Ortodoxie si secularism. Cuvantul Mitropolitului Iona, la Adunarea Bisericii Anglicane din America de Nord

Va prezentam in cele ce urmeaza, adresari si remarci ale Preafericirii Sale, Mitropolitul Iona, al Bisericii Ortodoxe din America, la Adunarea Bisericii Anglicane din America de Nord (ACNA) – Ridgecrest, Carolina de Nord. Acesta s-a numarat printre cei 8 participanti ecumenici de diverse confesiuni, care au salutat acest organism Anglican ortodox – un articol, in exclusivitate pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe: contributor KSLCatalin.

Exista un singur trup si un singur Duh, aşa cum există o speranţă în chemarea lui Dumnezeu catre noi: Un Domn, O Credinţă, Un botez, un Dumnezeu şi Tată al tuturor.

„Iubiţi fraţi şi surori în Hristos, este bine că ma aflu aici, cu voi din nou, la trei ani după ce am fost cu voi in Bedford, Texas. Vă aduc salutări şi, sper, încurajari din partea Bisericii Ortodoxe din America.

În ultimii trei ani, bisericile noastre au intreprins un dialog teologic, în care se discută problemele care ne despart, probleme care nu sunt atât de mult OCA vs. ACNA, dar separa Anglicanismul de Ortodoxie. Acestea se concentreaza pe problema filioque, adăugare a Bisericii Romane la Crezul Niceean, forţata pentru întreaga Biserică de Vest, în secolul 11, iar acest lucru întrerupe unitatea de mărturisire a credinţei catolice.

Aş dori să vă reamintesc că rădăcina şi temelia Bisericii din Anglia nu este Biserica "Romana", ci, mai degrabă, Ortodox Catolicismul, care a dominat până ce Biserica Romana a început sa faca schimbări masive în al doilea mileniu. Biserica Angliei a fost una locala Ortodoxa catolica, în comuniune cu Roma şi cu restul Bisericilor, pentru cea mai mare parte a primului mileniu. Chiar si Reforma a fost destinata aducerii Bisericii înapoi la rădăcinile sale originale, libere de schimbările care au avut loc în timpul izolarii Bisericii Occidentale din Evul Mediu.

Speranţa mea este că putem da totul inapoi. Aveţi posibilitatea sa readuceti Bisericii patrimoniul său iniţial, şi sa actualizati, astfel, bogata moştenire de limba engleză a Ortodoxiei catolice, în comuniune cu radacinile tradiţionale. Acest lucru înseamnă depăşirea a generaţii de schismă, o schismă la care a fost obligata Biserica engleză, şi apoi a unei stari perpetue de schismă pentru sine şi bisericile acesteia, în coloniile si misiunile sale. Aceasta rana trebuie să fie vindecata.

Speranta ecumenică consta in depăşirea schismelor din Vest, astfel ca Bisericile engleza si romana sa poata avea din nou loc în comuniunea unei singure Biserici Ortodoxe catolice. Aveti un rol imens şi oportunitati în acest sens. Schimbarea Filioque nu este pur şi simplu un gest frumos de solidaritate ecumenică, ci este, mai degrabă, o afirmare a credinţei vechi a Bisericii nedespărţite.

Realinierea

Acesta este un alt element de importanţă imediată, direct şi urmator celor de mai sus. Aşa cum a scris Robert Terwilliger, un mare anglican al sec. XX, există o realiniere care se apropie în Creştinism, una careia ii putem vedea deja tulpinile. Ori de câte ori au loc schisme în cadrul Bisericii, acestea apar, în general, pentru ca anumite persoane vor să conducă un grup din Biserica, fiind neascultătoare credinţei şi doctrinei, şi refuzand să se supună autorităţii ierarhiei, care încearcă să-i disciplineze şi să ii cheme la pocăinţă.

Ce se intampla acum, este oarecum diferit: o ruptură între cei care deţin credinţa tradiţională, biblică, cum a fost interpretata de către Părinţii Bisericii şi de Sinoadele Ecumenice, şi cei care adopta o credinta secularizată, sub rezerva rationamentelor cercetatorilor aliniati la filozofia contemporana, care resping Patristica şi Sinoadele , ca fiind irelevante, care resping învăţăturile morale ale Scripturii si ale Parintilor, ca pe o cultura relativa. Acest lucru ar putea fi numit, de catre una din parti, ruptura între Creştinismul tradiţional şi Filozofia lumeasca post-modernista. Sau, ar mai putea fi etichetat ca insemnand eliberarea oamenilor de opresiunea fundamentalista, in gandirea altei parti.

Aceasta nu este o diviziune protestanti – catolici. Divizeaza toate comunităţile din Occident, afectand chiar şi Bisericile Ortodoxe şi Romane intr-un anumit grad. Ca anglicani, nu sunteti străini de acest lucru: acesta este motivul pentru care sunt aici. Pentru a crea o realiniere masiva în Creştinism; toti cei care tin la credinţa tradiţională scripturistica, patristica şi disciplina Catolicismului Ortodox, şi cei care o resping, o critica, si eu voi adăuga, după cum bine ştiţi, o persecuta. Voi şi ACNA faceti parte din această realiniere.

