Arhiereul Filaret Musta – pildă a răbdării şi statorniciei, după 170 de ani / un articol de PS Lucian, Episcopul Caransebeşului

Familia Musta s-a stabilit la Văliug la începutul secolului al XIX-lea, unde tatăl viitorului arhiereu, Adam, a fost preot. Originile acestei familii se regăsesc în comuna Glogoni, astăzi în Banatul sârbesc, unde familia se reunea în diferite ocazii. Mama sa, Ruja, a fost fiica parohului din Văliug, Dimitrie Dobromirescu, de origine din Dubova. Bunicul său, preotul Dimitrie, s-a îngrijit de creşterea nepotului său Filip.

S-a născut în 20 martie 1839, la botez primind numele Filip, fiind fiul capelanului Adam Musta din Văliug. Numai la vârsta mai înaintată a reuşit să apuce calea învăţăturii, căci copiii mulţi din casa părintelui său – doisprezece la număr – nu au dat putinţă acestuia să-l trimită la şcoală. Datorită bunicului său a reuşit să se întreţină în şcoala primară pe care a făcut-o în satul său natal, iar apoi la Reşiţa. În anul 1851 este ucenic la uzinele metalurgice din Reşiţa (Necrolog la înmormântarea arhiereului Filaret Musta, în rev. Biserica şi şcoala, an. LIV, nr. 43 / 1930, p. 2).

Dorul de carte îl atrage spre învăţătură, astfel încât, în anul 1857 se înscrie la gimnaziul din Beiuş, terminându-l în 1864 cu ajutorul bunicului său. A urmat apoi cursurile Academiei de drept din Debreţin, după absolvirea căreia trece în anul 1868 la Institutul Teologic din Caransebeş, ca apoi, să fie primul trimis al episcopului Popasu la Universitatea din Leipzig cu bursă de studii, să culeagă hrana sufletească de care avea nevoie în cariera teologică. În acest fel, încurajat de bursele înfiinţate de Ioan Popasu, a ajuns printre viitoarele cadre didactice de la şcolile teologice şi pedagogice. În 1870 se întoarce acasă din cauza izbucnirii războiului germano-francez, fiind numit profesor în anul şcolar 1870-1871, iar apoi diriginte al Institutului Teologic, funcţie pe care o deţine până la 1 septembrie 1888.

O nouă etapă în viaţa sa o constituie… (continuarea, dand click pe banner)