Recomandă Publicat pe 31.07.2009

Astăzi, 31 iulie, Sfântul Iosif din Arimateea (increstinarea Britaniei si legenda Sfantului Graal)

Lacasuri Ortodoxe: despre Sfinti

Nu a adus Sfântul Graal, ci Vestea cea Bună a Învierii Domnului!

Despre Sfântul pomenit astăzi există atât mărturii biblice, cât şi din tradiţia ortodoxă. „(…) Iosif din Arimateea, fiind ucenic al lui Iisus, dar într-ascuns, de frica iudeilor, a rugat pe Pilat ca să ridice trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a dat voie. Deci a venit şi a ridicat trupul Lui.” (Ioan 19, 38)

Apoi, împreună cu Nicodim, „au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiu cu miresme, precum este obiceiul de înmormântare la iudei.” (Ioan 19, 40)

Dar şi ceilalţi Sfinţi Evanghelişti mărturisesc despre Iosif:

„Şi, Iosif, luând trupul, l-a înfăşurat în giulgiu curat de in, şi l-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă, şi, prăvălind o piatră mare la uşa mormântului, s-a dus.” (Matei 27, 59-60)

„Şi venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el împărăţia lui Dumnezeu, şi, îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus”. (Marcu 15, 43 ş.u.)

„Şi iată un bărbat cu numele Iosif, sfetnic fiind, bărbat bun şi drept, – acesta nu se învoise cu sfatul şi cu fapta lor. El era din Arimateea, cetate a iudeilor, aşteptând împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 23, 50-51 ş.u.)

Mărturiile biblice îl prezintă astfel drept bărbatul care s-a îngrijit, împreună cu Nicodim, de îngroparea Domnului, dăruindu-I mormântul său. El fiind cel care a adus giulgiul de înmormântare, de multe ori este reprezentat în icoană cu o pânză de in în mână.

In acelasi timp, membru al sinedriului, adică al sfatului preoţilor şi bătrânilor lui Israel, dar şi ucenic al lui Iisus, despre Iosif din Arimateea nu se mai spune nimic în scrierile biblice, in ce priveste activitatea sa de după îngroparea Domnului.

Datele tradiţiei precizează insa că şi lui i s-a arătat Domnul înviat, dăruindu-i bucuria şi deplinătatea credinţei.

Mântuitorul i s-a arătat în închisoare. Iosif fusese arestat, întrucât grija sa fata de trupul Domnului a fost considerată un act de trădare de către iudei. Eliberat din închisoare, Iosif a fost exilat. De fapt, acesta a fost si prilejul ca Sfântul să poată predica Evanghelia altor popoare. Întâlnirea cu Domnul înviat l-a determinat să nu mai fie ucenic doar „în taină”, ci un mărturisitor plin de curaj al Fiului lui Dumnezeu.

Sfântul Apostol Filip l-a însărcinat cu predicarea Învierii în Insulele britanice, fapt atestat de istoricul Ipolit (170-236); cu toate acestea, alţi istorici şi scriitori creştini indică creştinarea timpurie a Britaniei: Eusebiu al Cezareii (260-340), Ilarie de Poitiers (300-376), Sfântul Ioan Hrisostom (347-407).

Debarcând în Marsilia, împreună cu Lazăr cel înviat şi cu surorile lui, Marta şi Maria, Iosif a mers mai întâi în Galia, şi apoi în Britania, în jurul localităţii Glastonbury, unde a ridicat biserici şi a încreştinat pe mulţi.

O legendă din Evul Mediu, atribuită lui Robert de Boron, îl pune în legătură pe Sfântul Iosif din Arimateea cu… „Sfântul Graal” – un vas (potir) în care se presupune că Iosif ar fi strâns o parte din sângele Domnului, cel răstignit, şi pe care l-ar fi dus cu sine în Anglia. Însuşi Domnul înviat i-ar fi poruncit lui Iosif să meargă în Britania, unde să găsească permanent „paznici” ai Potirului Său, folosit de El la Cina cea de Taină, când s-a săvârşit prima prefacere a pâinii şi a vinului în Trupul şi Sângele Domnului.

Însă, rostul misiunii ucenicilor Domnului este cu totul denaturat prin aceste legende, legate de „Sfântul Graal”, care trimit mai degrabă spre obiceiuri celtice, păgâne, legate de „caldron” (lat. „caldarium”), un vas utilizat îndeosebi de vrăjitoarele occidentale, la pregătirea poţiunilor magice sau la chiromantie.

Chretien de Troyes (sec. XII) a preluat motivul „Sfântului Graal” în operele sale literar-istorice despre Regele Arthur, şi astfel această idee a pătruns adânc în Occident, deşi nu are baze reale.

În toate icoanele ortodoxe, Sfântul Iosif este reprezentat ţinând în mâini fie giulgiul, fie un vas cu miresme de înmormântare, asemenea mironosiţelor (împreună cu care este sărbătorit şi în Duminica Mironosiţelor), dar în niciun caz alt vas / potir, cu o altă conotaţie.

În momentele dramatice legate de Răstignirea Domnului, prezenţa lui Iosif nu a avut alt scop decât a fi alături de Cel pe care L-a văzut săvârşind minuni, de Iisus Hristos, Mântuitorul.

Sfântul Iosif din Arimateea este reprezentat iconografic şi ţinând în mână o creangă de gherghin, conform legendei locale din Glastonbury, in care se spune ca, la sosirea sa acolo, Sfântul s-a adăpostit la umbra unui gherghin, care a înflorit pe loc.

Lacasuri Ortodoxe