3 februarie – Sfânta Proorociță Ana: un stil de viață, care astăzi ar fi fost etichetat, cel mai probabil, drept excentric

Sfânta Prorociță Ana, în BiblieApostolul Luca o dezvăluie pe proorocița Ana, ca pe un model biblic de îmbătrânire

Ana este una dintre femeile cele mai neobișnuite ale Bibliei. Introdus la sfârșitul narațiunii Nașterii, numele Ana încheie sextetul de nume ale israeliților pioși din jurul Nașterilor minunate, a lui Ioan și a lui Iisus. Celelalte nume sunt: Zaharia, Elisabeta, Maria, Iosif și Simeon. Ana apare la templu, în zilele curățirii, alături de Maria, Iosif și Iisus, la 40 de zile după Nașterea lui Iisus:

22. Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.

23. Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.

24. Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.

25. Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.

26. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.

27. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,

28. El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:

29. Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,

30. Că ochii mei văzură mântuirea Ta,

31. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,

32. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.

33. Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.

34. Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.

35. Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.

36. Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa.

37. Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.

38. Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim (Luca 2: 22-38).

UN ARTICOL alcatuit, dupa o traducere, analiza si interpretare KSLCatalin, a unui material original semnat de Robin Gallaher Branch, profesor de studii biblice la Universitatea Victory (fostul Crichton College) din Memphis, Tennessee – SUA

Sfânta Prorociță Ana, în BiblieEste vorba despre o scenă deseori repetată în cultura israelită, legea cerând ca jertfă un miel, două turturele, sau doi pui de porumbel, odată cu nașterea unui fiu:

1. Şi a grăit Domnul lui Moise şi a zis:

2. “Grăieşte fiilor lui Israel şi le zi: Dacă femeia va zămisli şi va naşte prunc de parte bărbătească, necurată va fi şapte zile, cum e necurată şi în zilele regulei ei.

3. Iar în ziua a opta se va tăia pruncul împrejur.

4. Femeia să mai şadă treizeci şi trei de zile şi să se curăţe de sângele său; de nimic sfânt să nu se atingă, şi la locaşul sfânt să nu meargă, până se vor împlini zilele curăţirii ei.

5. Iar de va naşte fată, necurată va fi două săptămâni, ca şi în timpul regulei ei; apoi să mai stea şaizeci şi şase de zile pentru a se curăţi de sângele său.

6. După ce se vor împlini zilele curăţirii ei pentru fiu sau pentru fiică, să aducă preotului la uşa cortului un miel de un an ardere de tot şi un pui de porumbel sau o turturică, jertfă pentru păcat;

7. Preotul va înfăţişa acestea înaintea Domnului şi o va curăţi şi curată va fi de curgerea sângelui ei. Aceasta e rânduiala pentru ceea ce a născut prunc de parte bărbătească sau de parte femeiască.

8. Iar de nu-i va da mâna să aducă un miel, să ia două turturele sau doi pui de porumbel, unul pentru ardere de tot şi altul jertfă pentru păcat, şi o va curăţi preotul şi curată va fi” (Leviticul 12).

Cu toate acestea, curățirea aceasta nu seamănă cu nicio alta, pentru că Simeon și Ana ajung la ritual pe cont propriu, deși ambii par conduși de o direcție divină (Luca 2: 22-38).

Asocierea lui Simeon cu Ana, făcută de Luca, ne conferă o comparație interesantă. Simeon ajunge primul, și Luca înregistrează mai mult din întâlnirea cu acesta. Simeon este un om bătrân. El exclamă: “Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace” (v. 29). El proorocește că Pruncul din brațe este mântuirea lui Dumnezeu, pregătită tuturor oamenilor, o lumină care să lumineze neamurile și slavă a poporului Israel. Observați scrierea lui Luca: Simeon Îl slăvește pe Domnul, în timp ce Ana Îi aduce laudă; el profețește, dar ea este numită proorociță.

