Recomandă Publicat pe 26.07.2009

Astăzi, 26 iulie, Sfântul Iacob Neţvetov (1802-1864), apostol între eschimoşi

Lacasuri Ortodoxe: despre SfintiNu obosea să-L vestească pe Hristos, cu drag…!

Căutând mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, seminaristul Iacob nici nu avea cum bănui spre ce locuri îl va trimite Domnul, şi în ce scop. Deşi născut şi crescut pe insula Atka din lanţul insulelor Aleutine ale Alaskăi, Iacob a urmat seminarul teologic din Irkursk. Părinţii săi s-au preocupat de educaţia fiecăruia dintre cei patru copii, între care Iacob era cel mai mare.

După căsătorie şi hirotonie, părintele Iacob a fost trimis în locurile natale, ca preot misionar. „Averea” sa erau două antimise, primite de la arhiepiscopul Mihail: unul pentru o nouă biserică de construit, şi altul pentru a sluji Liturghia în călătoriile misionare. Întors în Atka, împreună cu soţia sa, Anna, Iacob Neţvetov s-a dedicat păstoriţilor săi. Parohia sa era extinsă, cuprinzând majoritatea insulelor şi teritoriilor din jurul Mării Bering (Amcitka, Attu, Copper, Bering, insulele Kurile).

În haine preoţeşti, dar mai mult, îmbrăcat în Hristos, preotul trecea pe la enoriaşii săi, indiferent de vreme şi de situaţie. Putea fi bolnav sau flămând, ori extenuat de drum. Dar cum să nu vestească Evanghelia, cum să nu oficieze slujbele, într-un ţinut considerat „al nimănui”, unde mulţi nu erau nici măcar botezaţi?

La început, nici nu a avut biserică ridicată: slujea în cort. În limba aleutină, a băştinaşilor, nu fusese încă tradusă Sfânta Scriptură. Preotul Iacob s-a dedicat, printre altele, acestei munci. A organizat şi cursuri pentru copiii din zonă, care erau anallfabeţi.

După moartea părinţilor şi a soţiei, şi după ce i-a ars şi casa, părintele a vrut să se retragă la Irkursk, ca monah, crezând că misiunea sa a luat sfârşit. Episcopul devenit Sfânt, Innocent, l-a îndrumat, arătându-i că partea cea mai grea a datoriei sale preoţeşti abia începe. Aşadar, în 1844 a fost trimis la populaţia de pe râul Yukon, stabilindu-se în satul Ikogmiute, al eschimoşilor Yupi’k. Pentru a le putea vorbi despre Hristos, ca prim misionar (din partea Misiunii Ruse), părintele, care cunoştea aleutina şi rusa, a trebuit să înveţe noi dialecte, circulând pe distanţe foarte mari, între comunităţile umane razleţe. În decursul a 20 de ani, a ridicat primele biserici din zonă, a inventat un nou alfabet, atrăgând localnicii prin predică, prin exemplu şi, de multe ori, vindecând demonizaţi. Prima biserică pe care a înălţat-o a purtat hramul Înălţării Sfintei Cruci.

Sfântul misionar a întâlnit multe piedici, venite fie din cauza condiţiilor vitrege, fie din cauza propriei sănătăţi care se şubrezea din ce în ce, fie din partea triburilor ostile, după cum aflăm din Jurnalul său zilnic, trimis Episcopului Petru de Alaska, în care se întrevede activitatea sa.

Spre exemplu, în satul Kalskag, Sfântul Iacob a întâmpinat rezistenţa şefului local, şaman. Pe acesta l-a îmblânzit cu răbdarea sa. Continuând să vorbească despre Hristos, părinteşte, şamanul însuşi s-a convertit, şi, odată cu el, întreaga comunitate condusă de el.

Spre sfârşitul vieţii, Sfântul a fost acuzat pe nedrept, retrăgându-se în Sitka, bolnav. După ce a ieşit la iveală calomnia, a răposat, pe 26 iulie 1864, lăsând în urmă sute de oameni botezaţi de el, pe care îi învăţase despre cel mai sfânt şi dulce nume: Iisus Hristos.

Recent, Sfântul Iacob Neţvetov a fost adăugat şi în sinaxarele româneşti, precum în cele străine, fiind considerat un „luminător al Alaskăi” şi un model de preot care îşi pune toată cunoştinţa şi viaţa, în slujirea celor încredinţaţi de Dumnezeu spre păstorire.

CLICK aici, pentru a asculta troparul Sfântului Iacob în dialectul Yupi’k, vorbit în Alaska.

teolog Mirela Sova / Lacasuri Ortodoxe