Recomandă Publicat pe 13.07.2009

Astazi, 14 iulie, cinstim un Sfânt – model pentru teologia ortodoxă contemporană: Nicodim Aghioritul (1809)

Lacasuri Ortodoxe: despre SfintiSfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi, citiţi şi interpretaţi de un isihast

Sfântul Nicodim Aghioritul (1749-14 iulie 1809), cu numele de botez Nicolae, călugărit la mânăstirea Dionisiu de la Muntele Athos, a fost îndemnat de un alt Sfânt, Macarie din Corint, să înceapă o lucrare de traducere şi revizuire a unor scrieri duhovniceşti din vechime, precum: „Filocalia”, scrieri ale Sfântului Simeon Noul Teolog, ale Sfântului Grigorie Palamas ş.a.

Nu a realizat simple traduceri şi nici simple „antologii” de texte patristice sau de canoane. În permanenţă lucrând sub ascultarea unui duhovnic iscusit şi rostind neîncetat „Rugăciunea inimii”, cu smerenie, Sfântul Nicodim a îmbogăţit traducerile cu note şi explicaţii din diferiţi alţi Sfinţi Părinţi şi din experienţa proprie.

Ajutat în munca sa, de studii vaste şi de o memorie excepţională, Sfântul athonit a lăsat posterităţii o literatură patristică îmbogăţită, receptată şi retransmisă în acelaşi Duh în care fusese scrisă.

Desigur, în câteva situaţii a fost acuzat că ar fi „inovator”, spre exemplu după ce a editat „Tratat despre deasa Împărtăşire”, de către călugării grupaţi în jurul unui curent „tradiţionalist”, care susţineau că împărtăşirea mirenilor poate să se facă de cel mult 3-4 ori pe an. Ideea desei împărtăşiri, susţinută de Sfântul Nicodim, tocmai cu extrase biblice şi din Sfinţii Părinţi, a fost considerată pentru o vreme „erezie”, fiind condamnată de patriarhul Procopie al Constantinopolului. Următorul patriarh, Neofit VII a ridicat această acuză.

Din informaţiile existente, Sfântul Nicodim era cu totul dedicat citirii şi scrierii din şi despre Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi, având drept scop întărirea credinţei creştinilor, mai ales a grecilor aflaţi sub dominaţie otomană.

Sinaxar actualizat, Pidalion actualizat (culegere de sfinte canoane), selecţie din Vieţile Sfinţilor, Nou Martirologiu, Manualul sfaturilor celor bune (despre paza minţii), Manualul duhovnicului, Hristoitia (Manualul bunelor deprinderi creştine), sunt numai câteva din realizările Sfântului. Cum lucra? Ore în şir, fără întrerupere, aplecat asupra scrierilor, uitând să mânânce, dar nu să se roage, auzind la fereastra chiliei încercări ale demonilor de a-l tulbura prin sunete şi mesaje ameninţătoare, pe care nici nu le băga în seamă.

Atunci când era acuzat pe nedrept de „inovaţii care nu sunt conforme Sfinţilor Părinţi”, nu răspundea provocărilor, lăsând ca Dumnezeu Însuşi să lumineze şi să descopere adevărul.

De la munca susţinută, sănătatea i s-a şubrezit, fapt care nu l-a întristat şi nici nu l-a împiedicat să lucreze.

În urma lecturării scrierilor sale, mulţi atei ai vremii s-au convertit, ajungând chiar şi mucenici (în vremuri de mărturisire a Ortodoxiei în faţa Islamului).

Ca o mare durere, a sa, a rămas distrugerea lucrării proprii, legată de Scrierile Sfântului Grigorie Palamas.

Şi în limba română s-au tradus şi publicat multe din scrierile sale, în ediţii repetate, iubite de creştinii ortodocşi. Menţionăm între acestea: Războiul nevăzut, Paza celor cinci simţuri, Hristoitia (Bunul moral al creştinului).

„De aceea şi dumnezeiescul Hrisostom, urmând Sfintelor canoane ale Sfinţilor Apostoli şi ale Sfântului Sinod pomenit mai înainte şi mai ales socotind că toate sfintele lucrări ale Sfintei Liturghii au în vedere împărtăşirea credincioşilor, socoteşte nevrednici chiar şi de intrarea în biserică, pe cei ce merg la Sfânta Liturghie şi nu se împărtăşesc.

Văd, zice, că mulţi se împărtăşesc mai mult din obicei şi nu după dreapta judecată. Pentru că atunci când vine Postul Mare, toţi, în orice stare s-ar afla, fie vrednici, fie nevrednici, se împărtăşesc. Tot aşa fac şi când vine ziua Bobotezei, chiar dacă acest timp nu este pentru împărtăşire.

Dar nici Boboteaza şi nici Postul Mare nu fac vrednici pe oameni pentru împărtăşire, ci îi face vrednici curăţia sufletului. Cu aceasta te poţi împărtăşi în fiecare zi. Căci zice Sfântul Apostol Pavel, că ori de câte ori vă împărtăşiţi vestiţi moartea şi patimile Domnului, adică faceţi pomenirea mântuirii voastre, adică a binefacerii pe care a-ţi primit-o.”

(din „DEASA IMPARTASIRE CU PREACURATELE LUI HRISTOS TAINE”, în traducerea părintelui Petroniu Tănase, autori: Sfântul Nicodim Aghioritul şi Neofit Kavsokalivitul )

teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe

MP3 player VARA Lacasuri Ortodoxe