Sfântul Cuvios Romano din Cilicia
Zi specială de cinstire: 9 februarie
Sfântul Roman (Romano) a fost din orașul Roson al Ciliciei, dar și-a petrecut viața de pustnic, cu postire aspră, într-o peșteră din apropierea Antiohiei, în secolul al V-lea. Acolo, la poalele unui munte, a construit o mică chilie, în care s-a nevoit ca ascet. Purta lanțuri grele pe sub cămașa din păr aspru, iar mulți ani nu a aprins foc în chilia sa.
Pentru viața sa preasfântă, Dumnezeu i-a dăruit harul facerii de minuni. Veștile legate de sfințenia sa au atras mulțimi mari de credincioși, care îi cereau binecuvântarea. Prin rugăciunile lui, au fost tămăduite mai multe persoane care sufereau de boli grave, iar multe femei ce nu puteau avea copii au reușit să nască prunci sănătoși.
Darul facerii de minuni nu l-a făcut mândru. Dimpotrivă! Sfântul amintea adesea cuvintele Sfântului Apostol Pavel: "De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit să ia seama să nu cadă" (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 10:12). El mai spunea că nu este mare lucru să faci minuni, ci mai degrabă să faci lucrarea curăției și să păzești poruncile lui Dumnezeu.
Astfel, după ce a dus o viață plăcută lui Dumnezeu, Sfântul Romano s-a odihnit în pace. El mai este, de asemenea, cinstit în mod special și în data de 27 noiembrie.
Sfântul Romano este unul dintre numeroșii Sfinți cercetați pentru mijlocire în nașterea de prunci. Între ceilalți Sfinți din vechime cunoaștem pe Sfântul Stelian (26 noiembrie), Sfântul Ipatie starețul Mânăstiri Rufinian din Calcedon (31 martie - 446), Sfinții Teodor și Ioan (12 iulie).
SOLII DE PREȚ
În ziua de 14 octombrie, Preasfințitul Părinte Vincențiu, Episcopul Sloboziei și Călărașilor, a săvârșit Sfânta Liturghie la Mânăstirea Hagieni, în ziua de pomenire a Sfintei Cuvioase Parascheva, care este și cel de-al doilea hram al mânăstirii.
Istoricii au păstrat în arhivele lor, de asemenea, scrieri ale Episcopului Teodoret din Cir (Siria), legate despre Sfântul Romano. Astfel de date, din a căror traducere redăm mai jos, sunt înregistrate și în "Istoria Călugărilor din Siria".
Marele Teodosie, deși originar din cetatea Antiohiei, s-a nevoit în Munții Rhosus, iar mai apoi s-a întors în cetatea Antiohia, până la trecerea sa la Domnul. În schimb, evlaviosul Romanos, atât născut, cât și crescut la început în Rhosus, a preluat încercările aducătoare de virtuți, din Antiohia; și-a așezat cortul în afara cetății, la poalele muntelui, și a viețuit permanent în chilia altcuiva, iar aceasta era una mică.
[Sfântul Romanos apare în Istoria Bisericească a lui Teodoret, IV.28, ca fiind unul dintre pustnicii de pe Muntele Silpius, lângă Antiohia, în apropierea vremii lui Valens (364-378). El s-a mutat la Domnul în mod clar înainte ca tânărul Teodoret să-l poată vizita sau, într-adevăr, să adune informații mai precise despre el.]
Până la bătrânețe, el nu a folosit nici foc, nici nu s-a bucurat de lumina vreunei lămpi; mâncarea lui era pâine și sare, iar băutura lui era apa de izvor. Îmbrăcămintea lui din păr era ca cea a marelui Teodosie, la fel și lanțurile. El l-a depășit, totuși, în simplitatea caracterului, blândețea comportamentului și smerenia duhovnicească. Pentru aceasta a strălucit cu dumnezeiescul har; căci la cine voi privi, spune Domnul, decât la omul care este blând și tăcut și tremură la cuvintele Mele? Și, iarăși, le-a spus Ucenicilor Săi: învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima, și veți găsi odihnă sufletelor voastre; și iarăși, fericiți cei blânzi, căci ei vor moșteni pământul. Și, aceasta a fost trăsătura distinctivă a realizărilor lui Moise legiuitorul: Moise, spune El, era foarte blând, mai mult decât toți oamenii care erau pe pământ. Duhul Sfânt a dat mărturie despre acest lucru și în cazul Profetului David: Doamne, amintește-Ți de David și de toată blândețea lui. Și, despre Patriarhul Iacov, am aflat că a fost om liniștit, locuind în casa sa. Adunând aceste virtuți, ca o albină din pajiștile dumnezeiești, a dăruit adevărata miere a filosofiei.
Dar el nu s-a bucurat de aceste mevoințe singur, ci revărsa asupra celor de afară prea-plăcute izvoare. Vorbind cu blândețe și cu grai dulce celor care-l vizitau, le adresa multe îndemnuri despre iubirea frățească, multe despre armonie și pace. Pe mulți i-a făcut iubitori de lucrurile lui Dumnezeu, pur și simplu văzându-l; căci cine nu este copleșit de admirație, când vede un bătrân tras la trup, îmbrăcat în haină de păr aspru, alegând să poarte cât mai multe lanțuri de fier și mâncând doar atât cât să nu moară de fomae? Pe lângă măreția și mulțimea nevoințelor sale, înflorirea harului îi împingea pe toți să-l admire și să-l cinstească. De la mulți a alungat adesea boli grave, multor femei neputincioase dându-le darul copiilor. Dar, deși primise o astfel de putere de la duhul dumnezeiesc, el s-a numit pe sine sărac și cerșetor. El și-a continuat întreaga viață doar prin prezența și cuvintele sale, pentru a-i umple de daruri pe toți cei care-l vizitau.
La plecarea sa de aici și mutarea în corul cel îngeresc, a lăsat în urmă o amintire neîngropată cu trupul, ci înfloritoare, care rămâne nestinsă pentru totdeauna, îndestulătoare pentru a se face câștig celor care și-o doresc.
***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna octombrie 2024.
