Catedrala Sfanta Sofia din Kiev, la cei 1000 de ani de existenta

Mesajul Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe Ucrainene, cu ocazia aniversării celor 1000 de ani ai Catedralei Sfânta Sofia, Înţeleapciunea lui Dumnezeu – traducere, redactare si interpretare, pentru Serviciul LONews al Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe, Ing. Catalin Ion

“Catedrala Sf. Sofia, Înţelepciunea lui Dumnezeu, din Kiev, este o catedrală a Kievanului Rus, moştenitorii şi succesorii săi aflându-se în Biserica Ortodoxă Ucraineană. Aceasta catedrală a fost construită conform unui plan realizat de Botezătorul Rus, Sfântul Întocmai cu Apostolii, Prinţul Vladimir, de către lucrătorul şi Luminătorul nostru, Sfântul şi drept-credinciosul Prinţ Iaroslav Cel Înţelept.

Catedrala Sfânta Sofia din Kiev este unul dintre cele mai mari lăcaşuri sfinte ale Ortodoxiei din întreaga lume, comoară unică a culturii naţionale, a artei, arhitecturii, monument maiestuos al istoriei, care are sculptat în existenţa sa repere şi tragedii, răsturnări şi victorii pe care Biserica noastră şi oamenii noştri le-au traversat.
Într-adevăr, aceasta Catedrală este un rod frumos de "strălucire mântuitoare", al botezului Kievanului Rus, căruia i-a urmat în ţara noastră apariţia de biserici şi mânăstiri, lumânări aprinse ale ascetismului monahal, centre de spiritualitate.
"Înţelepciunea şi-a construit casa ei" (Prov. 9, 1) – Sfânta Rusie, Statul pământesc al Maicii Domnului, sub a Cărei acoperire Domnul a păstrat naţiunea noastră şi Biserica noastră, din momentul botezului şi până în prezent. Un simbol mare al acestui fapt este icoana mozaic făcătoare de minuni a Maicii Domnului "Oranta" aflată în Catedrala Sfânta Sofia din Kiev. "Oranta" a supravieţuit în mod miraculos mileniilor, fără să-si piardă frumuseţea ei curată, prin încercări teribile: războaie, jafuri, incendii, dezastre, domnia cetăţenilor străini şi atei. Această icoană se numeşte "Zid nezdruncinat", şi a devenit un simbol al inviolabilităţii Ortodoxiei Ruse.

"Bună este ascultarea faţă de dreptatea Ta", scria în "Cuvântul de Lege şi Har", Mitropolitul Ilarion al Kievului, aducând mărire Prinţului Vladimir. Sfântul Ilarion nu a fost doar martor al construirii Catedralei. În Sofia, în 1051, el a fost instalat ca mitropolit al întregii Rusii: "Jaroslav l-a instalat pe Ilarion ca Mitropolit Rus, in Catedrala Sfânta Sofia, având alături toţi episcopii", se spune în "Povestiri din Ani Apuşi". Astfel, imediat după târnosire, Catedrala a devenit Scaunul Mitropoliţilor din Kiev, centrul vieţii bisericeşti comune, inima cunoştinţele dobândite şi Înţelepciunea creştină.
Prinţul Vladimir s-a mai aratat, totodata, interesat si de faptul că toate "cunoştinţele dobândite" trebuiau să fie împărtăşite întregului ţinut rusesc. Cronicile mai amintesc că Jaroslav "iubea cărţile, şi a scris o mulţime de lucrări păstrate în Biserica Sfânta Sofia".
Venerabilul Nestor Cronicarul, din "Povestiri din Ani Apuşi" se conectează la originea ideii de creştinare a Rusiei, şezând alături de ambasadorii păgâni ai Prinţului Vladimir, la închinare, în lăcaşul Sfânta Sofia, Înţelepciunea lui Dumnezeu, din Constantinopol. Frumuseţea arhitecturii bisericii, creaţie inegalabilă a împăratului Iustinian cel Mare şi frumuseţea acţiunii liturgice aveau să devină un factor important în alegerea credinţei: "… Şi am ajuns la greci, şi ne-au dus la lăcaşul lor de cult al lui Dumnezeu, şi nu ştiam dacă am fost pe pământ sau în cer: pentru nu există un astfel de loc pe pământ sau o astfel de frumuseţe…"