Sfânta Prorociță Ana, în Biblie

Referitor la Ana, Luca ne pune la dispoziție trei versete concise, care reușesc să o descrie ca pe o femeie care merită cinstea conferită persoanelor în vârstă din lumea mediteraneană antică. Termenul de proorociță este specificat încă de la începutul descrierii acesteia (Luca 2:36). Prin aceasta, ea îl intrece pe Simeon, un om lăudat ca drept și credincios (Luca 2:25), care putea fi preot, pentru că l-a luat pe Pruncul Iisus. Proorocița Ana este singura femeie proorociță amintită în Noul Testament. Luca ne dă și numele tatălui ei, Fanuel, dar nu și pe al soțului ei. El menționează neamul ei, Asher. Prin aceasta, ea se numără printre puținele personaje ale Noului Testament, cărora li se specifică neamurile. Celelalte sunt: Iisus, din casa și neamul lui David și din seminția lui Iuda (Luca 2: 4; Matei 1: 1-16), Saul din Beniamin (Filipeni 3: 5) și Barnaba, un levit (Fapte 04:36).

Luca rezumă întâlnirea Anei cu Sfânta Familie. Spre deosebire de Simeon, discursul ei este unul narat, dar este puternic. În timp ce Simeon vorbește despre contextul mai larg de mai târziu al Pruncului, referindu-se la neamuri și la Israel (v. 30-32), Anna îi evanghelizează imediat și selectiv pe cei care așteaptă cu nerăbdare mantuirea, în Ierusalim (v.38). Ea și Simeon se alătură și altora, în Evanghelia lui Luca, în recunoașterea importanței mari a acestui Prunc și a importanței în sens larg: Îngerului Gavriil (1: 31-33), Elisabetei și lui Ioan (din pântece) (1: 42-45), Zahariei (1: 76- 79) și păstorilor din Betleem, care, de asemenea, evanghelizau (2: 11-12, 20).

Ca proorociță, Ana avea o perspectivă asupra lucrurilor care în mod normal le rămân ascunse oamenilor obișnuiți; ea recunoaște Cine este Acest Prunc și vorbește despre semnificația Sa pentru persoanele alese, din Ierusalim. Acțiunile ei confirmă ceea ce apare la Amos 3: 7: “Domnul nu face nimic fără să fi descoperit taina Sa proorocilor, slujitorii Lui!”.

Luca definește cu ambiguitate vârsta înaintată a Anei. Să vedem ce spune pur si simplu textul: ea este bătrână! Luca ne spune că a fost căsătorită timp de șapte ani, apoi văduvă. Văduvia ei a durat 84 de ani sau ea avea 84 de ani, atunci când se afla în centrul narațiunii biblice (v. 36-37). În cazul în care prima variantă este corectă, ar fi putut fi o bătrână de 105 ani, exact de aceeași vârstă cu cea a Iuditei când a murit:

23. Faima ei creştea din ce în ce mai mult, pe când ea înainta în vârstă în casa bărbatului ei. Ea a atins vârsta de o sută şi cinci ani. Şi ea a dezrobit pe roaba ei. Ea a murit în Betulia şi a fost îngropată în peştera în care se odihnea bărbatul ei Manase.(Cartea Iuditei 16:28)

Sfânta Proorociță Ana, în Biblie

Unii cercetători consideră în felul acesta: Ana s-a căsătorit la vârsta de 14 ani, evident o vârstă comună, a rămas văduvă la vârsta de 21 de ani, iar apoi s-a întâlnit cu Sfanta Familie, cu 84 de ani mai târziu, la vârsta de 105 ani.

Avem tendința să o vedem, mai degrabă, la 105 ani, deoarece este conform cu numeroasele miracole și întâmplări neobișnuite din jurul narațiunii Nașterii, inclusiv cu vârsta înaintată a lui Zaharia și a Elisabetei, când Ioan a fost conceput:

7. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.

13. Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan.

18. Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei.

57. Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. (Luca 1)

și cu pogorarea Duhului Sfânt, când Puterea lui Dumnezeu o umbrește pe Maria, care devine capabilă să conceapă un prunc, fără să cunoască vreun bărbat:

31. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.

32. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.

33. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.

34. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?

35. Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. (Luca 1).

Punctul de vedere al lui Robin Gallaher Branch este acesta: vârsta de 105 ani nu este nepotrivită cu linia narativă a lui Luca, privind vizitele angelice și minunile, mai ales atunci când Luca aduce mai multe detalii despre Ana. În Deuteronom, Moise proorocește pentru seminția lui Așer, neamul Anei, că puterea sa va fi egală cu zilele sale:

24. Pentru Aşer a zis: “Binecuvântat să fie Aşer între fii, iubit să fie de fraţii lui şi să-şi afunde în untdelemn piciorul lui.

25. De fier şi de aramă să fie zăvoarele şi liniştea ta să ţină cît zilele vieţii tale. (Deuteronom 33:25).

Cu siguranță, viața Anei face această dovadă.

Din descrierea lui Luca, stilul de viață al Anei poate fi văzut ca excentric astăzi (care iese din limitele obișnuitului), și destul de probabil a fost considerat așa și la acea vreme. Ea nu părăsește Templul (v. 37). Ea se închină zi și noapte, în post și rugăciune. Ea muncește fără încetare, zi și noapte, zilnic. Cu toate acestea, este evident că stilul ei de viață era unul care o înviora, pentru că ea este în mișcare, în alertă, are o viață duhovnicească și altruistă.

Luca indică faptul că obiceiurile sale legate de cult, rugăciune și post reprezintă o rutină probabil de zeci de ani. În mod evident, ea statea în Templu. Un precedent în secolele anterioare, ar fi putut fi prezența cântăreților lui Levi:

“33. Iar cântăreţii, cei mai de seamă din neamul Leviţilor, erau liberi de ocupaţii în cămările templului, pentru că ziua şi noaptea erau îndatoraţi să se îndeletnicească cu cântarea.

34. Aceştia erau cei mai de seamă între familiile leviţilor şi locuiau în Ierusalim.” (1 Cronici 9)

Deci, poate că acest comportament nu era atât de neobișnuit în timpul primului secol, datorită muncii cu normă întreagă de închinare a leviților.

Ana, această lucrătoare fără incetare a cultului, avea propriile ei ore, propriul său program, propriul traseu și propria ei rutină. Se poate argumenta că ea asculta și se ruga în mod direct la Dumnezeu. Alții o recunosc ca pe o proorociță. Activitatea ei de rugăciune caracterizează într-adevăr un profet, fiindca Dumnezeu i-a spus, de exemplu, lui Abimelec, despre Avraam: “că e prooroc, și se va ruga pentru tine” (Geneza 20: 7).

Ana știa că postul aduce rezultate. Precedentele biblice includ cele trei zile de post ale Esterei, înainte de a se apropia cu curaj de Artaxerxe:

15. Atunci Estera a răspuns lui Mardoheu:

16. “Mergi, adună pe toţi Iudeii din Suza şi postiţi pentru mine; să nu mâncaţi şi să nu beţi trei zile, nici ziua, nici noaptea şi voi posti şi eu cu slujnicile mele şi apoi mă voi duce la rege, deşi aceasta este împotriva legii şi de va fi să pier, voi pieri”. (Est 4:. 15-16)

precum și abstinența lui Daniel și a celor trei prieteni, la masa plină de delicatese a regelui Nabucodonosor

8. și Daniel și-a pus în gând să nu se spurce cu bucatele şi vinul regelui și a cerut voie căpeteniei famenilor să nu se pângărească.

9. Şi Dumnezeu i-a dat să afle înaintea căpeteniei famenilor bunăvoinţă şl îndurare.

10. Şi a zis căpetenia famenilor către Daniel: “Mă tem numai de domnul meu, regele, care v-a rânduit mîncărurile şi băuturile; pentru ce să vadă el mai trase chipurile voastre decât ale tinerilor celor de o vârstă cu voi? Voi puneţi în primejdie capul meu înaintea regelui.

