Recomandă Publicat pe 03.02.2018

4 februarie 2018 – Porțile cerului rămân deschise… iar noi continuăm prăznuirea, cinstindu-l și pe Sfântul Isidor Pelusiotul

Astăzi, 4 februarie 2018, credincioșii ortodocși îl cinstesc în mod deosebit pe prea-cuviosul părintele nostru Isidor Pelusiotul, continuând însă, până la încheierea praznicului (9 februarie – când în calendarele ortodoxe stă scris “odovanie”) să cinstească Întâmpinarea Domnului – serbând darul cel mântuitor al arătării celei nespuse a lui Dumnezeu. Hristos Dumnezeu, făcându-Se prunc neschimbat, a fost adus de Maica Sa în biserică, lui Dumnezeu Tatăl. Pruncul a fost luat si îmbrățișat de Sfântul Drept Simeon…

Astăzi, credincioșii, continuând să cinstească în mod deosebit sărbătoarea Întâmpinării Domnului, se minunează de arătarea nespusă a lui Iisus – Cel Care, odinioară, S-a arătat profeților, pe cât era cu putință – acum, Cuvântul lui Dumnezeu Hristos (Domnul măririi) arătându-Se de către Fecioara Maria, de bună voie, cu trup, în toată lumea, ca un iubitor de oameni (Lumină, spre descoperirea neamurilor) și mântuirea tuturor celor din Adam. Acum, Acesta împlinește cele ale legii – Cel Ce a așezat legea, în Muntele Sinai – voind Să Se aducă în biserică, în trup, cu mâinile Născătoarei de Dumnezeu, ca un prunc, pe brațele lui Simeon (după cum îi vestise Duhul Sfânt, bătrânului preot slujitor la Templu), cu arderile de tot.

Astăzi, 4 februarie 2018, îl cinstim pe cuviosul părintele nostru Isidor Pelusiotul, care cu “privirile prin gând” și prin faptele sale (ca niște suișuri – treaptă/rampă, culme, vârf) s-a înălțat către Dumnezeu, iubind cu înțelepciune dragostea Cea desăvârșită (sfântă, deplină, perfectă, ideală, totală, completă, sublimă, splendidă, minunată, dumnezeiască), la Care ajungând, s-a învrednicit sfârșitului fericit și luminii Cea în trei sori (Sfânta Treime). Îl cinstim pe cel care (prin revărsarera Darului și ploaia cuvintelor sale) îi adapă pe cugetătorii de Dumnezeu. Pe cel vrednic de minune care, punându-și gura la paharul înțelepciunii de sus și sorbind băutură din destul, ca dintr-un izvor, a împărțit și trimis pretutindeni razele dogmelor sale, învățând și îndreptând gândurile. S-a arătat cu suflet desăvârșit și încăpător în primirea darurilor Duhului, omorând (cu înfrânarea) cugetarea trupului (”îmbrăcându-se cu omorâre aducătoare de viață”). S-a făcut vas de învățături insuflate de Dumnezeu și lăcaș al înțelepciunii cea mai presus de cuget.

