In Postul Mare: Flecarim cu placere si ne batem gura cu vrute si nevrute-

“Ocoleşte, cât poţi, larma şi gura lumii: vorbăria, chiar lipsită de răutate, aduce omului multă bătaie de cap. Nu-i trebuie mult, nimănui, ca să fie cuprins de fumuri şi, alunecând, să-şi piardă capul. Tocmai de aceea, de câte ori nu mi-am dorit să fi tăcut din gură şi să nu mă fi dus printre oameni! Mă întreb ce ne împinge mereu să flecărim cu atâta uşurinţă, bătându-ne într-una gura despre vrute şi nevrute, când, aproape întotdeauna, ne înapoiem la tăcere cu conştiinţele vătămate?

Flecărim, cu atâta plăcere, deoarece, prin vorbăria noastră, căutăm, cumva, să ne destindem, despovărându-ne inimile îndeobşte apăsate de greutăţi. De aceea ne place atât de mult să gândim şi să vorbim tocmai despre acele lucruri la care ţinem mai mult, sau pe care le dorim, sau despre altele, pe care ni le simţim potrivnice.

Dar vai, de cele mai multe ori, fără niciun rost şi cu totul zadarnic. Căci, uşurarea aceasta părelnică dăunează, nu puţin, alinării lăuntrice, care-i darul lui Dumnezeu. Iată de ce, se cade să stăm de veghe şi să ne rugăm, ca timpul ce ni s-a dat să nu ni se irosească în deşert. Dacă are, într-adevăr, vreun rost să deschizi gura, fă ca vorbele tale să fie pline de miez şi sufleteşte folositoare. Năravul şi nepăsarea faţă de propăşirea sufletului nostru, ne trag de cele mai multe ori la limbuţie.

Dimpotrivă, a sta cuviincios de vorbă despre cele sufleteşti, poate fi de mare folos, mai cu seamă dacă cei ce se adună să schimbe asemenea gânduri împărtăşesc, într-un singur suflet, una şi aceeaşi râvnă pentru împărăţia lui Dumnezeu”.

Extras din Sfantul Vasile cel Mare, pentru Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, de: Pr. Daniel Ivan