Sfantul Ilarion, în lucrarea sa "Cuvânt de Lege şi Har", mărturiseşte ideea Sfântului Vladimir al Kievului de a face un nou Constantinopol. Oraşul sfânt al împăratului Constantin cel Mare, care avea Catedrala Sf. Sofia Înţelepciunea lui Dumnezeu în centrul său, a devenit arhetipul noii capitale creştine ruseşti.

Ideea părintelui a fost pusă în operă de Sfântul Iaroslav, care, s-a asemanat lui Solomon cel Înţelept, cand a pus în operă dorinţa lui David de a construi un templu măreţ al lui Dumnezeu în Ierusalim.
Catedrala Sfânta Sofia a apărut, însă, nu doar ca o imitaţie a principalului templu al capitalei Bizanţului. Constructorii sperau ca această Biserică să exceleze în slavă şi frumuseţe. Mitropolitul Ilarion avea sa spuna: "… neobişnuită şi slăvită în toate ţările, cum nu se poate găsi alta peste tot pământul, de la est la vest". Catedrala Sfânta Sofia din Kiev, Înţelepciunea lui Dumnezeu, a fost model pentru bisericile Sfintei Sofia, care mai târziu au apărut în Novgorod, Poloţk, Vologda, Tobolţk, Arhanghelsk.

Catedrala Sf. Sofia din Kiev a fost nu numai o biserică a tuturor ci o biserică de importanţă naţională. Aceasta reprezintă locul în care domnii mari din Kiev au primit binecuvântarea domniei. Catedrala a devenit şi un mare mormânt. Vechea Adunare Populară se aduna şi ea în piaţă, lângă Catedrală.
Din păcate, ulterior, s-a ajuns la certuri şi discordie în sânul urmaşilor, zguduind "tronul de aur" al Prinţilor din Kiev.

Invazia lui Batyy, în 1240, atacurile tătarului din Crimeea, Khans Edygeys (1416) şi Giray Mengli (1482) au provocat distrugeri grave Catedralei Sfânta Sofia. Timp de secole, Catedrala s-a aflat în paragină, dărăpănată, deschisă vânturilor şi dezastrelor. În 1608 ea a fost preluată de Uniaţi, dar s-a dărăpănat mai rău.
Renaşterea Altarului a început în anul 1633, atunci când Sfântul Ierarh Petru Movilă, întors la Catedrala Ortodoxă, a restaurat zidurile şi cupolele, reînviind viaţa liturgică şi transformând-o în mânăstire. Ideea principală a Mitropolitului de Kiev, Petru Movilă, a fost revenirea la moştenirea Sfântului Prinţ Vladimir. El a aranjat un spaţiu în Catedrala Sf. Sofia, dedicat Sfântului Vladimir, şi a reînnoit imaginea veche a Prinţului din nava centrală a Catedralei.

Minunea lui Dumnezeu a făcut însă ca Sf. Ierarh Petru Movilă să descopere în 1635 moaştele Prinţului printre ruinele Bisericii Zeciuielilor. Mitropolitul a aşezat o parte din moaştele Sfântului Vladimir în Catedrala Sfânta Sofia.
Sfantul Petru a reînviat tradiţia stabilită de Mitropolitul Ilarion al Kievului şi al Întregii Rusii, care organizase Sinoadele Bisericeşti la Catedrala Sfânta Sofia. În ziua de hram a Catedralei, Naşterea Maicii Domnului, în data de 8 (21) septembrie 1640, în Catedrala Sf. Sofia începea Sinodul Local al Bisericii, care adopta un document teologic de o importanţă extraordinară pentru confesiunea ortodoxă, după cum spunea Sfântul Petru: "în sensul întoarcerii către obiceiurile strămoşilor noştri. În timpul cărora, evlavia strălucea". Ulterior, catehismul Sfântului Ierarh Petru Movilă a fost aprobat de către patru patriarhi, din Est, care au mărturisit unitatea Bisericii de la Kiev cu Ortodoxia universală.

