CUVINTE DE AUR: Parintele Rafail (Schitul Lacu) – transcrieri in “taina” (6)

Cum poate omul să capete smerenia dumnezeiasca …

Şi veţi afla odihnă sufletelor voastre!… Şi Cel [Cel…] pe Care L-aţi urât şi L-aţi lepădat… pe [El] care, ura si lepădarea [le-]a prefăcut în jertfă pentru răscumpărarea voastră – [ a celor] care L-aţi urât şi L-aţi lepădat!

Şi, veţi afla odihnă sufletelor voastre… pentru că Eu sunt smerit şi blând… şi în Mine veţi afla odihna.

Astea sunt cuvintele pe care voia să ni le spună Dumnezeu!

Şi alte cuvinte a vrut să ne zică Dumnezeu : când ne-a dat o pildă, [păi atunci] să facem cum a făcut El! Ce a făcut El? A spălat picioarele ucenicilor! Cine erau ucenicii? Nişte proşti de ţărani inculţi, nici măcar nu erau… [şi aici se opreşte – lămurirea celui ce transcrie]. Nici lui Irod, nici lui Caiafa nu le-a spălat picioarele, ci la nişte pescari inculţi. Nu numai asta… vânzătorului (!), şi lui i-a spălat picioarele! [Ce ne] cere să facem ? Ce a vrut să spună, când a zis : pildă am dat vouă? … [Vedeţi ?] tot smerit înaintea celui pe care L-a făcut cu mâna Lui.

Şi a zis : pildă am dat vouă! Dacă noi, smeriţi prin fire, ne smerim şi prin voinţa noastră… şi cultivăm smerenia în noi, fie ea şi omenească, (atunci) ne asemănăm cu Dumnezeu!

Părintele Sofronie spune: cine e Hristos [altcineva], decât proiecţia Dumnezeirii pe planul istoriei noastre? Dacă, [acum] cât suntem în istoria noastră, ne asemănăm cu proiecţia, apăi vom fi asemanatori cu Prototipul în veşnicie! Dacă suntem smeriţi aicea, smeriţi vom fi în veci… şi moartea nu va avea dinţi pentru noi.

“Tine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui!”, zice Sfântul Siluan

[Parintele începe o paranteză:]

“am început să fac aşa cum m-a învăţat Hristos” …d’abia a început sfântul, [Siluan] si el avea sa îşi ţină mintea în iad câtă vreme avea să îl ţină Dumnezeu în iad. Ţine-ţi mintea în iad şi nu deznădăjdui! Bun, slavă ţie Dumnezeule, acum ştiu ce să fac! Ţine-ţi mintea în iad. Aici voi fi veşnic, aici voi plânge veşnic: “unde esti Dumnezeul meu, unde eşti Viaţa mea, unde eşti Lumina mea? Fără Tine nu pot să trăiesc!”. D’abia a început să facă asta, mintea i s-a curăţit şi duhul mărturisea mântuirea în suflet, în inima lui. De-abia a început să împlinească şi cuvântul dumnezeiesc – ca la cei zece leproşi care de abia s-au întors, din ascultarea lui Hristos – şi s-a şi vindecat de lepră!

Na, cum lucrează Dumnezeu ! […încheie acesta paranteza].

Şi, deci, smerindu-se, omul se află asemănător lui Dumnezeu în măsura în care şi smerenia omenească – fiindcă de ea mă întrebai – e deja o asemănare cu Dumnezeu, deja o vindecare!

De acuma, dacă omul, cultivând în el smerenia şi înjosindu-se mai prejos decât ceilalţi fraţi şi surori, înjosindu-se mai prejos de uşuratice şi de vameşi – ca să luăm chipurile biblice – [sau mai prejos de] orice socotim noi a fi păcătos sau josnic, păi ,na (!)… că se [şi] aseamănă deja cu Dumnezeu.

Când zice omul, cu smerenia cea omenească, ascetică – cum o numeşte Sfântul Siluan – că: eu sunt mai păcătos decât toţi – şi, Părintele Sofronie spune că nu e termen de comparaţie, că nu sunt mai păcătos şi decât el… şi decât el… şi decât el… şi decât el… şi decât el… – da, e un fel de absolut: mai păcătos decât mine nu se poate!

Na, asta e cum vede Dumnezeu [părintele bate în masă)], în mine, ceea ce sunt! Mai ales dacă, văzându-mă, nu deznădăjduiesc, atunci mă văd cu realismul ochiului lui Dumnezeu. Şi zic: mai rău ca mine, în toată omenirea nu poate exista.

Eu sunt mai păcătos decât toţi fraţii, cum zicem înaintea Potirului: “că ai venit să mântuieşti pe cei păcătoşi, între care, cel dintâi sunt eu”. Dar ai venit să mântuieşti pe păcătoşi… că ai zis că n-ai venit pentru cei drepţi.

Apăi eu păcătosul am dreptul să fiu primul în faţa Potirului!

Că eu am nevoie de Tine mai mult decât toţi ceilalţi!

Na!… ce face realismul lui Dumnezeu! Te arată mai păcătos ca toţi… şi asta îţi dă mai multă îndrăznire! Sfanta îndraznire! Şi, deja, începem să ne asemănăm cu Hristos Dumnezeu, Care, ce a făcut? S-a smerit mai prejos de toţi! Nu că era smerit din fire, dar smerindu-Se – asta nu strică slava dumnezeiască ci – smerindu-Se, S-a pogorât în cele mai de jos ale pământului (!), mai prejos decat orice fiu al lui Adam . Putea pe dedesupt să ridice pe ultimul păcătos. Şi… daca era [ceva] mai jos… mai jos S-ar fi coborât(!)… ca să nu existe nimic mai jos decât Hristos(!)… şi, ca o lopată, pe dedesupt, să ridice pe toţi în slava veşnică.

Poate ca ar trebui, macar cate putin, sa ne abtinem sa mai comentam, sa discutam si sa analizam ce zice omul, ce spune gresit preotul cutare… sau ce fac altii. Sa-L descoperim pe Dumnezeu, din om, dar asta se poate face “doar din original” – o rubrica Lacasuri Ortodoxe cu scrieri “necorectate” (KSLCatalin) … si, pentru scrierea pe pagina, cum sa gasim un font de aur?

Pentru celelalte publicari din aceeasi categorie: “CUVINTE DE AUR” – Parintele Rafail (Schitul Lacu), CLICK

AICI.