11. Şi a grăit Daniel către supraveghetorul pe care căpetenia famenilor îl pusese peste Daniel, Anania, Misael şi Azaria:

12. “Încearcă o dată cu servii tăi timp de zece zile şi dă-ne să mâncăm bucate din zarzavaturi şi să bem apă!

13. Apoi să te uiţi la chipurile noastre şi la chipul tinerilor care mănâncă din bucatele regelui şi cum ţi se va părea, aşa fă cu supuşii tăi!”

14. Atunci el le-a ascultat această rugăminte şi a încercat timp de zece zile.

15. Şi după un răstimp de zece zile, ei arătau mai frumoşi şi mai graşi la trup decât toţi tinerii care mâncau din bucatele regelui.

16. Atunci supraveghetorul le-a înlocuit mâncarea lor şi vinul – băutura lor – şi le-a dat mâncăruri de legume.

17. Şi acestor patru tineri le-a dat Dumnezeu ştiinţă şi pricepere în oricare scriere, precum şi înţelepciune, încât Daniel putea să tâlcuiască vedeniile şi visele.(Daniel 1:12).

Sfânta Prorociță Ana, în BiblieMai sunt lucruri de care am mai fi putut ține cont, dar ele nu au fost notate de Luca. Luca omite menționarea familiei acesteia; poate ca ea a trăit mai mult decât copiii ei. Dar, dacă ea avea membri vii ai familiei, oare ce credeau ei despre stilul ei de viață? Aveau în comun devotamentul ei, de a se închina permanent? Cum se întreținea? Era independentă, bogată, sau mânca de la alții? Cum arăta? Aceste întrebări rămân fără răspuns, pentru că nu prezentau interes pentru Luca.

Textul biblic, totuși, conține indicii privind aspectul și caracterul ei. Stilul său de viață postitor, poate indica delicatețe; capacitatea ei de a se deplasa în jurul Templului indică starea ei fizică bună, iar acuitatea vizuală și auzul ei sunt intacte; desemnarea ei ca proorociță indică acuitatea ei spirituală; vorbele sale despre Pruncul Care vine pentru cei interesați de răscumpărare, in Ierusalim, arată profunda legătură a acesteia cu comunitatea care împărtășea aceleași simțiri cu ale ei.

Astfel, Ana ne prezinta un model de îmbătrânire, în textul biblic. Luca o prezintă pozitiv, ca pe o femeie fără amărăciunea care poate apărea odată cu vârsta, și ca pe una plină de speranță. În deplasările ei în jurul Templului, fără îndoială ea căuta să le facă bine celor pe care avea să îi întâlnească. Descrierea lui Luca o prezintă calculată, implicată în viața Israelului și folositoare Domnului.

Ea poate deveni modelul pentru văduvele drepte ale Bisericii, după cum le descria Apostolul Pavel, în 1 Timotei 5: “Cea cu adevărat văduvă şi rămasă singură are nădejdea în Dumnezeu şi stăruieşte în cereri şi în rugăciuni, noaptea şi ziua”.

Se poate spune că cei mai buni reprezentanți ai Vechiului Testament – Zaharia, Elisabeta, Simeon și lucrătoarea neobosită Ana – deși toți în vârstă, au slujit cu toții, cu pricepere, trecerii către Noul Testament.

Articol pentru Lăcașuri Ortodoxe: KSLCatalin, pornind de la o analiză semnată de Robin Gallaher Branch, profesor de studii biblice la Universitatea Victory (fostul Crichton College) din Memphis, Tennessee – SUA, și profesor asociat extraordinar la Facultatea de Teologie a Universității de Nord-Vest din Potchefstroom, Africa de Sud. A primit Doctoratul în Studii Ebraice la Universitatea din Texas, în Austin, în 2000 – autoare a mai multe cărți.