Sfanta Cuvioasa Taisia – 8 octombrie
Taisia era fiica unei femei desfrânate din Egipt, care fusese învatata la aceleasi obiceiuri ca si mama sa. Un parinte cuvios, Pafnutie, auzind despre destrabalarea lor, îmbracat în haine mirenesti, le-a vizitat cu gând de îndreptare. Luând-o deoparte pe Taisia, a început o discutie cu aceasta care, crezând ca parintele vrea sa se ascunda de rusinea oamenilor i-a zis acestuia: “ Daca te rusinezi de oameni, usile sunt încuiate, dar daca te temi de Dumnezeu, atunci fii sigur ca nu exista loc pe pamânt, nici sub pamânt, în care sa te ascunzi de El.” Încântat de cele auzite, Pafnutie, i-a raspuns: “Stii tu de Dumnezeu?… de Împaratia Sa si de muncile pacatosilor? Atunci cum de murdaresti atâtia oameni si pierzi atâtea suflete? Caci stii ca nu doar pacatele tale îti vor fi numarate, ci si ale celor pe care tu îi murdaresti”.
Taisia a ramas foarte miscata de aceste cuvinte si i-a promis parintelui ca-l va urma, cu încredere în mila Lui Dumnezeu fata de pacatosi. Si-a strâns apoi toata averea si a ars-o în mijlocul pietei, marturisind cu glas tare ca face aceasta cu toate averile luate de la cei murdariti de ea.
Parintele a condus-o la o Mânastire de fecioare, unde i-a oferit o chilie mica în care statea închisa, având doar o fereastruica prin care i se dadeau putina pîine si apa. Parintele Pafnutie, întrebat fiind de aceasta cum trebuie sa se roage fiind atât de murdara, i-a spus: Tu sa zici doar, spre rasarit, “Dumnezeule, Cela ce m-ai zidit, miluieste-ma!”. Asa a vietuit trei ani, în stare de penitenta, dupa care Pafnutie s-a dus la marele Antonie, sa-l întrebe ce crede ca mai voieste Dumnezeu sa împlineasca Taisia.
Antonie i-a pus pe toti ucenicii sai sa se roage o noapte, pentru ca Dumnezeu sa-i arate vreunuia un semn. Descoperirea i s-a facut lui Pavel, pe care toti îl numeau prost, având o vedenie în care cerurile se deschideau si aparea acolo un pat stralucitor împodobit, cu o cununa pe el, pazit de 3 fecioare. Acestea îsi zicea în vis: “Aceasta cununa nu poate fi pregatita decât pentru parintele meu Antonie”, dar a si auzit un raspuns: “Nu parintelui Antonie îi sunt pregatite acestea, ci desfrânatei Taisia”. Auzind acestea, Pafnutie s-a dus si a scos-o pe Taisia din chilie, desi aceasta nu-si dorea. Afara, a mai trait 15 zile, dupa care, îmbolnavindu-se s-a mutat la Domnul: din patul durerii in cel al visului Sfantului Pavel “cel prost”.