Astăzi, toți credincioșii continuă să serbeze și să cinstească praznicul Întâmpinării Domnului… Cel Ce stă împreună cu Tatăl pe scaunul (tronul) cel sfânt, venind pe pământ, din cer, S-a născut din Fecioară, făcându-Se prunc. El, Cel “nehotărât cu anii” (fără hotar, veșnic), acum este luat în brațe de dreptul sfânt Simeon, care a zis cu bucurie (văzând împlinită făgăduința ce i se făcuse): Acum, Milostive, slobozește, veselind, pe robul Tău! Sfinte Simeon, după datorie (după credință, după cum se cuvine, dar și simțindu-ne îndatorați), toți te mărim! – pe tine, cel ce ai luat “hotărârea săvărșirii cu mărire” (primind slobozirea la hotarul vieții acesteia) și ai primit darul cel pururea curgător al minunilor. Astăzi, 4 februarie 2018, îl cinstim pe cuviosul părintele nostru, înțelepțit de Dumnezeu, de trei ori fericit, Isidor Pelusiotul, cel pomenit pururea, care (prin lucrarea bunătăților) s-a suit la vederea de Dumnezeu, curată, arătându-se îmbogățit de arătarea veselitoare (vederea, descoperirea, revelarea lui Dumnezeu, învățarea dar și a da la iveală, a lăsa să se vadă, a se arăta vesel la față, dovedind și mărturisind), fiind întotdeauna împreună cu Dumnezeu și cântând lui Dumnezeu cântare de biruință. Văzând firea lucrurilor revelată (descoperită luminat, cu istețimea cugetului), a ajuns fără să se fi rătăcit, la pricina Cea încăpătoare (Începătorul, Izvorul, Sursa), ca un cuvântător curat de Dumnezeu. A omorât (din rădăcină) pricinile (sursele, izvoarele) patimilor trupești, fiind cuprins de dragostea nepătimirii (a curăției. Cel nepătimitor este liber de robia patimilor – de robia acelor porniri și sentimente puternice și violente care copleșesc pe om, întunecându-i dreapta judecată – de năravuri și “pasiuni”, de vicii și de obișnuințe anormale, necontrolate de voință și de rațiune, deci… liber de slăbiciuni, de defecte și de metehne). Bucurându-se, a urmat lui Hristos, purtând (cu nevoință tare) crucea și curățindu-și viața. Hristoase, Stăpâne, ascultă suspinul inimii mele zdrobite! Ca un Atotputernic, vindecă, Doamne, zdrobirea cumplită a sufletului meu – cu rugâciunile Cuviosului Tău Sfânt Isidor. Căci, nu este sfânt precum Tu, Doamne, Dumnezeul meu, Bunule Care ai înălțat fruntea credincioșilor Tăi și ne-ai întărit pe piatra mărturisirii Tale! – Stăpânul, prin a Cărui naștere (peste legile firești) din Născătoarea de Dumnezeu Fecioară, a izvorât izvorul binecuvântării, stricându-se blestemul neascultării de demult. Astăzi, 4 februarie, toată Biserica îi strigă Sfântului preafericit Isidor, căci ea se luminează cu cuvintele acestui nou luceafăr, pe care l-a aflat în sinele ei. Pe el, Biserica îl numește “carte a înțelegerii învățăturii, alcătuită cu bogăția credinței” – acesta arătându-se prin Duhul Cel prea-curat și descoperind (“celor ce le trebuiește”) cele dumnezeiești, “învistierind” (îmbogățind, dăruind) viață, celor ce poftesc… Bucură-te Sfinte Isidor, preafericite, cel înțelepțit de Dumnezeu! Părinte Cuvioase Isidor, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască mare milă!

Astăzi, Biserică serbează în continuare și cu bucurie praznicul Întâmpinării Domnului, căci Cuvântul Cel fară de început, Care S-a născut din Maică, Împăratul măririi, a fost adus la biserică, iar bătrânul Simeon, bucurându-se, L-a primit în brațe, strigând: Acum slobozește-mă, pe mine cel pe care l-ai păzit după Cuvântul Tău, Cel Ce ai bine-voit să mântuiești, ca un Dumnnezeu, neamul omenesc!Astăzi, 4 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Isidor, cel de trei ori fericit, vrednicul de laudă, care (supunându-se lui Hristos, ca un slujitor bine-plecat) a împărțit din destul averea primită, Stăpânul învrednicindu-l pe el bucuriei celei negrăite. A întrecut prin înțelepciune (“trecând deplin noianul înțelepciunii”) – căci, omorându-și patimile, a vorbit prin dragoste cu Dumnezeu, Lumina Cea prea-curată – câștigând astfel mărgăritarul cel frumos, ca un bun neguțător, și îmbogățindu-se cu această comoară nesfârșită (Se vede că Dumnezeu cere doar curățire de la om…). Dumnezeu, Cel Ce voiește ca un bun să se mântuiasca toți, l-a arătat pe el povățuitor prea-înțelept al celor rătăciți, ca să-i întoarcă pe mulți spre calea mântuirii. Acum, fiind luminat cu lumina dumnezeiască, s-a făcut stâlp cu totul luminos, trimițând tuturor razele dumnezeiești ale luminii dumnezeiești și gonind întunericul necunoștinței. Asemenea unui preot, s-a împodobit cu engolpionul încercărilor (iconița aceea rotundă sau ovală, lucrată din metal prețios, cu chipul Mântuitorului sau al Sfintei Fecioare, pe care o poartă Arhiereii la gât), socotind înțelepțește (cu trupul și sufletul) a supune pe cel rău, celui mai bun. Cu loviturile înfrânării, a bătut tare “Egiptul patimilor și al desfătării”, ajungând laudă a sihaștrilor și netezind calea credincioșilor.

