Suntem chemati la activism

Toti suferim, atunci cand vedem cât de rapid si de insistent valurile răului se ridica în jurul nostru, din toate părțile. Intorcandu-ne catre Dumnezeu, ne rugam: Doamne, “Vie împărăția Ta, faca-se voia Ta, precum in cer, asa si pe pamant”. Și am auzit răspunsul: “împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru” (Luca 17:21). Și, inca o data, El ne spune: “împărăţia cerurilor se ia prin străduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea” (Matei 11:12). Trebuie sa înțelegem că Domnul le cere urmașilor Săi să fie activi; El cheama la acțiune, în slujirea lui Dumnezeu, la lucrare pentru auto-perfectionare si la lucrare in slujirea aproapelui.

“Faceţi-vă împlinitori ai cuvântului, nu numai ascultători ai lui, amăgindu-vă pe voi înşivă” (Iacov 1:22).

Să ne întrebăm: suntem activiști? O majoritate covârșitoare ar trebui să răspundă: NU! Ne rugăm, Il chemam pe Domnul: “Vie împărăția Ta”, oftam si… rămânem pasivi, ca si cand am astepta un fel de miracol. Dar această așteptare pasivă a miracolelor, este condamnata de Domnul Însuși. Dacă rugăciunile și parerile de rau nu sunt urmate de acțiuni duhovnicesti, ele vor conduce doar la auto-amăgire, la un vid spiritual și la deznădejde.

Dacă noi, creștinii, ne considerăm a fi fii ai Luminii, fii ai lui Dumnezeu, atunci trebuie să demonstram ca implinim o lucrare spirituală, evitând legalismul Vechiului Testament și agățându-ne ferm de învățăturile dătătoare de viață ale lui Hristos. Trebuie să acționam, în așa fel încât, prin viețile noastre, sa extindem influența pozitivă asupra celor ce ne înconjoară, pentru ca recolta Domnului să nu fie napadita de neghină.

Nu putem ramane intinsi pe spate și “Iuand-o mai usor”, ca și cum mântuirea ne-ar veni automat prin credința în Hristos. Adevărat, Apostolul ne spune că “Căci în har sunteţi mântuiţi, prin credinţă” (Efeseni 2: 8) și că mântuirea este un dar oferit de Dumnezeu. Dar același Apostol ne mai spune: “lucrati mântuirea voastră, cu frică și cutremur”, alergand in cursa, mergand catre țintă… În timp ce lumea preamărește plăcerea și relaxarea, calea mântuirii presupune efort constant, activitate constanta.

Fie ca noi să începem, de astăzi, să cultivam o viață spirituală activă, știind că diferența dintre acțiune și lipsa ei, reprezinta nimic altceva decat diferenta dintre “a fi chemat” si “a fi ales”.

Fragment dintr-o predica a Episcopului Mitrofan (Znosko-Borovsky) de Boston