Cum sa fii un ortodox pios, fara sa aprinzi flacara mandriei… (Staretul Trifon – SUA)
Cum să fii un creștin ortodox pios, fara a aprinde flăcările mândriei(traducere dupa o predica a Staretului Trifon – Manastirea “Milostivul Mantuitor” – SUA)
Acum mulți ani, imi amintesc ca participam la o Sfanta Liturghie intr-o biserică parohială și am observat un tânăr, în picioare, în fața bisericii, făcând frecvent cateva arcuiri profunde si alte semne, aproape exagerate, ale crucii. Primul meu gând a fost acela că tocmai dadusem peste un creștin ortodox nou botezat, convertit din alta religie. După îmbrățișarea Ortodoxiei, mulți oameni cad în capcana pietatii exagerate, devenind mai întâi atrași de credința lor exterioara. Parasind tradiții religioase care au mai puțina manifestare în modul lor extern (alte religii), este de mirare ca unii dintre noi mai graviteaza spre o astfel de evlavie exterioară?
Unii convertiți devin experți în drept canonic și randuieli liturgice, și se numără printre cei super-corecti. Arhiepiscopul Averchie de Jordanville (de binecuvântată memorie) spunea despre convertiți: „ei sunt ca plicurile: au tendința sa vina dezlipite“.
Nimic din toate acestea nu trebuie sa diminueze importanța evlaviei externe, și nici nu presupune sa nu ne mai facem cruce asa cum trebuie. Corectitudinea liturgica are sensul ei, iar noi ar trebui să evitam întotdeauna superficialitatea în modul în care facem semnul crucii. Nu este necesar nici să stam in partea din spate a bisericii, în timpul slujbelor. Ceea ce este important, este ca noi să fim atenți ca evlavia noastră sa nu urmareasca… sa fim vazuti de ceilalți.
Am cunoscut odată un călugăr, care întotdeauna statea în spatele bisericii mănăstirii sale, evitând orice fel de afișaj public. El mi-a spus ca tentația de a fi văzut ca un călugăr pios și sfânt era prea puternica, așa incat a luat decizia de a nu da altora nicio ocazie de a-l vedea inchinandu-se.
Nu ar trebui să gandim, acum, ca as sugera ca toată lumea să stea în spatele bisericii. Ceea ce vreau să sugerez, este că trebuie sa ne amintim că suntem acolo pentru închinare. Dacă deveniți conștienți de faptul că motivele voastre, sau modul de a sta in picioare în fața altora în timpul închinării, devin prilej de mândrie, mutati-va prin toate mijloacele in partea din spate. Domnul este Cel Care ar trebui să ne vadă, și Cel pe Care ar trebui sa-L cinsteasca faptele noastre pioase, de cult extern. Acestea sunt menite să fie un ajutor pentru închinare, sa aduca trupurile noastre în conformitate cu inima. Pentru ca acest lucru să se întâmple, trebuie să ne păzim inima, asigurându-ne că acestea nu sunt ispite exterioare catre mândrie.
Modul prin care ne putem asigura, insa, ca evlavia noastră ne conduce adânc înspre adevărata închinare, este acela de a exprima aceste acte de cult extern în intimitatea caselor noastre. Cultul ortodox, exprimat stând în fața icoanelor noastre, făcând semnul crucii cu grijă și facand metanii în intimitatea casei, instruiesc inima catre adevărata închinare. Dacă am stabilit o relație adevărată cu Domnul în casa noastră, atunci ceea ce va fi este exprimat în biserica în mod public, va fi si autentic. (Lăcașuri Ortodoxe)
