aici, ne spun că e interesant modul în care credinciosii pur și simplu vin și se închina. Acesta este si scopul, la urma urmei: Faceti oamenii sa se gândească la Dumnezeu și sa se inchine Lui”.