Sfântul Teodosie bulgarul, împreună cu ucenicul său Roman

Zi de cinstire specială: 17 februarie

Sfântul Teodosie a pornit pe calea nevoințelor sale în orașul Vidin, la Mânăstirea Nicolaev. După mutarea la Domnul a starețului Iov, s-a stabilit lângă Târnovo, pe atunci capitala Bulgariei, la Mânăstirea Sfântului Munte a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în căutarea unui duhovnic.

A părăsit Mânăstirea Sfântului Munte și a mers mult timp, din mânăstire, în mănăstire. În cele din urmă, a aflat despre Mânăstirea din pustie numită "Ascunsă" unde, în căutarea ascetismului, se mutase Sfântul Grigorie Sinaitul (8 august), din Athos. Sfântul Teodosie a găsit în el un îndrumător experimentat al vieții contemplative. Sfântul Grigorie i-a spus, atunci:

"Până când vom muri, să ne considerăm pe noi vrednici de iad; cine nu recunoaște sincer că este păcătos și că fiarele și vitele sunt mai nevinovate, este mai rău decât demonii, devenind sclavul lor ascultător”.

Mănăstirea din sălbaticie a Sfântului Grigorie Sinaitul suferea adesea de pe urma tâlharilor. Prin urmare, starețul l-a trimis pe Sfântul Teodosie la împăratul Alexandru, cu o solicitare de protejare a mânăstirii. Evlaviosul Țar bulgar, la cererea ascetului, i-a oferit mijloacele necesare pentru a împrejmui mânăstirea cu ziduri puternice, cu turnuri și a oferit siguranță mânăstirii, cu pământ și vite.

În timpul unei călătorii a lui la Târnovo, cu o scrisoare a starețului către țar, un nobil i-a cerut Sfântului Teodosie să-l ducă și pe el la mânăstire. Sfântul ascet l-a dus la Sfântul Grigorie Sinaitul. Acesta era Roman, care a devenit ucenicul credincios și iubit al Sfântului Teodosie.

După trecerea la Domnul a Sfântului Grigorie Sinaitul (27 noiembrie, 1347), Sfântul Teodosie a refuzat să devină starețul mânăstirii și a părăsit mânăstirea, împreună cu ucenicul său Roman, pentru a se nevoi în singurătate. După ce au vizitat Muntele Athos, Salonic, Constantinopol și multe locuri din Bulgaria, s-au așezat și au întemeiat o mânăstire, pe un deal lângă Târnovo, numită ulterior "Teodosiev". Curând, în jurul lui se aduna o mare obște duhovnicească de bulgari, sârbi, români, maghiari și greci.

Sfântul Teodosie a fost vestit ca mare râvnitor apărător al Ortodoxiei împotriva multor erezii, în special a bogomililor, iudaizatorilor și mesalienilor. Învățăturile lor false erau extrem de dăunătoare. Patriarhul și Țarul au oferit un mare ajutor Sfântului Teodosie, în lupta cu ereticii. În plus, Sfântul ascet a tradus scrierile grecești, în slavonă dar, din păcate, nu există nicio indicație privind specificitatea lucrărilor.

Din cauza jafurilor, obștea Sfântului Teodosie s-a apropiat de Târnovo, pe lângă Mânăstirea Preasfintei Treimi, care era inaccesibilă atacurilor, din cauza dealurilor abrupte. Aici, Sfântul Teodosie a viețuit trei ani. În 1360, el a ajuns grav bolnav. Dorind să-l vadă pe prietenul și fratele său duhovnicesc, Patriarhul Sfânt Calist I, care era și el ucenic al Sfântului Grigorie Sinaitul, a mers la el la Constantinopol, împreună cu un alt ucenic al său care, mai târziu, avea să fie Patriarhul Eftimie de Târnovo, și alți trei ucenici, încredințând conducerea mânăstirii ucenicului său Roman. Patriarhul Calist avea să devină, mai târziu, biograful Sfântului Teodosie.

Înainte de mutarea sa la Domnul, Sfântul Teodosie a alcătuit un testament în care îi sfătuia pe ucenicii săi să păstreze neatinsă Credința Ortodoxă. Ultimele sale cuvinte pe care le-a rostit au fost: "Iată, oștirea cea cerească!". Sfântul Teodosie s-a mutat la Domnul, pe când se afla în Constantinopol, în Mănăstirea Patrarhală a Sfântului Mamant, conform unora dintre sinaxare, în ziua de 17 februarie a anului 1362. Ucenicul său, Sfântul Roman, a devenit starețul mânăstirii.

Conform altor însemnări rămase, de fapt Sfântul Roman s-ar fi mutat la Domnul pe 17 februarie - zi în care ar fi cinstit în mod aparte - probabil în 1364, astfel încât Sfântul Teodosie din Târnovo apare pomenit pe 27 noiembrie (1363).

***
Spre slava lui Dumnezeu și folos duhovnicesc - cercetăm, traducem și publicăm pagini cu conținut nou în limba română. Exclusiv pe Lăcașuri Ortodoxe, lucrarea de față a fost realizată în luna februarie 2025.