Născătoare de Dumnezeu, tu te pui-înainte pe tine, Curată, apărătoare cu credință a vieții! – că ai născut (cu totul fără prihană) pe Dumnezeu Cel întrupat. Pe tine, noi te mărturisim prea-bună Stăpână a lumii! Hristoase Dumnezeule mult-milostive, scoate din stricăciune viața mea! – strig, alergând la limanul Tău cel lin, căci văd cum viforul ispitelor înălță marea vieții…

Astăzi, 4 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Isidor, egiptean de neam, născut din părinti credincioși, rudenie cu Arhiepiscopii Teofil și Chiril ai Alexandriei. Câștigând mult “din învățătura cărții și din înțelepciune dumnezeiască”, a lăsat multe scrisori și scrieri minunate. Îl cinstim pe cel care a ajuns la Muntele Pelusiotului și s-a făcut monah. Iar, acolo, “îndeletnicindu-se și vorbind cu Dumnezeu”, a luminat pe toată lumea, cu cuvintele sale dumnezeiești, întorcându-i pe cei păcătoși si întărindu-i pe cei ce se îndreptau spre faptele bune, dar și dojenindu-i pe cei neascultători (chiar și pe împărați, spre folosul lumii) și întorcăndu-i spre bunătăți. Le “tâlcuia și dezlega foarte”, cu înțelepciune, tuturor celor ce îl întrebau despre cuvintele și mărturiile Scripturii dumnezeiești. Îl cinstim pe cel despre care se știe că a lăsat în urmă aproape zece mii de astfel de scrisori. Trăind spre bine și purtându-se dumnezeiește, și-a săvârșit viața la adânci bătrâneți… Dumnezeul părinților noștri, Stăpâne, bine ești cuvântat! – căci l-ai pus pe Sfântul Isidor ca pe un soare, la întărirea credinței! Sfinte Isidor, luminează, acum, cu lumină înțelegătoare, sufletele noastre!

Astăzi, 4 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Isidor fericitul, purtătorul de Dumnezeu, cel care, cu curgerile lacrimilor, a spălat spurcăciunile trupului și ale sufletului, și făcându-se lumină celor de pe pământ, i-a învățat pe toți să strige: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat! Preacurată, bine este cuvântat rodul pântecelui tău! Pe tine, noi – stând pe temelia cea neclintită a credinței – te mărturisim Născătoare de Dumnezeu cea fără prihană, că ai născut (fără sămânță) pe Cuvântul lui Dumnezeu!

Astăzi, îl cinstim pe Sfântul Părinte Cuvios Isidor, care a adus – ca jertfă cuvântătoare, spre miros de bună-mireasmă – lui Hristos Domnul, întreaga sa viață (Celui Ce S-a răstignit pe Cruce și pe Care Îl prea-înălțăm întru toți vecii). Îl cinstim pe cel care și după moarte (lăsându-ne ca moștenire de mult-preț cuvintele sale însuflețite) înmulțește avuția credincioșilor care Îl înalță pe Hristos întru toți vecii. S-a înfrumusețat cu frumusețea cuvintelor, arătându-se condei al Duhului Sfânt și scriind, cu bună-credință, cunoștința Lui cea dumnezeiască. Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul fără de prihană, te pun-înainte, acum, pe tine, sprijinitoare a vieții mele și năzuiesc către acoperământul tău! – cea care ai născut (mai presus de minte) pe Dumnezeu Cuvântul. Dumnezeul nostru, Hristoase, pe Tine Te prea-înălțăm întru toți vecii! – Cel ce ai izvorât rouă din văpaia cuvioșilor și “jertfa dreptului cu apă ai ars-o”, că le faci toate doar cu voirea.

