Ultima reduta

“Dragul meu Amarel, daca tot trebuie sa faci un lucru rau,

atunci fa-l cat mai bine cu putinta.”

C.S.Lewis

“Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar”

De 2000 de ani se duce un razboi. Poate cel mai crunt si teribil razboi din toate cate au fost vreodata. Acest razboi este unul cu o miza exceptionala: SUFLETELE OAMENILOR.

Am asistat in ultimile saptamani, la un adevarat iures al atacurilor la adresa Bisericii Ortodoxe. Doua tabere s-au radicalizat si cu greu se mai poate ajunge la un consens. Motivul real? BANII. Motivul de discordie de cand lumea. Banii au fost motiv de cadere pentru multi si, sa nu uitam ca, tot pentru bani a fost vandut si Mantuitorul lumii.

Ce nu au avut curajul sa faca impotriva Bisericii nici macar comunistii, au curajul astazi unii care uita ca pamantul pe care calca si in care isi au ingropati parintii, bunicii sau stramosii, este un pamant sfintit de sangele celor ce au murit pentru ca noi astazi sa calcam pe el.

Brusc, Biserica a devenit cel mai mare afacerist al tarii. Se arata la televizor, ostentativ, in reportaje bine controlate si montate, cat de lacoma este Biserica Ortodoxa.

“- Priviti oameni buni, iata cui pupati voi mainile! Iata la cine va inchinati voi! Niste paraziti, buni de impuscat. Da, e drept ca mai sunt si vreo doi sau trei buni printre ei, dar restul in frunte cu Patriarhul sunt buni de pus la zid!”

“- Iata, un preot are masina de lux, un altul este betiv, altul a mers la femei, unul face trafic de droguri usoare. Au magazine, firme si averi imense. Nu mai dati bani Bisericii!”

“-Vrem libertate de gandire. Jos cu religia din scoli!”

Am un vecin in blocul in care locuiesc – de altfel om gospodar si la locul lui – care mai mereu ma provoaca la discutii despre religie. De fiecare data cand se vede pus in incurcatura, are o singura replica:

• Parinte, cred ca ai dreptate, dar eu nu pot sa cred in popi. Am eu credinta mea, asa, in suflet, dar la Biserica nu merg sa ma inchin la popa.

Acum, fara sa ne imbatam cu apa rece, asa gandesc mai mult de jumatate dintre cei ce se declara ortodocsi. Am mai spus eu candva ca, daca Romania ar fi Gradina Maicii Domnului, atunci este cam neplivita.

Credinciosul ortodox din Romania, are un soi de credinta amestecata cu superstitie. Acesta este adevarul. Nimanui nu face bine daca nu recunoastem ca, la capitolul catehizare, stam foarte prost.

Drept este ca si in randul clerului sunt slujitori care nu au ce cauta in acesta postura. Dar, altceva ma intristeaza pe mine.

Tot discutam in mediul virtual despre ce a facut X sau Y deputat sau senator, despre ce a mai trambitat cutare sau cutare ONG. Stiti ce nu am vazut?

O voce care sa apara la televizor si sa apere credinciosii si Biserica. As parafraza Evanghelia si as spune: “Bate-voi Pastorii si se va risipi turma!”

Am vazut comunicate de presa si cateva pozitii ferme ale unor preoti demni de toata vrednicia, dar lipsite de taria acelui cuvant ce ar veni din gura Pastorului. Sfantul Ioan Gura de Aur, a iesit in piata publica si a rostit cuvant tare impotriva imparatului care prigonea turma lui Hristos. A suferit pentru aceasta, dar a aparat turma, de dusmani. Astazi sunt vremurile in care o minciuna se crede mai usor, decat se primeste adevarul.

Nu uitati ca, la multi dintre cei care se dau credinciosi, aceasta credinta este credinta lui Esau. Adica trece prin burta.

Eu apar si voi apara mereu, cu puterea cuvantului, Biserica Ortodoxa. Chiar daca am fost poate uneori mai dur in limbaj sau directie. Totusi, sa nu uitati ca, pentru mine, mai drag imi este Adevarul decat oamenii. Orice casa isi are un cap, asa cum orice Biserica isi are un pastor. Cand lupii dau tarcoale tarcului cu oi, Pastorul trebuie sa iasa si sa alunge lupii.

Aceste atacuri se vor intetii si, sa nu uitati, totul este doar o chestiune de vointa si interese.

Uitati, de exemplu, prostitutia. Din ce in ce mai multe voci vor legalizarea ei. Se vine cu argumentul ca ar fi bine atat pentru stat, care are de castigat, cat si pentru cele care o practica, pentru ca ar fi controlate. Stiu, o sa imi sariti in cap, sa imi tineti lectii de morala. Le cunosc. Nu apar legalizarea prostitutiei, dar hai sa luam putin problema logic la judecata.

Personal, in anul 1999, am desfasurat misionariat la Penitenciarul de la Poarta Alba. Am avut ocazia sa intru in dormitoarele detinutelor aflate acolo pentru delicte minore, printre care si prostitutia.

Fiecare prostituata aflata dupa gratii avea o poveste de vandut, unele afisau o cainta formala, unele ma doreau de duhovnic doar pentru a le facilita anumite legaturi cu exteriorul. Dar, sincer, va spun ca niciuna nu dorea sa renunte la prostitutie. Era un mod de viata ales si insusit. Nu isi imaginau altfel viata lor. Toate spuneau: – Cine o sa angajeze una ca mine parinte?.

Toate indemnurile mele morale se izbeau de zidul promiscuitatii in care se obisnuisera sa traiasca. De atunci, ma tot intreb ce este de facut. Am constatat ca ne aflam intr-o situatie fara iesire. Prostitutia este un fenomen atat de adanc inradacinat in societate, incat nu cred ca cineva ar putea sa ofere solutii REALE. Solutii care sa duca la recuperarea morala si sociala a acestor fiinte nefericite. Clar, nu vreau sa se legalizeze desfraul. Ar fi un atentat la fiinta umana. Vanzarea trupului este cel mai degradant mod de a trai. Daca mergi cu masina prin oras, le vezi, le auzi, stii ca sunt acolo si se vand. Lectiile tale de morala nu fac pentru ele nici doi bani. Ce este de facut?

Foarte usor este, pentru unii, sa dea solutii aiuristice. Citatele Scripturistice, Vietile Sfintilor sau Morala Crestina nu au niciun efect. Legalizarea se va face peste capul Bisericii, asa cum s-a facut si in perioada interbelica. Daca statul hotaraste, se va face. Biserica, daca nu va sta cuminte, va pierde ajutorul primit. Trocul este schimbul economic cel mai vechi si cel mai sigur. Si acum, Biserica se va opune, dar degeaba.

Criza aceasta prin care trecem, este una fabricata si se va lungi pana cand si ultimile redute vor cadea. Biserica Ortodoxa din Romania… cam incurca niste interese. Atunci, hai sa dam cu barda, poate daramam si aceasta ultima fortareata a ADEVARULUI. Spunea Sfantul Vasile cel Mare:

“Biserica lui Hristos va dainui, atat prin adevarul invataturilor sale, cat si prin jertfelnicia celor care sunt pusi sa il propovaduiasca si sa il apere”. Va indemn sa iesiti din letargie. Iesiti la lupta. Personal, urasc razboiul, dar nu dau inapoi daca cineva il porneste impotriva mea. Aici nu am de aparat ziduri sau odajdii. Nu am de aparat dogme sau credinte. Am de aparat ADEVARUL. Si, pentru acest ADEVAR, care a murit pe Cruce pentru noi, se cade sa luptam. Nu va temeti!