Recomandă Publicat pe 03.07.2024

Sfântul Sobor al Sfinților Ierarhi ai Serbiei

Zi de cinstire specială: 30 august

Sărbătoarea Sfântului Sobor al Sfinților Luminători și Învățători Sârbi a fost stabilită în anul 1769. Sfinții cinstiți în mod special în această zi sunt:

Sfântul Sava, Întăiul Arhiepiscop și luminător al Serbiei (14 ianuarie);

Sfântul Arsenie, succesorul său, un mare Ierarh și făcător de minuni (28 octombrie);

Sfântul Sava al II-lea, fiul Sfântului Ștefan primul rege încoronat al Serbiei (8 februarie);

Sfântul Nicodim din Hilandar, mai târziu Arhiepiscop al Serbiei (11 mai);

Sfântul Ioanichie, Arhiepiscop, mai târziu Patriarh, din 1346 până în 1349 (3 septembrie);

Sfântul Patriarh Efrem Ascetul, care l-a încoronat pe Prințul Lazăr, iar mai târziu a părăsit Patriarhia - Patriarh al Serbiei (1367-1382) - pentru a viețui în singurătate - lângă Mânăstirea Arhanghelsk - Dușan (15 iunie);

Sfântul Spiridon (ales după plecarea în pustie a Sfântului Efrem), care s-a mutat la Domnul în anul 1388 - Patriarh al Serbiei (1382-1388) foarte preocupat de comunitățile monahale, în anii dificili cu tulburări civile și ecleziale. Sfântul Spiridon numea cântatul bisericesc "alăută duhovnicească" și, evident, a scris imnuri bisericești pentru Biserica Sârbă. S-a mutat la Domnul aproape în același timp cu Sfântul Prinț Lazăr (15 iunie), care a fost ucis în bătălia cu turcii, la Kosovo Pole. După trecerea la cele veșnice a Sfântului Spiridon, îndrumarea Bisericii Sârbe a fost din nou plasată în grija Sfântului Efrem Ascetul.

Sfântul Macarie, care a tipărit multe cărți bisericești în Serbia și în străinătate, fiind foarte zelos în restaurarea și cinstirea bisericilor, mutat la Domnul în anul 1574. S-a preocupat foarte mult și s-a nevoit, cât a fost Patriarh (1557-1574), în răspândirea învățăturii în Serbia. Fratele Sfântului era vizir sub sultan și l-a ajutat la restaurarea mânăstirilor și bisericilor jefuite de fanaticii musulmani, precum și la restaurarea mânăstirii Patriarhului.

Sfântul Gavriil, Arhiepiscop care a luat parte la Sinodul Bisericesc de la Moscova în timpul Patriarhului Nicon, pentru care turcii l-au acuzat de trădare și l-au spânzurat în Prusa în anul 1656. A condus Biserica, la mijlocul secolului al XVII-lea, într-o vreme în care fanatismul musulman devenise intens. Având nevoi urgente atât pentru catedrală, cât și pentru țară, Sfântul a venit să strângă ajutoare în Valahia (România) și, de aici, a mers la Moscova. La Moscova, în anul 1655, a fost prezent, cu Patriarhul Antiohiei, la Sinodul Bisericesc care căuta să îndrepte diferite aspecte ale cărților de slujire bisericească în conformitate cu textele grecești și slavone vechi. Sfântul a dus mai multe manuscrise și trei Liturghiere tipărite, ca daruri, Bisericii Ruse. S-a întors în Serbia, cu milostenie generoasă pentru Biserica și țara sa. Catedrala fusese preluată de alții, iar iezuiții austrieci l-au clevetit de trădare în fața vizirului. Nevinovăția Sfântului era evidentă, dar vizirul pretindea că îi va cruța viața și îi va acorda o poziție oficială importantă, dacă Sfântul și-ar fi trădat credința în Mântuitorul Hristos. "Sunt complet nevinovat de crimă de stat", a spus Sfântul Gavriil, "iar acest lucru îl cunoașteți. Nu voi cădea niciodată de acord să-mi salvez viața trădând credința creștină, cât timp sunt sănătos la minte. Păstrați-vă bogățiile și onorurile, pentru că nu am nevoie de ele". După chinuri cumplite, Sfântul Gavriil a fost spânzurat, în luna octombrie 1656.

De asemenea, mai sunt cinstiți, în mod special, Sfinții Eustatie (Arhiepiscop, 4 ianuarie), Iacov (Arhiepiscopul Serbiei, 3 februarie 1292), Daniel (Arhiepiscop, 20 decembrie), Sava al III-lea (Arhiepiscop 1305-1316), Grigorie (Episcop descendent al renumitului neam Neemania), Chiril (Patriarh), Ioan, Maxim și Nicon. Mulți dintre aceștia s-au nevoit în asceză pe Muntele Sfânt și toți au fost "slujitori buni și credincioși, lucrători buni în via Domnului".

Acești ierarhi arhipăstori ai Bisericii Sârbe din secolele XIII-XIV sunt cinstiți în mod special în Sobor, ca urmare a aprecierii faptelor lor și a iubirii pe care le-o poartă credincioșii, iar majoritatea dintre dânșii au și zile individuale de sărbătoare, unele dintre acestea fiind amintite mai sus - când se găsesc, spre citire, și alte amănunte despre vieților lor.

Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna iulie 2024.