Sotul, preot, ma inseala. Duhovnicul si Biserica decid daca divortez?

Va prezint mai jos un articol, semnat de un cunoscut preot ortodox, aparut in aceste zile intr-una dintre publicatiile oficiale ale Patriarhiei Bisericii Ortodoxe a Rusiei. Articolul reprezinta, de fapt, un raspuns la o grea intrebare, care naste altele la fel de grele: “Pot divorta, daca sotul ma inseala?”; “Fac un mare pacat daca divortez, sau traiesc in pacat continuandu-mi astfel viata?”.

De regula, credinciosii ortodocsi inteleg imediat ce sunt mai prezenti in Biserica, sau imediat ce au un preot duhovnic, ca, cel putin de atunci, preotul si Biserica il vor scapa de raspunderea faptelor si deciziilor sale personale, astfel incat, cel putin de atunci, com incepe sa il auzim destul de des zicand: “Parintele duhovnic si Biserica sa decida pentru mine! Eu unul prefer, de acum, doar sa “ascult”!.

Prin urmare, am tradus si adaptat articolul publicat integral in paginile Patriarhiei Bisericii Ortodoxe a Rusiei, pentru cititorii nostri,, propunandu-va un raspuns la aceste intrebari, oferit chiar de Protopopul Pr. Dimitrie Carpenco.

“Este dificil pentru noi să acceptăm imperfecțiunea lumii. Ne dorim să avem un fel de garanție a stabilității. Noi nu putem fi perfecti, dar cel puțin o alta persoană ar trebui să fie, pentru a ne servi drept model si pentru ca, mai apoi, sa ii putem urma. Acesta poate fi lucrul cel mai greu, pentru care lucrurile nu merg întotdeauna bine, nici chiar în familiile preotilor.

Protopopul Dimitrie Carpenco, secretar al Episcopiei de Gubkin și paroh al Bisericii Sfantul Iacob din Gubkin (Belgorod-Oblast, Rusia), oferă următorul răspuns, intrebarilor formulate chiar de fosta soție a unui preot (numita Matusca), o femeie care a îndurat un mariaj marcat de abuzuri de ordin psihologic, spiritual și fizic, timp de unsprezece ani, pana cand a intentat divorț. Soțul, care susținea că s-a căsătorit cu ea doar din “ascultare”, isi gasise pana la urma o amanta.

Pe parcursul acestui intreg calvar, de fiecare dată când Matusca ajungea sa ii ceara sfaturi parintesti si duhovnicesti unui preot, ajungea sa fie întâmpinată invariabil cu acelasi familiar refren: “Indura, roaga-te și smerește-te!”. Raspunzand acestei probleme, Parintele Dimitrie ne ofera urmatoarele randuri:

Parintele Protopop Dimitrie: “Există un proverb care se potriveste perfect situatiilor de acest tip: ‘Nu există probleme de nerezolvat, ci numai mijloace neplacute prin care acestea pot fi rezolvate’. Astfel de situații, ieșite din comun, pot fi rezolvate, dar in mod sigur mijloacele vor fi complet neplacute.

În cazul în care soțul se comportă într-un mod total nepotrivit, dacă are o amantă și dacă nu este pregătit să se schimbe, atunci trebuie să admitem faptul că familia a luat-o deja pe alaturi, că ea, practic, deja nici nu mai există. Chiar dacă a fost sfințită prin Taina Căsătoriei, acest lucru nu reprezinta nicio garanție că familia nu o va lua pe alaturi. Din păcate, acest lucru se poate întâmpla în orice familie, inclusiv in aceea a unui preot.

Faptul ca viața de familie apartine unui anume cleric, nu inseamna ca aceasta este imuna la astfel de situații. Factorii care intervin aici sunt diversi, contand inclusiv cat de bine era „imbisericita” persoana atunci când ea se căsătoreste sau acceptă hirotonirea. Se poate întâmpla ca un astfel de lucru sa aiba loc fără nicio pregătire interioară.

Mai există aici si o altă problemă a familiilor ortodoxe: căsătoria doar “prin binecuvântare” [din partea unui parinte duhovnic]. Dar, atunci când nu există iubire – principala si singura condiție pentru a crea o familie – mai devreme sau mai târziu, relațiile de familie vor ajunge in impas. Familiile formate din persoane care se consideră creștini ortodocși nu fac nicio excepție.

La fel cum Taina Căsătoriei nu oferă nicio garanție că mariajul va fi fericit și că nu se va destrama, la fel nici Taina Preoției nu garantează că un om va deveni un “Sfânt Părinte”, în virtutea hirotonirii sale.

