Sfânta Cuvioasă Eufrosina de Suzdal

Zi de cinstire aparte: 25 septembrie

   Sfânta Eufrosina, Prințesă de Suzdal, s-a născut în anul 1212. Prin sfântul botez i s-a dat numele de Teodulia și a fost fiica cea mare a Sfântului Mucenic Mihail, Prințul Cernigovului (20 septembrie). Prințul Mihail și soția sa Teofania nu au avut copii și mergeau adesea la Mânăstirea Peșterilor din Kiev, unde se rugau Domnului să le dăruiască copii. 

   Prințesa Eufrosina a fost prima lor fiică, trimisă de Dumnezeu ca răspuns la rugăciune. De trei ori Preasfânta Născătoare de Dumnezeu li S-a arătat și le-a spus că rugăciunea lor a fost ascultată și că Domnul le va dărui o fiică.

   Teodulia a fost crescută în credință și evlavie profunde. Nobilul educat Teodor (20 septembrie) a avut o mare influență asupra creșterii sale. Educația și frumusețea neobișnuită a prințesei îi atrăgea pe mulți.

   Prințesa a fost logodită cu Prințul Teodor (5 iunie), un frate al Sfântului Alexandru Nevski, dar acesta a trecut la cele veșnice chiar în ziua nunții sale, în anul 1233. Prințesa s-a retras la Mânăstirea Suzdal închinată Așezării în raclă a Brâului Maicii Domnului, unde a fost tunsă monahie cu numele Eufrosina, în cinstea Sfintei Eufrosina din Alexandria.

   Fiind tânără călugăriță, a îndeplinit rânduiala vieții monahale cu o sârguință uimitoare și le întrecea în mod remarcabil pe celelalte viețuitoare ale mânăstirii prin fermitatea rațiunii, perspicacitatea duhovnicească și postire aspră. Domnul Însuși a vizitat-o ​​pe ascetă, poruncindu-i să fie vigilentă și hotărâtă în nevoințele sale. Sfânta Eufrosina, până la sfârșitul vieții sale, a păzit poruncile Mântuitorului și a biruit nenumărate ispite.

   Viața ascetică extraordinară a Sfintei Eufrosina a devenit cunoscută în Suzdal și dincolo de granițele regiunii. Mulțime de oameni vizita mânăstirea pentru a asculta învățăturile călugăriței Eufrosina pe tema iubirii, rugăciunii, ascultării și smereniei.

Adesea, după astfel de discuții, mulți primeau schima monahală și puneau început unei slujiri mai aprinse a Domnului. 

   Stareța mânăstirii însăși apela la sfaturile călugăriței. La cererea ascetei, surorile mânăstirii au fost împărțite în două părți: fecioare și văduve. Acest lucru a ajutat la sporirea duhovnicească și întărirea surorilor mânăstirii în curăție. După mutarea la Domnul a stareței, Sfânta Eufrosina a devenit noua stareță a mânăstirii.

   Domnul i-a prezis Sfintei starețe martiriul tatălui ei, precum și invazia mongolo-tătară asupra Rusiei. În anul 1238, hoarde uriașe tătaro-mongole au năvălit asupra tărâmului rusesc. Distrugând tot ce le stătea în cale, au ajuns în Suzdal. Orașul a fost complet devastat și ars de aceștia, și doar mânăstirea Sfintei Eufrosina a fost cruțată, prin rugăciunile ei.

   După mutarea la Domnul a tatălui ei, s-a îmbrăcat în zdrențe și a petrecut multe zile în post și rugăciune. Când o localnică a Suzdalului a rămas șocată văzându-i hainele vechi, Eufrosina a răspuns: 

„Peștele, în frig, acoperit cu zăpadă, nu se strică și nici nu miroase urât, ba chiar devine delicios. Așadar, noi, monahii, dacă îndurăm frigul, devenim mai puternici și vom fi plăcuți lui Hristos în viața cea veșnică”.

   Sfânta Eufrosina a adormit întru Domnul, pe 25 septembrie în anul 1250. La mormântul Sfintei, credincioșii s-au vindecat de tot felul de boli. Pe 18 septembrie 1698, cu binecuvântarea Patriarhului Adrian, Mitropolitul Ilarion al Suzdalului a canonizat-o pe călugărița Eufrosina între Sfinți.

   Mai apoi, sfintele sale moaște au fost așezate în biserica principală a mânăstirii. Sub stăpânirea sovietică, acestea s-au aflat în Muzeul Suzdalului, iar în 1988 au fost mutate în singura biserică din Suzdal, închinată Sfinților Întocmai cu Apostolii Constantin și Elena, din 1993 până în 2010 - care se afla sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse Autonome schismatice.

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2026.