Apostolatul in doi. Secretele unei casnicii de durata

Am fost intrebat acum ceva vreme de un grup de tineri, care este secretul unei relatii de peste 21 de ani. Cum am reusit, eu si sotia mea, sa rezistam unul langa celalat, atata timp si in vremuri atat de tulburi.

Provocat de intrebarile puse si intrigat ca acel grup de tineri era format mai mult din fete decat din baieti, am raspus, pentru inceput, tot cu o intrebare: CU CINE ALEGI SA TE CASATORESTI? CU CINE ESTI GATA SA ITI PETRECI VIATA, DE LA UN MOMENT DAT SI PANA LA MOARTE? CU MAREA IUBIRE, SAU CU CEL MAI BUN PRIETEN?

Raspunsurile au fost diferite, cum diferiti suntem si noi. Totusi, ce m-a surprins in mod neplacut, a fost lipsa argumentarii opiniilor alese.

Discutia a ramas undeva in aer si m-am simtit obligat, fata de acei tineri si, poate fata de oricine ar fi curios, sa dau un raspuns la intrebarea adresata.

Nu este vorba despre un set de reguli. Sunt doar niste repere. Repere descoperite de mine si de sotia mea, pe parcursul relatiei noastre. Desigur ca, inainte de a asterne pe hartie aceste randuri, am discutat si cu sotia mea despre ceea urmaresc sa fac… I-am prezentat ideile mele si, dupa ce am convenit asupra intregii situatii, am indraznit sa incerc un raspuns. Daca aveti cu ce sa completati cele de mai jos, sunteti liberi sa o faceti.

Asadar iata cum cred eu ca stau lucrurile: pentru ca o relatie intre un barbat si o femeie sa dureze, trebuie sa se tina seama de 7 principii:

– PRIETENIA

– IUBIREA

– COMUNICAREA

– RESPECTUL

– INCREDEREA

– AFECTIUNEA

– PASIUNEA.

Prietenia este prima, pentru ca personal consider ca nicio relatie de durata nu poate sa reziste fara o prietenie sincera si deschisa. Sotia mea obisnuieste sa spuna, cand este intrebata: “De ce s-a casatorit cu mine?”, foarte direct si simplu: “Pentru ca este cel mai bun prieten al meu”.

Are dreptate. Daca cel de langa tine, cel sau cea cu care doresti sa mergi prin viata, umar langa umar, nu este cel mai bun prieten al tau, atunci iubirea nu este altceva decat un foc de paie; o valvataie idilica, ce se stinge in acelasi mod in care a si izbucnit. Prietenia este fundatia oricarei relatii. Nu uiati ca Hristos ii numeste pe Apostoli: pretenii Lui; cei pentru care era gata sa Isi dea viata. Prietenia este liant intre suflete. Cati dintre noi nu am dori sa fim prieteni ai Sfintilor? Asadar, iata pe scurt, de ce consider Prietenia ca fiind prima intre cele 7 principii.

Urmeaza Iubirea. Stiu ca multi sunt tentati sa spuna ca Iubirea sau Dragostea este cea mai mare virtute teologica. Si, aveti dretate. Dar, aici, nu vorbim despre fundamente teologice, ci despre o viata impreuna. Iubirea, in acest caz, trebuie sa izvorasca din Prietenie. Iubirea este, aici, liantul care tine toata fundatia. Oamenii sunt capabili de atat de multe forme de a iubi. Unii iubesc curat, altii iubesc carnal. Sunt oameni care iubesc chiar si Raul in sine. Iubesc sa faca rau. Adica, simt placere cand faca acest Rau. Iar, intre doi oameni care impartasesc acest fel de iubire distorsionata, un alt sentiment isi face loc: Gelozia. Gelozia, care roade sufletul ca un vireme si putrezeste inima ca o cangrena. Dragostea teologica este virtutea suprema. Este capacitatea de a putea iubi fara granite. Este puterea de a-ti imbratisa calaul si de a-l saruta pentru ceea ce iti face. Despre aceasta Dragoste vorbeste Scriptura. Insa, Iubirea dintre un barbat si o femeie are nevoie de Prietenie, pentru a dura si a rodi. Altfel, se stinge…

In chip firesc, cand doi oameni sunt cei mai buni prieteni si, mai mult, se iubesc, au si o buna Comunicare intre ei. Este mai mult decat imperios ca, in relatia dintre soti, Comunicarea sa fie de maxima importanta. Nu poti relationa sincer, daca nu Comunici. Sotul, sau Sotia, trebuie sa fie confidentul cel mai bun, umarul pe care sa imi plec capul, sau mana de care sa ma tin, atunci cand sunt gata sa cad. Sotii nu sunt doua turnuri de fildes, nu sunt doua castele gata de asediu. Sotii sunt asemeni bisericilor. Gata sa primesca, oricand si pe oricine; gata de sfat si de mangaiere; gata de invatatura si indreptare. La aceasta, foloseste Comunicarea.

