STIRI | Doi tineri satanisti s-au casatorit. Fiul lor a primit numele: Lucifer. Reactii

In localitatea Perm, din Rusia, in ultima perioada, a fost anuntata nunta unui cuplu de satanisti. Mai nou, acestia au si un copil, pe care l-au botezat: Lucifer… Evenimentul a fost comentat recent de preotii Bisericii, care avertizeaza ca acest fapt reprezinta un “alt semnal de alarmă” privind problemele grave care exista in diferite domenii ale vieții noastre publice.

Astfel, preotul Dimitrie Siskin, citat de publicatia Pravoslavie, revine, in primul rand, asupra intrebarii: cum de s-a putut întâmpla sa se formeze o familie de sataniști? Acesta a atras atentia asupra faptului ca ar trebui in mod obligatoriu studiate familiile in care cei doi tineri au crescut, care a fost educația lor si cum au ajuns la aceasta “cultură alternativă”. Acesta a amintit, in acest sens, o pagină personală a cuplului de sataniști, realizata pe “VKontakte”, in care cei doi au publicat fotografii de la nunta. Una dintre fotografii o prezinta pe mama miresei, foarte bucuroasa, cu doua degete ridicate in forma de coarne, facand referire la coarnele lui satana. Cu toate acestea, mama mirelui nu apare in nicio poza – fapt care ar putea demonstra ca “mama tanarului nu a avut chef sa petreaca” in urma alegerii fiului sau.

Mai mult, oficiul starii civile, intervievat in legatura cu insotirea celor doi satanisti si, mai tarziu, cu botezarea copilului lor, a declarat ca “totul este corect și legal”.

În numeroase comentarii, majoritatea cititorilor si-a exprimat sprijinul pentru o luna de miere plina de bucurie, in urma “alegerii conștiente”.

Chiar și reprezentanții legii, când au constatat că cei doi au casa curata, copilul este hranit, au luat totul in ras. “Sataniști? Si, ce? Lucifer, nume de copil? Mare smecherie!”

La randul lor, tinerii casatoriti au declarat că au avut probleme cu nasterea, asa incat s-au rugat lui satana, promițând că, dacă totul merge bine, ii vor dedica propriul copil si il vor numi Lucifer…

In urma acestor rapoarte devenite publice, preotul avertizeaza, pentru Pravoslavie, ca statul ar fi trebuit să intervină în subcultura tineretului, in general. “De ceva timp, se crede că statul nu trebuie să intervină în subcultura tineretului. Se crede că acest lucru este un semn democratic. În opinia mea, acesta este un semn evident de indiferență și iresponsabilitate. Noi trebuie să controlam într-un mod mai puternic, extrem de importanta chestiune a formării morale și spirituale a tinerilor. În niciun caz, acest proces nu poate fi lasat pe mana demonilor (incepand de la traficanții de droguri și proxeneți și terminând cu tot felul de recrutori oculti radicali). Nu-i putem lasa sa creasca liberi pe acest drum, numai pentru că aceasta ar fi “acceptat intr-o societate civilizată”.

“Ceea ce se întâmplă acum, desigur, este în mare măsură o consecință a nebuniei anilor ‘90. Unii dintre copiii acestei generații au fost crescuti în spiritul unor adevărate elemente demonice, deși unora dintre ei inca li se mai pare ca totul se numeste “libertate”. Iar soluțiile strategice la această problemă pot fi luate doar la nivel de stat, prin punerea în aplicare a unor programe de revigorare și întărire a valorilor spirituale și morale. Prabusirea teribila si astfel de crime au loc din cauza lipsei de cunoștințe de bază în domeniul vieții spirituale” – mai avertizeaza preotul. In acest sens, Siskin propune, in plus, chiar introducerea în școli a unei discipline intitulate “Bazele securitatii spirituale”, în cadrul careia copiii sa fie învățați despre cele mai elementare adevăruri, despre cum actioneaza patimile in om, precum și despre metodele de a le face fata”.

“De cealalta parte a problemei” – mai aminteste preotul – “ramane activitatea autorităților legislative și executive. Din această perspectivă, un astfel de eveniment reprezinta o consecință a unor politici nebunesti, de permisivitate și de democratie prost înțelese, și de liberalism. Uitam ca adevărata libertate necesită întotdeauna o conștientizare clară a responsabilităților sale, un grad de conștientizare a efectelor unui anumit stil de viață și ale alegerii”.

“Liberalismul occidental a pervertit libertatea, care are la baza credinta că omul căzut este măsura tuturor lucrurilor și singurul criteriu al adevărului. Acest lucru este un teren foarte periculos. Al celui rau” – avertizeaza Siskin, amintind ca crede “cu tărie că familia de sataniști ar fi trebuit, cu toată seriozitatea, sa fie analizata de psihologi și psihiatrii”, intrucat “o distrugerea a sanatatii mintale sau un infirm spiritual reprezintă un pericol real pentru societate”.

In plus, Siskin crede ca “unor oameni cu idei nebunești și distructive, ar trebui sa li se interzică prin lege predicare publică a confesiunii sau a ideilor lor. Sa nu mai existe interviuri, talk-show-uri și altfel de mesaje. Se va spune ca aceasta este cenzura. Sunt de acord. Și de ce nu, de ce sa nu protejam majoritatea oamenilor de nebunia minoritatii infectate? In medicina, de exemplu, “cenzura” nu este doar norma, ci, totodata, un instrument indispensabil. Fiindca, dacă nu introducem carantina, în cazul apariției unui focar de infecție periculoasă, aceasta poate duce la moartea a sute de mii de oameni… Sau vreti să numim ciuma si variola ‘ceva util și natural’?”.

Preotul incheie, in articolul sau pentru Pravoslavie: “Nu trebuie să se acționeze pripit, ci să se înțeleagă și să se ia măsuri drepte. Iar aceste măsuri ar trebui sa fie ponderate, integrate și coerente. Dar, pentru aceasta, avem nevoie de rugăciune, de atenție, sensibilitate și iubire… Da, da, de dragoste, fără de care, după cum știți, noi toți devin aramă sunătoare și chimval rasunator”:

“1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.

2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.

3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.

4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.

5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.

6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.

7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.

8. Dragostea nu cade niciodată.” (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, 13)