Giulgiul din Torino: noi cercetari stiintifice care sustin si explica autenticitatea Giulgiului lui Hristos

Un grup de oameni de stiinta din Italia susține că radiația cu neutroni cauzată de un cutremur din anul 33 dupa Hristos, ar fi produs (scotand in evidenta mai mult) imaginea lui Hristos, de pe Sfântul Giulgiu din Torino.

Ei mai cred, de asemenea, că activitatea seismică din acel moment a dus si la falsificarea datarii cu carbon a pânzei, din anul 1988 (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe – o datare initiala cu carbon s-a dovedit ulterior a fi falsa – vezi articole Lacasuri Ortodoxe).

Până în prezent, niciun motiv plauzibil fizic nu a fost oferit, pentru a explica modul în care imaginea de pe Giulgiu ar fi aparut prin iradiere. Dar grupul de cercetatori, condus de Alberto Carpinteri, din Politehnica din Torino, Italia, a propus aceasta noua teorie printr-un articol publicat în revista Springers Meccanica. Rezultatele au fost publicate in aceste zile.

Echipa lui Carpinteri crede că undele de presiune de înaltă frecvență, generate în scoarța terestră în timpul cutremurelor, sunt sursa unor astfel de emisii de neutroni. Concluziile lor sunt bazate pe reacțiile fisiunii piezonucleare, care pot fi declanșate atunci când anumite specimene de roca, foarte fragile, sunt strivite sub o presă. Prin analogie, cercetatorii cred ca aparitia fluxului de neutroni, corespunzatoare activitatii seismice, ar putea fi rezultatul unei astfel de reactii. Un grup de oameni de stiinta rusi a descoperit o creștere notabilă a fluxului de neutroni în timpul cutremurelor, pentru o anumită magnitudine, ceea ce ii face pe cercetatori sa ia in considerare posibilitatea ca emisiile de neutroni sa fi putut induce imaginea pe Giulgiu.

Experimentele echipei Carpinteri au confirmat faptul că “fenomenele oxidative” generate de cutremure pot produce imagini 3D pe pânză (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe). “Mai mult decât atât, un alt efect al iradierii cu neutroni, ar fi putut fi si eronarea datarii cu radiocarbon, din cauza unei creșteri a nucleelor C14-6 în fibrele de in”, au scris acestia. Studiile din 1988 susțineau, astfel, ca Giulgiul nu ar fi avut o vechime mai mare de 728 de ani.

Teoria cutremurului este susținută si de documentele istorice, care arată că un cutremur major a avut loc în Vechiul Ierusalim în acea perioadă – 33 dupa Hristos, perioada considerata definitorie pentru moartea și Invierea lui Hristos. Existenta unei astfel de activitati seismice, legata de Înviere, este, de asemenea, menționata în Evanghelii.

Matei Evanghelistul a scris că a avut loc un cutremur puternic în momentul morții lui Hristos: “Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27:54).

De asemenea, Sfantul Apostol Matei a mai scris că a mai existat un alt cutremur, si mai puternic, în momentul Învierii: “Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi.” ( Matei 28:2-4).

Iosif din Arimateea, de asemenea, a scris: Și, iată, după ce a spus aceasta, Iisus Si-a dat Duhul, în ceasul al nouălea. Și s-a făcut întuneric peste tot pământul, și din cauza unui mare cutremur care a avut loc, altarul s-a prabusit, și aripa templului.

Alte dovezi ale activitatii seismice puternice în momentul mortii și Invierii lui Hristos au mai fost, de asemenea, înregistrate în literatura greacă veche. Un istoric numit Thallos, care probabil a trait in Roma, la mijlocul primului secol, vorbea despre întunecarea cerului și despre un cutremur în acea zi.

Lucrarea lui Thallos s-a pierdut, dar pasajul despre Iisus a fost cuprins în Cronografia lui Sextus Julius Africanus, un autor crestin palestinian care a murit la Nicopole în jurul anului 240 dupa Hristos.

Julius Africanus il critică pe Thallos, pentru ca sustinea că ar fi putut exista o eclipsa în ziua de Paști, în perioada cu lună plină, dar el nu contestă faptul că în aceeași zi a avut loc un cutremur.

“Detecțiile recente de emisie de neutroni ne-au facut sa tinem cont de scoarța Pământului, ca sursă relevantă a variațiilor fluxului de neutroni”, a incheiat echipa Carpinteri, în articolul ei, precizand ca “emisiile de neutroni ale unui cutremur istoric, au provocat efecte semnificative asupra fibrelor de in ale Giulgiului”.

Ei adaugă că documentele istorice care atestă un “cutremur dezastruos” în “Ierusalimul Vechi”, în 33 dupa Hristos, “presupun un eveniment seismic cu magnitudine variind intre gradele 8 si 9 pe scara Richter, care ar fi putut produce un flux termic de neutroni”.

“Prin captarea neutronilor termici de nucleii de azot, acest eveniment ar fi putut contribui atât la formarea imaginii, cat si la cresterea în C 6 14 (datare cu carbon) a fibrelor de in ale Giulgiului”.

Teoria iradierii are nevoie de teste suplimentare, ceea ce va face ca un grup de oameni de stiinta sa ii ceara Papei Francisc sa permita o analiză suplimentară a Giulgiului, care sa confirme sau sa infirme teoria iradierii.

Vaticanul, deși nu definitiv cu privire la aceasta, a sugerat întotdeauna autenticitatea Giulgiului. Într-o vizită la Giulgiu, in anul 2010, Papa Benedict al XVI-lea a declarat despre acesta că este “o icoana scrisa în sânge, in sângele unui om care a fost biciuit, încoronat cu spini, răstignit și a cărui coasta dreapta a fost impunsa. Imaginea impresionata a Giulgiului este a unui om mort, dar sângele vorbește despre viața lui”.

Papa Francisc, luna trecuta, a anuntat o expunere a Giulgiului, care va avea loc în perioada aprilie-august 2015, în Torino (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe).

Vezi un film despre autenticitatea Giulgiului din Torino, dand click AICI! [https://www.lacasuriortodoxe.ro/stiri/stiinta-tehnica/2169-giulgiul-din-torino-nu-este-un-fals-chipul-lui-hristos-3d-shroud-il-mistero-della-sindone-video.html]