“Dincolo de simplele convingeri intelectuale” – cu PF Parinte Patriarh Daniel

“Dincolo de simplele convingeri intelectuale” – cu PF Parinte Patriarh Daniel

Calea „iubirii milostive a lui Dumnezeu”, urmata de „credința” noastra „fierbinte”, conduce, in cele din urma, la mai „multa stăruință în rugăciune” – acestea sunt principalele repere pe care Preafericitul Parinte Daniel ni le-a trasat in aceasta duminica, rezumand in cateva randuri cuvantul Sfantului Evanghelist Luca, la „Vindecarea orbului din Ierihon”.

Predica de ieri, 27 ianuarie 2013, rostita de Patriarhul Romaniei in Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul”, pare sa fi fost alcatuita metaforic pe ideea „vederii prin credinta”, invitandu-ne sa depasim cu mult ideea de sanatate trupeasca a fiintei.

„Ce vrei să îți fac?” – si nicidecum: „Ce vrei să îți dau?”, o diferenta de abordare, care demonstreaza cunoasterea raspunsului de dinaintea actiunii, pe care Patriarhul ne-o explica amanuntit in cea de-a XXXI-a Duminica dupa Rusalii: „Să văd, Doamne!”. Un dialog mantuitor, spre care ne atrage atentia in mod deosebit Preafericitul Parinte, si care pare ca nici nu s-ar fi putut incheia altfel decat prin cuvintele izbavitoare: „Credința ta te-a mântuit”.

Momentul suprins de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, Daniel, specific versetelor de la 35 la 43 cuprinse in capitolul 18, depaseste cu mult “simplele convingeri intelectuale”, prin firescul credintei, „transformata in legătură a rugăciunii”.

Si toate acestea, pentru ca „omul să participe” cu voința și cu propria sa dorința, la propria sa vindecare, alaturi, „in lucrarea lui Dumnezeu”, unealta „a ridicarii și schimbarii vieții sale”, aprins dupa dorinta simtirii iubirii Acestuia ‘sorbita’ din „vasul cel bine pregătit”.

Caci „rugaciunea staruitoare” nu poate insemna nimic altceva decat „relația cea vie” pe care sa o avem cu Dumnezeu si care sa ne alimenteze in propria credinta, facandu-L sa insemne un „prezent in viața” noastra – aveau sa inteleaga cei aflati in Resedinta Patriarhala.

Prin predica sa, Patriarhul face ca orbul de la Ierihon sa devina imediat un „dascăl” adevarat „al rugăciunii” si un model personal al „credinței puternice”, recunoscuta prin viata Sfintilor nostri Parinti, doar ca „staruitoare” si plina de „insistenta” .

”Dumnezeu a făcut, face minuni și va face minuni pentru cei care au credință puternică, rugăciune stăruitoare și multă smerenie, încredere și dăruire de sine” , ii asigura in incheierea predicii Sale Preaferictul Parinte Daniel, pe toti cei ce se lasa abandonati total „în mâinile” Aceluia „Care poate face minuni, si Care biruiește rânduiala firii umane” celei cazute. Amin!