Astăzi, 4 februarie, îl cinstim pe Sfântul Părinte Cuvios Isidor, preafericitul în al cărui suflet a strălucit cuvântul darului (ca o rază a luminii), și prin el tot pământul s-a umplut de lumina lui. Îl cinstim pe cugetătorul de Dumnezeu care (urmând învățăturilor părintești) ne-a învățat cu gând dumnezeiesc să ne închinăm unei firi în trei fețe (Sfintei Treimi, Care izvorăște lumina tuturor credincioșilor), “nezidită și fară începere”, și a o cinsti binecuvântând.

Sfinte Părinte Isidor, preafericite, lăudăm comoara înțelepciunii tale! – noi cei ce ne împărtășim acum, prin tine, de lumina cuvântului darului. Sfinte Părinte prea-înțelepte fericite Isidor, cere mântuire celor ce laudă pomenirea ta! – căci tu, aflând răsplătirile ostenelilor tale, stai acum înaintea Scaunului (Tronului) Mântuitorului, împreună cu îngerii. Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană, te mărim pe tine, noi împreună cu oștile cerești! – căci Dumnezeu Cuvântul (luând, fără stricăciune, chip stricăcios!) i-a îmbrăcat pe oameni cu nestricăciune, sălășluindu-Se (cu bună voirea Tatălui) întru tine, cea plină de dar. Îl mărim pe Dumnezeu, noi împreună cu oștile cerești, iar pe tine, Născatoare de Dumnezeu, te fericim! – căci, oamenilor nu le este cu putință a-L vedea pe Dumnezeu, și oștile îngerești nu cutează a căuta spre Acesta, dar, prin tine, Preacurată, oamenilor li S-a arătat Cuvântul întrupat. Sfinte Isidor, de Dumnezeu purtătorule, roagă-te pentru noi, care săvârșim pomenirea ta cea prea-sfântă! – cel care ai stins văpaia patimilor (cu sudorile sihăstriei) și – suindu-te către înălțimea nepătimirii – acum stai cu bucurie înaintea scaunului lui Hristos.

Astăzi, 4 februarie, Biserica duce mai departe prăznuirea Întâmpinării Domnului, căci, acum S-a adus la biserică, prunc pe brațe, Ziditorul cerului și al pământului, Dumnezeu, născându-Se (negrăit) din Născătoarea de Dumnezeu, pe Care Simeon L-a primit, strigând: Stăpâne, Dumnezeu ești! Hristoase al meu, ești mântuitor și izbăvitor neamului omenesc! – Cel Ce Te-ai născut din Fecioară (fără întinăciune), “precum din Tatăl fară stricăciune, născut Fiu mai înainte de luceafăr”, Cel Ce ai mântuit pe Adam. Deschideti-vă porti ale cerului! – că Se aduce Hristos, ca un prunc, în biserică, lui Dumnezeu Tatăl, de Maica Fecioară! Mare, înfricoșată și străină taină: Cel Ce păzește toate și zidește pruncii, acum, Se ține în brațe ca un prunc!

“Sântița (Sfințita) Fecioară” L-a adus preotului, în biserică, “pe Cel Sânțit” (Sfințit), iar Simeon întinzându-și mâinile, L-a primit pe El bucurându-se și a strigat: “Acum, slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după Cuvântul Tău, în pace!”

Slavă milostivirii Tale celei multe și pogorârii Tale, Doamne, iubitorule de oameni!Slavă smereniei Tale negrăite, Stăpâne!(o alcătuire după cronici străvechi: Lăcașuri Ortodoxe® ianuarie 2018 – www.lacasuriortodoxe.ro [https://www.lacasuriortodoxe.ro] )