Imparatii urnei de vot si vanzarea Puterii Poporului

In urma cu 2000 de ani, imparatul Octavian Augustus, avea obiceiul ca, la finalul pieselor de teatru ce se jucau, sa se ridice in picioare si sa spuna: “Plaudite, acta est fabula!” (“Aplaudati, piesa a fost jucata!”). In acel moment, toti supusii se ridicau, si ei, si aplaudau actorii.

Astazi, toate resorturile sociale sunt intinse la maxim. Se minte cu seninatate si se ataca furibund. Se distruge totul in cale, doar pentru a arata cine este animalul cel mai puternic. Am uitat sa stam si sa mai judecam limpede. Avem ceva de impartit cu oameni pe care ii vedem doar la televizor, ca intr-un spectacol halucinant. Suntem etichetati, sau chiar noi ne etichetam de buna voie. Purtam, cu mandrie tembela, tatuaje sufletesti si sociale. Suntem pro sau contra, fara sa stam sa gandim macar un minut limpede.

Din pacate, ne lasam atat de usor manipulati, incat nu pot sa nu ma infior cand vad oameni, aparent intregi la minte, cum se infoaie atunci cand ai alte optiuni politice decat ei. Daca mai tot timpul banii au fost cauza distrugerii prieteniilor, astazi politica a devenit prima cauza a disolutiei sociale.

Stiti, ca era la inceputul anilor `90 o lozinca stupida: “Noi muncim, noi nu gandim!”. Acum, din nefericire pentru noi, nici nu mai muncim, ca nu prea mai avem unde sau nu avem chef, si din ce in ce mai multi REFUZA sa ma si gandeasca.

De ce sa mai gandesc? Am totul de-a gata!

Idei de-a gata, politica de-a gata, scandaluri de-a gata, crime de-a gata, mizerii de-a gata… Totul se prezinta precum un plic cu etnobotanice. Vrei sa iesi din lancezeala zilnica? Stai, ca iti dau eu drogul. Are balta peste.

Jubilam nebuneste in jurul esafodului mediatic, in care sunt rastignite sau arse pe rugul unei iluzorii dreptati victime vinovate sau nu, fara sa realizam ca toata aceasta transa mediatica ne decupleaza de la realitatea vietii nostre.

Nu am invatat din Crestinism mai nimic, nici macar dupa 2000 de ani.

Ne place sangele.

Ne place sa judecam.

Ne place sa aratam cu degetul.

Ne place sa fim calai.

Ne place sa aruncam cu pietre.

Ne place sa ne lingusim pe langa cei puternici.

Ne place stapanim fara a sluji.

Vrem sa fim orice se poate, mai putin ce trebuie.

Traim bucurii sinistre cand vedem – mediatic vorbind – capete rostogolindu-se sub sabia calaului.

Avem in noi morbul demolarii, al distrugerii si al invidiei. Toata lumea face politica pe la colturi, prin parcuri, carciumi sau aiurea, dar nu toata lumea o intelege. Ce mai conteaza asta, cand pentru un mic si o bere, o galeata sau o sapca, te joci cu istoria. Acolo, in cabina de vot, esti imparat. Stampila este in mana ta. Stampilezi fara sa gandesti ce faci si astepti in continuare, cu mana intinsa, la cel care te-a ghiftuit din prea-plinul lui, ca sa te cumpere. Fara sa stii, ai ajuns o marfa. Ai devenit un Esau contemporan, ce te-ai vandut, nu pe un blid cu mancare, ci pe mult mai putin.

Grav este ca, din patru in patru ani, ca un adevarat masochist, iti repeti prostia. Asta nu am sa inteleg niciodata!

Dupa 22 de ani, multi dintre noi nu cunosc catusi de putin principiile acelei doamne atat de curtate de buzele politicienilor: democratia.

Democratia, asa cum am mai scris, este exact ceea ce exprima insusi expresia: PUTEREA POPORULUI. Adica, toti oamenii care formeaza o comunitate aleg reprezentati din mijlocul lor, reprezentanti pusi acolo sa le apere drepturile si care sa poarte de grija comunitatii careia II SLUJESC. Pentru ca, da iubitilor, cei care sunt in fruntea noastra, sunt acolo in primul rand pentru a ne SLUJI si, mai apoi, pentru a ne conduce.

Democratia, asadar, nu este legata de o persoana anume. Nu se raporteaza la atitudinea, activitatea sau charisma unui om. Democratia, este un principiu functionabil, atata timp cat se face in spiritual legilor sale cunoscute, acceptate si respectate de toti. Democratia nu inseamna bunul plac al nimanui. Democratia nu a fost inventata de cineva anume. Ea a aparut firesc, in sanul comunitatilor omenesti, ca si necesitate a normalitatii. Democratia are doar nume, nu si prenume.

Acum, mai trebuie intarita inca o idee. Avem, ca orice tara moderna, un Parlament. Ei bine, acest Parlament, asa cum este el, plin de interese, de adormiti, de politruci, de orice doriti voi, ESTE GARANTUL DEMOCRATIEI. Parlamentul este comunitatea.

O gluma buna a anilor `80 spunea ca, la Scoala de Partid, activistii erau intrebati “Ce este Whisky-ul?”. Si toti trebuia sa raspunda ca “Whisky-ul este o bautura alcoolica, fina, pe care poporul o bea prin reprezentatii sai”.

Dincolo de gluma, Parlamentul, asa cum este el, asigura DEMOCRATIA. Atunci cand aceasta institutie devine marioneta din mainile oricui, democratia ia sfarsit. Democratia nu poate fi confiscata. Democratia poate fi doar desfiintata. Cum? Substituindu-te principiilor acesteia.

Cred eu ca piesa a fost jucata. Acum, sa ne ridicam si, cine mai are puterea sa o faca, sa si aplaude. Am cumparat de buna voie, unii dintre noi, bilet la acest spectacol ce s-a vrut de gala si am inteles, pana la urma, ca era doar o mizerie sinistra.

Piesa a fost prea lunga iar noi, cei care am fost bagati “volens nolens” in teatru, sa asistam la piesa jucata de niste histrioni cu pretentii de artisti, trebuie sa ne ridicam si sa le intoarcem spatele. Istoria ne va judeca, chiar si la gramada, pentru indiferenta noastra. Indiferenta inseamna atat aprobare cat si asumare tacita. Fiecare popor isi are conducatorii pe care ii merita! Spunea Nicolae Iorga. Meritam asta in continuare?