Iata ca am ajuns si la Respect. Se spune ca, in viata, Respectul se castiga, si nu se pretinde. Nimic mai adevarat! Respectul, acordat celui de langa tine, este oglinda propriului respect. Este impamantenita, din pacate, in societatea romeneasca, o idee pe cat de proasta pe atat de daunatoare. Sunt multe cupluri, care mai considera ca, in casnicie, treaba barbatului este X si cea a femeii Y. Ca femeia este buna doar de cratita, dereticat si facut copii, iar barbatul doar sa duca bani… si atat. Multi inteleg, prin a fi stalpul casei, doar un exclusiv suport financiar. Ei bine, asta arata o lipsa crasa de respect reciproc. In familie, nu trebuie sa exista “treaba mea” si “treaba lui”. Trebuie sa existe “TREABA NOASTRA”. Spuneam cuiva ca, daca s-ar putea cumva ca barbatii sa fie prezenti la momentul in care o femeie naste, atunci ar creste si responsabilizarea acestora in familie si ar creste si respectul ce trebuie acordat femeii. Suntem, inca, la nivelul medieval, ca educatie familiala. Din pacate, la noi, respectul ori se impune ori se pretinde. Asadar, respectul urmeaza firesc, dupa prietenie, iubire si comunicare, pentru ca din el rasare, puternic, Increderea.

Increderea este siguranta pe care o simti atunci cand cel de langa tine iti este alaturi in momentele de cumpana. Increderea consolideaza Prietenia, intareste Iubirea, usureaza Comunicarea si sporeste Respectul. Fara incredere, toate cele mentionate inainte stirbesc, se erodeaza, sfarsesc prin a se ruina. Ca si Respectul, Increderea se castiga si se consolideaza in timp.

Afectivitatea este acea capacitate de a simti, alaturi de cel de langa tine. Sa te bucuri, atunci cand sunt motive de bucurie. Sa te mahnesti, la moment de tristete. Afectivitatea implica mila si rabdare fata de cel de langa tine. Afectivitatea aduce cu ea Iertarea, pentru ca simti alaturi de aproapele tau. Afectivitatea este acel atribut specific oamenilor, care ne uneste la rugaciune si slujire. Familia nu este un amalgam de combinatii sociale, asa dupa cum Biserica nu este un set de reguli. Afectivitatea aduce cu ea mangaiere, pace si intelegere.

Am lasat pe final Pasiunea. Sa nu confundati Pasiunea cu Patima. Sunt notiuni total diferite. Una este sa iubesti cu pasiune pe cineva, si alta este sa iubesti cu patima. Pasiunea este cea care produce si mentine vie atractia fizica in cuplu. Atunci cand imbratisezi, mangai sau iti saruti sotul sau sotia, se spune ca o faci din dragoste si cu pasiune. Pasiunea inseamna dragoste. Patima inseamana pacat. Peste tot, citim despre importanta vietii sexuale si despre avantajele ei, dar nicaieri nu se spune ca, prin toate acestea, se incearca sa se substituie in memoria colectiva Pasiunea, ca forma vazuta a iubirii dintre un barbat si o femeie, cu Patima. Suntem chemati de Dumnezeu sa traim pasional, si nu patimas. Patima duce la iubre nefireasca si la cadere. Pasiunea vie intre soti, este cea care da gust unei relatii.

Dupa 21 de ani, intre mine si sotia mea, Prietenia s-a consolidat, Iubirea s-a intarit, Comunicarea s-a simplificat, Respectul este castigat reciproc de Increderea dintre noi, Afectivitatea ne-a unit sufletele, iar Pasiunea tine aprinse aceste faclii.

Nu as dori sa inchei apoteotic. Vreau sa ma folosesc de Sfanta Scriptura, pentru a da tarie celor de mai sus:

“Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, si ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană. Aşadar, bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica, pentru că suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui. De aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică.” (Efeseni V/25-32)

P.S. Doresc sa va fac partasi cu noi la un amanunt. De mai bine de 21 de ani, cand mergem pe strada impreuna, inca ne mai tinem de mana. Si stiti ce…chiar si seara la culcare o mai facem. Va doresc si voua la fel.

Preot Daniel Ivan