Este o schimbare radicală, culturala, spre Creştinismul tradiţional. "Laicizatii" resping naşterea din Fecioară, a lui Hristos, Invierea, chiar şi Divinitatea Sa; cuvintele Sale înregistrate în Sfintele Scripturi nu ar mai fi chiar relevante pentru zilele noastre, ci mai degraba acestea ar fi impovaratoare, păstrand oamenii în întuneric. Un episcop episcopalian, un anumit domn Spong, a scris că "Creştinismul trebuie să se schimbe sau să moară", referindu-se la Ortodoxia tradiţională, adoptînd secularizarea radicală a Bisericii Episcopaliene şi a Creştinismului. Predictia mea este ca nu Bisericile Ortodoxe sunt cele care vor muri.

Soljenitin a spus că "ceea ce lagărele sovietice, ale mortii, nu au putut face, secularismul Occidentului face cu mult mai mare eficenta în Rusia, 20 de milioane de oameni murind în ultimul secol, ca martiri, pentru credinţa ortodoxă. Nenumărate alte milioane au fost ucise în Gulag, pentru ca s-au impotrivit secularismului militant. Mulţi au pierit, fiindca au opus rezistenta renovationistilor a căror schismă a lovit Credinta Ortodoxa. Fie că il numim ateism sovietic, sau secularism occidental, vorbim despre un acelasi duşman.

Lupta noastră este împotriva secularismului. Sanctitatea Sa, Papa Benedict al XVI-lea, ne-a chemat să luptam împreună împotriva acestui duşman. Aceasta este realinierea: să stam alaturi pentru credinţa daruita de Hristos Apostolilor, şi de acolo Episcopilor, fără schimbari, fără modificari, fără revizuiri, împotriva celor care ar prezenta credinţa lor actuală, înţelepciune a acestei lumi. Noi trebuie să stam impreuna, si nu putem sta singuri. Chiar şi imensa Biserica Romana este lovita de seculariştii militanti, care sfidează autoritatea si critica ceea ce ei nu ştiu, şi putem vedea în această ţară modul în care este atat de fragila unitatea lor.

Iubiţi fraţi şi surori, noi trebuie să îmbrăţişam Crucea lui Iisus Hristos, Evanghelia, Inţelepciunea care nu este din lumea aceasta. Trebuie să ne bucurăm de mântuirea pe care Dumnezeu ne-a dat-o prin Fiul Său, Iisus Hristos, care a fost răstignit pentru noi şi a înviat din morţi. Sa slavim Învierea Lui şi să aşteptam Sa vina din nou. Noi trebuie să depăşim diviziunile care ne despart, astfel încât să putem sta uniţi în cuget si inimă, mărturisind că Dumnezeu a venit în Trup pentru a ne ridica la cer. Noi trebuie să trăim conform poruncilor morale şi etice ale Domnului nostru Iisus Hristos, din Evanghelie, şi sa respingem păcatul şi sa recunoastem corupţia acestuia. Aceasta este credinţa ortodoxă a Părinţilor, a Sinoadelor Ecumenice şi a Bisericii nedespărţite. Noi va trebui să acceptam dispreţul şi batjocura celor care sunt din această lume, chiar şi ale celor care se numesc fraţi, care acţioneaza în justiţia instanţelor civile, privind toate aceste lucruri ca fiind lipsite de valoare, pentru ca le suportam de dragul lui Hristos. Aceasta, prietenii mei, este crucea noastră. Trebuie sa ne sprijinim unul pe altul cand O purtam. Cu cât ne apropiem, cu atat mai mult ne vom sprijini, şi nu ne vom pierde inima, si nu vom uita că Hristos a câştigat deja victoria: El a biruit lumea. Prin acceptarea Crucii Lui, noi vom participa la victoria sa.

Să ascultăm cuvintele Sfantului Pavel:

10. Vă îndemn, fraţilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toţi să vorbiţi la fel şi să nu fie dezbinări între voi; ci să fiţi cu totul uniţi în acelaşi cuget şi în aceeaşi înţelegere.

11. Căci, fraţii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit ştire că la voi sunt certuri;

12. Şi spun aceasta, că fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!

13. Oare s-a împărţit Hristos? Nu cumva s-a răstignit Pavel pentru voi? Sau fost-aţi botezaţi în numele lui Pavel?

17. Căci Hristos nu m-a trimis ca să botez, ci să binevestesc, dar nu cu înţelepciunea cuvântului, ca să nu rămână zadarnică crucea lui Hristos.

18. Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.

19. Căci scris este: "Pierde-voi înţelepciunea înţelepţilor şi ştiinţa celor învăţaţi voi nimici-o".

20. Unde este înţeleptul? Unde e cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înţelepciunea lumii acesteia?

21. Căci de vreme ce întru înţelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înţelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii.

22. Fiindcă şi iudeii cer semne, iar elinii caută înţelepciune,

23. Însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie.

24. Dar pentru cei chemaţi, şi iudei şi elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu.

25. Pentru că fapta lui Dumnezeu, socotită de către oameni nebunie, este mai înţeleaptă decât înţelepciunea lor şi ceea ce se pare ca slăbiciune a lui Dumnezeu, mai puternică decât tăria oamenilor. (I Corinteni)

– un articol, in exclusivitate pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe: contributor KSLCatalin