Acest lucru înseamnă că, în cazul în care familia nu mai exista practic de mult, trebuie sa se pornească de la această situație, luând realitate dură și neplăcută ca pe un dat. Și, dacă un barbat nu mai este un soț (o relație în care un barbat isi bate joc de sotie – în care el trăiește cu o altă femeie – nu este in niciun caz o relatie de tip sot-sotie), atunci inseamna ca este nevoie sa se intenteze divort. Dacă nu există, practic, o familie și nicio relație și totuși nimeni nu face nimic in acest sens, atunci unul se inseala si pe sine insusi.

O femeie într-o astfel de situație trebuie să divorțeze și să înceapă o viață nouă, luând în considerare faptul că este singură, că trebuie să isi creasca copiii și că trebuie să caute ajutor, nu de la soțul ei, ci de la părinții sai (în cazul în care ei mai există) sau de la alții. Aici, totul depinde de situația concretă. Ea va trebui sa se gandeasca unde va trai, sa se gandeasca la modul in care-si va gasi de lucru și așa mai departe. Ea trebuie sa plece de la circumstantele in care se gaseste in acel moment.

Dacă cineva încearca, in plus, să o mai si amenințe (aici nici nu contează dacă este sau nu vorba direct de Matusca), în cazul în care ea se va hotari sa apeleze la tribunal sau la episcop, atunci va trebui să înțeleagă că situatia este una cu adevarat grea în continuare. Nu ii va fi deloc “usor”. Nimic nu se va rezolva de la sine. Acest lucru trebuie să il inteleaga clar. Va trebui să încerce să documenteze orice fel de amenințare sau șantaj făcut împotriva ei – de exemplu, prin înregistrarea pe bandă. Tehnologia de azi permite ca acest lucru să fie făcut. Și, va trebui sa mearga la poliție și la instanțele de judecată.

Apoi, este esențial să il informeze pe episcopul locului; în plus, trebuie să facă acest lucru în scris, pentru ca petiția ei să fie si înregistrata.

Aceasta este o listă a procedurilor neplăcute despre care nici nu ar trebui sa se vorbeasca. Dar, a ieși din această mizerie, este la fel de esențial ca a ieși dintr-o mlaștină. Veți fi cu siguranta murdara, dar nu există nicio altă cale. În caz contrar, riscați să va înecati complet.

În tradiția noastră ortodoxă, se crede, intr-un fel, că familia trebuie să fie păstrata în orice situație si că divorțul este ceva păcătos. De fapt, divorțul este ca o procedura chirurgicala, ca o amputare – fără îndoială, neplăcuta, dar în unele cazuri (nu prea multe, dar ele există), fără de care persoana ar putea muri pur și simplu. Acesta este si cazul în speță. Uneori, în cazul în care o femeie nu intenteaza divorț, atunci viața ei (mai ales dacă ea are si copii) poate fi ruinata spiritual, mental si fizic.

Viața clerului nostru este, în general, o carte închisă; nimeni nu se ocupă de problemele cu care se confruntă preoții și membrii familiilor acestora. De exemplu, am citit studii despre sindromul Burnout în rândul preoților, despre depresie si despre alte probleme psihologice și fiziologice ale preoției. Nu există nimeni care sa se ocupe de toate astea, mai ales in afara marilor orase. Nu exista nimeni care să consulte aceste persoane, nu exista nicio modalitate prin care ele sa beneficieze de asistență calificată – fie pastorală, psihologica sau spirituala.

Se poate intampla ca “duhovnicia unui parinte” sa o faca pe Matusca sa auda: „Indura!”. Si apoi ea chiar sa indure, pentru că acest preot ar fi “unul bun”, foarte respectat și nu ar da sfaturi proaste. Dar, el ar putea greși. Sfatul lui (sau a al altcuiva care dă acest sfat) poate însemna distrugerea vietii persoanei. Nu avem nicio garanție că putem citi, pur și simplu, ceva asemenea unei rugaciuni și apoi viața noastră sa aiba un mers lin. Aici ar trebui să se înțeleagă că nicidecum acest preot, ci tu insuti esti responsabil pentru ceea ce se întâmplă în viața ta – nici acest preot, nici o alta persoana respectabila nu sunt responsabile, ci doar… tu insuti.

Domnul ne-a dat viata, El ne-a dat un motiv sa traim, El ne-a dat capacitatea de a percepe cumva această lume. Trebuie sa fim responsabili de acțiunile noastre, pentru starea noastră duhovnicească proprie. Nu ar trebui să ne temem de acest lucru ci, mizand pe voia lui Dumnezeu, ar trebui să luam propriile noastre decizii.”