Sfântul Petru a făcut tot posibilul pentru a revigora slava şi importanţa Bisericii Sfânta Sofia, ca si Catedrală Mitropolitană, pe care el a numit-o "podoabă unica a poporului nostru ortodox, capul şi pântecele tuturor bisericilor".
În secolul al nouăsprezecelea a început studierea vechii catedrale. Contribuţia decisivă în cadrul acestui studiu, reper unic, a fost lucrarea Mitropolitului de Kiev, Eugene Bolkovitinov: "Descrierea Sfintei Catedrale Sfânta Sofia din Kiev şi Ierarhia Kievului", a cărei mare valoare ştiinţifică s-a păstrat pana astăzi. Cu binecuvântarea şi prin eforturile Mitropolitului Filaret Amfiteatrov, de Kiev, în catedrală s-au efectuat lucrări importante de restaurare, fiind descoperite fresce din perioada rusă veche.

Prăbuşirea imperiului rus, procesele revoluţionare au dus la haos şi dezordine nu numai în rândul poporului, ci şi în viaţa bisericii. Catedrala Sfânta Sofia a asistat la aceste evenimente violente, la vicisitudinile vremii, care i-au afectat viaţa. Împreună cu întreaga Biserică, aceasta a trecut printr-o experienţă dureroasă şi plină de suferinţă. În timpul represiunilor staliniste şi, mai târziu, al ostilităţilor din al doilea război mondial, minunea milei lui Dumnezeu şi profesionalismul oamenilor de ştiinţă, al arheologilor şi al tuturor celor angajaţi în conservarea naţională istorică şi culturală a "Sfintei Sofia", nu doar că au putut salva biserica de la distrugere, ci au reuşit să-i redea şi frumuseţea şi istoria sa originală.

Odată cu căderea regimului indreptat împotriva lui Dumnezeu, a revenit si rugăciunea în Catedrală. În 1990, în Catedrala Sfânta Sofia, s-a acordat Tomosul de Independenţă şi Autonomie în materie de guvernanţă a Bisericii Ortodoxe Ucrainene, de către Patriarhul Alexei al II-lea al Rusiei. Dar, din păcate, divizarea ortodoxiei ucrainene, precum şi conflictul tragic şi confruntarile în jurul valorii Sfintei Sofia din 1990, 1993 şi 1995, au suspendat procesul de retrocedare a Catedralei către Biserică.
Angajaţii Rezervei Naţionale Istorice şi Culturale au făcut şi fac multe pentru a păstra complexul vechii Biserici, dar totuşi Altarul îşi trăieşte viaţa sa reală doar atunci când zidurile sale aud rugăciunea.

Ne rugăm ca strălucească viaţa liturgică în Catedrala Mitropolitană Sfânta Sofia din Kiev.
Salvarea Sfintei Sofia, care astăzi îşi sărbătoreşte cea de-a 1000-a aniversare este o cauză comună a Bisericii şi a Statului, un ministeriat comun al clericilor. Acestea sunt gândurile şi rugăciunile cu care intrăm în mileniului al doilea al Catedralei Mitropolitane din Kiev, reper proeminent de arhitectură, de importanţă mondială, Catedrala Sfânta Sofia Înţelepciunea lui Dumnezeu”.
† Vladimir
Mitropolitul Kievului şi al Întregii Ucraine,
Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ucrainene

©– articol, traducere, interpretare si adaptare, pentru Serviciul de presa LONews (in drept de autor), al Agentiei de stiri Lacasuri Ortodoxe: Ing. Catalin Ion