Despre pericolul substituirii Bisericii lui Hristos

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene s-a întâlnit pe 6 decembrie 2019, sub președinția Mitropolitului Onufrie al Kievului. Cu acea ocazie, a fost emisă următoarea declarație:

“Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene, după ce a deliberat despre cele mai noi evoluții în domeniul relațiilor inter-ortodoxe, afirmă:

1. Suntem nevoiți să notăm că din cauza acțiunilor anticanonice ale Patriarhiei Constantinopolului, din Ucraina și, de asemenea, a intrării în comuniune a Primaților Bisericilor din Grecia și Alexandriei cu „Biserica Ortodoxă din Ucraina”, situația schismatică din lumea ortodoxă s-a deteriorat vizibil, iar diviziunea dintre Bisericile Ortodoxe locale s-a adâncit nu numai administrativ, ci și spiritual, adică la nivelul comuniunii sacramentale.

2. A devenit clar că această criză nu este doar problema relațiilor bilaterale dintre Patriarhia de Constantinopol și Moscova, ci că privește întreaga Ortodoxie mondială, și anume toate Bisericile Ortodoxe locale, deoarece criza distruge însăși fundamentele vieții și misiunii Bisericii lui Hristos. Această problemă nu este administrativă, ci ecleziologică. S-a dezvoltat o nouă concepție privind supremația Patriarhului Constantinopolului, ca „Primul fără Egal” în Ortodoxia mondială, pe care Biserica Ortodoxă nu a cunoscut-o niciodată și care constituie, de facto, încălcarea principiului sinodalității Bisericii și consecința unei concepții eronate asupra naturii Bisericii în general, precum și a rolului unei Biserici locale individuale în trupul Bisericii lui Hristos în special. În plus, Patriarhia Constantinopolului a început să primească în coslujire persoane care nu au rang de preot, ceea ce constituie o blasfemie și o profanare a Euharistiei.

3. Având în vedere acest lucru, încetarea de către Biserica Ortodoxă Ucraineană a comuniunii euharistice cu Patriarhia Constantinopolului și cu Bisericile și ierarhii care i-au recunoscut pe schismatici nu constituie un abuz asupra Euharistiei, sau cu atât mai mult un șantaj prin Euharistie, așa cum susțin unii oameni, ci, dimpotrivă, protejarea Euharistiei și păstrarea purității și integrității canonice și spirituale a Bisericii. Într-adevăr, Domnul nostru Iisus Hristos, așa cum a scris Sfântul Apostol Pavel, „după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, și ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană.” (Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel 5, 25-27).

4. Tocmai din aceste motive, este o minciună și o manipulare să acuzi Biserica Ortodoxă din Ucraina că se presupune că se îndreaptă spre autoizolare prin încetarea comuniunii euharistice cu cei care au intrat în comuniune cu schismaticii nepocăiți. În realitate, apărăm puritatea tradiției canonice a Bisericii, apărăm Biserica, împotriva blasfemiei. În caz contrar, dacă persoanele care nu au hirotonie legitimă sunt admise să slujească, dacă partea schismatică este proclamată Biserică, în timp ce adevărata Biserică a lui Hristos este ignorată sau numită „schismatică”, atunci apare pericolul de substituire a Bisericii. Mai mult, prin astfel de acte anti-ecleziale granița dintre Biserică și schismatici este ștearsă. Rezultatul este crearea unei noi „Biserici” întemeiate de oameni, în locul celei pe care Domnul nostru Iisus Hristos a dobândit-o prin propriul Său sânge (conform Faptele Sfinţilor Apostoli 20, 28).

5. Unul dintre principiile de bază ale dreptului canonic al Bisericii Ortodoxe este acela că cel care intră în comuniune euharistică cu cel care este excomunicat, se excomunică din comuniunea Bisericii. În acest sens, venirea în comuniune a unora dintre Bisericile locale, cu oameni schismatici din alte Biserici locale, care nu s-au pocăit și nu au o preoție reală, naște automat întrebarea: faptul că rămân în comuniune euharistică cu schismaticii, nu constituie participarea lor la acest păcat și la călcarea principiului canonic mai sus menționat?

