FERICIREA PE PAMANT

Am fost mereu un om insetat de cunoastere, am dorit sa scrutez cu mintea Lumea si Universul ce ne inconjoara, sa citesc sa inteleg si sa cuprind dupa putinta intelesurile si sensurile vietii, dar nu intr-atat incat sa devin sclavul informatiei sau acelui defect de neiertat care este ostentatia cunosterii. De cand am avut tangenta cu Crestinismul, cu Ortodoxia, am cautat mereu simplitatea mesajului in Cuvintele Sfintelor Evanghelii, am incercat sa il cuprind cu mintea mea limitata pe Acel Iisus din Nazaret care a trait intre oameni fara a-l rupe de Dumnezeirea Sa.

Cercetand Sfintele Evanghelii, am priceput un lucru capital pentru oricine doreste sa inteleaga cu adevarat mesajul lui Iisus Hristos. Devenise clar pentru mine ca este mult mai frumos si util sa ai intuitia anumitor fenomene si intamplari, ca apoi sa le restitui ca pe un fruct al luminarii mintii de sus, decat sa ilustrezi banal si scolastic propriile idei oglindite mecanic intr-o predanie neinteleasa, intr-un fel de reproducere in oglinda a unor notiuni deja cunoscute. Am dorit sa nu fiu prizonierul traditiei de dragul traditiei. Nu am suportat si nu voi sustine niciodata ideea conform careia o anumita invatatura sau principiu trebuie pastrate pentru ca asa le-am pomenit. Nu asta inseamna predanie. Nu asta este Traditie, fie ea si Sfanta.

De altfel, fiecare crestin dornic de invatatura, poate lua din Evanghelii acele lucruri de care are nevoie sau care ii devin utile. Evangheliile sunt lecturi nemarginite ca inteles, si de cate ori doresti sa te apleci asupra lor, descoperi o alta fata a aceluiasi lucru. Mai mult, poti sfatui intotdeuna un om deznadajduit, cu invatatura acestora. Chiar Sfantul Vasile cel Mare spunea: ”Citeste Sfintele Evanghelii si vei gasi de fiecare data in ele raspunsul pe care il cauti.”

Drept este ca Evangheliile ofera raspunsuri prestioase pentru oricine, dar de fiecare data cand sunt lecturate, dintre filele lor razbate aceeasi intrebare sau dilema: Accepti si crezi, sau nu, ca esti o parte din Dumnezeu?

Daca raspunsul este afirmativ, atunci tot ceea ce este contrar lui Dumnezeu devine inutil si deci trebuie eliminat. Citirea si intelegerea mesajului Sfintelor Evanghelii te ajuta sa depasesti starea de animalitate in care am cazut cu totii si contribuie la dobandirea unei demnitati de sine sporite. Prin aceasta demnitate de tip nou, lipsita de vanitate, ne putem elibera de toate, de orice lant si orice meschinarie; de pilda, de acele meschinarii pe care le impune asa numitul progres al carui sclavi am devenit. Aceasta stupida sclavie ridica o problema grava.

Noi toti, in special tinerii care sunt mai vulnerabili in fata perversitatii societatii, cei care ne petrecem ore in sir in sanul vietii consumatoriste, care ne imbatam cu ideea de consum, ne tradam destinul nostru cel mai inalt si ne creem un altul, tragic, prin acest paienjenis de lucruri si bunuri, de obiecte, de care ne inconjuram. Incercam sa ne amagim cu ideea prosperitatii si sigurantei data de materialitate, fugind de lucrul de care ne temem cel mai mult si care face parte implacabil din viata nostra aici: Moartea.

Trebuie sa stiti ca atunci cand soseste clipa bilantului si momentul raspunsului, constatam ca tot confortul material care ne incojoara nu ne-a pregatit sa ne confruntam cu aceasta singura problema importanta: marea dilemma a vietii si a mortii. Exista oameni bogati, perfect pregatiti pentru acest moment, si oameni saraci, complet nepregatiti. Starea sociala nu are nimic de a face cu atitudinea sufleteasca a fiecaruia dintre noi. Sa nu credeti ca Raiul va fi plin cu saraci, iar Iadul cu bogati. Suntem inclinati sa intelegem “ad literam” indemnul lui Iisus Hristos adresat tanarului bogat: “Lasa-ti tot ce ai si urmeaza-Ma.”

Peste veacuri, socialismul a dorit sa ne arate iluzoriu ca simpla repartizare dreapta a bunurilor pamantesti ar constitui bazele Lumii perfecte. Totul ar fi fost minunat, numai ca socialismul nu a lasat loc implinirii destinului spiritual al omului pe pamant. Mai mult, socialismul, ca doctrina si filosofie, nu oferea omului raspunsul la intrebarile nelinistitoare ale destinului sau: “ Ce se intampla dupa moarte? Ce suntem noi, si de unde venim?”

Cred cu tarie ca Iisus Hristos, doreste sa ne faca sa intelegem un lucru, pe cat de simplu pe atat de important: CE NE RETINE PE PAMANT, NE INDEPARTEAZA DE DUMNEZEU! Dar daca totusi ajungem, gratie Harului lui Dumnezeu, sa infrangem obstacolele vanitatii, dependentei de bogatie, confortului si auto-suficientei spirituale, si sa pastram iubirea deplina de oameni si de Dumnezeu, atunci cu siguranta vom putea atinge si telul cel mai important si inalt din viata noastra: Mostenirea Imparatiei Cerurilor si Fericirea vederii Lui Dumnezeu.

“Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu.”

Dar, am impresia ca Iisus Hristos parca mai spune ceva despre marea dilema a finalitatii noastre pe pamant. Prin renuntarea la simpla posesie a bunurilor pamantesti si a oricarei mariri, Iisus fagaduieste nu doar rasplata vietii de dupa moarte, ci chiar garanteaza inceputul acestei vieti noi, aici pe pamant, in viata aceasta.

Iisus Hristos ne ofera Imparatia Cerului, toturor, nu ca pe un deziderat posibil ci ca pe un loc real si palpabil, o stare a bucuriei vesnice, pentru ca Pamantul nu trebuie sa fie o planeta a durerii, rautatii si suferintei, ci o fericire a vietii petrecute in pace si cu inima curata.

O veche pilda araba spune ca un om avea inscriptionata pe usa de la intrarea in modesta sa casa, un indemn care suna asa: “O PAINE DACA AI, IMPARTE-O, ALTFEL EA ISI IA ZBORUL.” Trecand pe acolo un emir bogat, si citind inscriptia, a intrebat pe stapanul casei cine este acea “EA”, care si-ar fi luat zborul daca nu am accepta sa impartim painea cu aproapele nostru. La care, omul nostru raspunde simplu, emirului: “EA ESTE FERICIREA, LUMINATIA TA!”

Sa luam aminte!

Astfel, eliberandu-ne de sclavia in care ne-au aruncat nenumaratele meschinarii ale trupului si mintii intunecate, eliberandu-ne de lacomie si egoism, am putea deveni oameni senini, oameni impacati cu Dumnezeu si cu noi insine, oameni ai pacii si ai iubirii. Putem sa punem ca temelie la mantuirea noastra Iertarea. Acea iertare prin care Iisus Hristos a deschis Raiul pacatosilor.

Asa vom putea sa o pastram pe “EA”: FERICIREA DE A TRAI, ASA CUM NE CHEAMA DUMNEZEU SA O FACEM.

HRISTOS A INVIAT!

– pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, un articol de: contributor Pr Daniel Ivan