6. Considerăm că singura cale de ieșire din această criză este discuția pentru conciliere pan-ortodoxă și soluționarea tuturor acestor probleme. Conștienți de dificultatea convocării acestei reuniuni pan-ortodoxe, nu vedem nicio altă ieșire din această situație de criză. De asemenea, salutăm inițiativa Patriarhul Orașului Sfânt al Ierusalimului și al întregii Palestine, Teofil al III-lea, de convocare a unei întâlniri pan-ortodoxe în Iordania. În zilele grele ale istoriei Bisericii noastre, Patriarhia Ierusalimului ne-a ajutat deja când, în 1620, Patriarhul Teofan al Ierusalimului a restabilit ierarhia ortodoxă pentru a-i înlocui pe cei trecuți la unire [cu Roma], sub presiunea puterii polono-lituaniene. Susținem, mulțumim și așteptăm să primim cu nerăbdare astfel de apeluri din partea Primaților și ierarhilor celorlalte Biserici locale, pentru o întâlnire pan-ortodoxă, aceste apeluri fiind auzite din ce în ce mai puternic în ultima vreme.

7. Observăm că, din păcate, factorii geopolitici și politici au început să intervină masiv în viața Ortodoxiei mondiale. Drept urmare, Bisericile locale individuale au început să ia deciziile lor bisericești sub influența acestor factori, sfidând canoanele și tradiția seculară a Bisericii. Înțelegem că fiecare Biserică locală slujește unuia sau altui stat și, uneori, chiar și mai multora dintre ele. Adesea, asemenea oameni ortodocși sunt astfel strâns legați atât de propriul stat, cât și de Biserica locală. Cu toate acestea, cea mai profundă convingere a noastră este că fiecare Biserică Ortodoxă, în slujirea sa față de Dumnezeu, trebuie să se pună mai presus de limitele și de interesele naționale, de stat sau politice, și să nu se supună presiunilor externe, amintind că Împărăția lui Dumnezeu pe care o predicăm nu este din această lume. Dacă fiecare Biserică locală se asociază exclusiv intereselor statului său, Ortodoxia mondială nu poate fi una, știind că uneori statele sunt în conflict sau în război între ele, dar Biserica trebuie să păstreze unitatea și împăcarea oamenilor, nu să devina parte sau mijloc de confruntare. Ne exprimăm speranța că sfânta Biserică Ortodoxă, cu ajutorul lui Dumnezeu, va găsi puterea de a depăși aceste provocări și de a-și menține unitatea, înaltându-se dincolo de granițele și interesele naționale și de stat, pentru că în Hristos este nu există nici elin, nici evreu… nici barbar, nici scit… ci toate şi întru toţi Hristos. (Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel 3, 11).

8. Ne adresăm arhiereilor, păstorilor, călugărilor și călugărițelor, precum și laicilor Bisericii noastre Ortodoxe Ucrainene. Dragi episcopi, părinți, frați și surori! Toate acestea nu s-au întâmplat în afara Providenței Divine și tocmai în Ucraina și în Biserica noastră, în cadrul Ortodoxiei mondiale, trasându-se astăzi granița dintre Biserică și schismă. În această situație, trebuie să păstrăm puritatea structurii și doctrinei canonice a Bisericii. Suntem speriați de auto-izolare. Dar atunci când trăim cu adevărata credință, nu poate exista autoizolare, după cum exprima Mitropolitul Kievului și al Întregii Ucraine, de binecuvântată amintire, Vladimir: „Cu Hristos, nu există autoizolare. De fapt, astăzi, Biserica noastră Ortodoxă Ucraineană, prin diferite încercări, apără unitatea întregii Ortodoxii mondiale. Nu vă fie frică! Sunteți în adevărata Biserică! Iubiți Biserica, păstrați-vă Biserica și pe voi în ea, pentru că prin ea Domnul ne mântuiește. Și lăsați orice altceva în voia lui Dumnezeu. Amintiți-vă că nu oamenii conduc Biserica, ci Domnul Însuși. Rugați-vă ca Domnul, prin Duhul Său Sfânt, să îndrepte toate greșelile omenești, să ne curețe de orice întinăciune și să ne mântuiască sufletele.”