6 februarie 2018 – Copacul răsărit minunat, care face până și astăzi minuni. Sfântul Ierarh Vucol

Astăzi, 6 februarie 2018, credincioșii ortodocși îl cinstesc în mod aparte pe Sfẫntul Ierarh Vucol, Episcopul Smirnei, continuând însă, până la încheierea praznicului (9 februarie – când în calendarele ortodoxe stă scris “odovanie”) să cinstească Întâmpinarea Domnului – Mântuitorul (Făcătorul tuturor, Cel ce S-a născut mai înainte de toți vecii și, acum, în trup, în vremurile cele mai de pe urmă, S-a născut spre mântuirea oamenilor) S-a adus la biserică de Maica Fecioară, bătrânul Simeon primindu-L în brațe (precum i se vestise de la Duhul Sfânt) din mâinile Fecioarei, luându-L și strigând cu bucurie: “Marginile lumii au văzut lumina măririi Tale! Am văzut lumina neamurilor și mărirea lui Israel! Dumnezeule bunule, ochii mei au văzut făgăduința Ta! Acum, cu porunca Ta, slobozește degrabă, din cele de aici, pe robul Tău, cu pace, precum ai voit și ai zis ca un Dumnnezeu! – că Te-am văzut!“Astăzi, 6 februarie 2018, credincioșii ortodocși îl cinstesc în mod aparte pe Preasfințitul lucrător de sfințenie Părinte Ierarh Vucol, care făcându-se strălucit cu bunătățile dumnezeiești, s-a pus lumină în sfeșnicul cel de taină al Bisericii dumnezeiești, luminând-o pe ea cu învățăturile lui sfințite. Duhul care l-a sfințit pe acesta, le dăruiește credincioșilor care cer cu credință ajutorul Sfântului Ierarh Vucol, sfințenie, luminare și mântuire. A îmbunat popoarele care se dădeau căzute la rele (acesta predicând bunătatea Dumnezeului nostru), aducându-le – ca dar bun – Mântuitorului.

Astăzi, 6 februarie 2018, credincioșii ortodocși, continuând să cinstească Întâmpinarea Domnului, cercetează cu toții Scripturile – după cum a zis Însuși Hristos Dumnezeul nostru în Evanghelii – în acestea aflându-L pe El, născut și înfășat, pus în iesle și hrănit cu lapte, cum a primit tăierea împrejur, cum “S-a purtat de Simeon” și cum S-a arătat lumii (nu prin părere sau nălucire, ci aievea, în adevăr). Căci, Fecioara Curată fără prihană (pe care Moise a văzut-o arătată în rugul care închipuia cu sfințenie, prin taină, ca se va arăta născătoare Focului) intră în biserică, purtând in brațe, ca pe un prunc, pe Făcătorul și Stăpânul. Făcându-Se ca noi, pentru noi, ca un milostiv, Cel Ce a dat demult legea lui Moise, în Sinai, Se supune acum profețiilor legii… Acum, Dumnezeu Cel curat, ca un prunc sfânt (deschizând pântecele celei Curate, mai presus de cuget), Se aduce “Lui’și Însuși”, ca un Dumnezeu, slobozindu-ne de blestemul legii, luminând sufletele noastre și îndumnezeindu-i pe oameni. Dumnezeule, Cela Ce ești mai înainte de veci, Domnul măririi, mărire Ție! – căci, Te-ai adus la biserică, viață tuturor! Pentru mine Te-ai făcut prunc sub lege, ca să-i mântuiești pe toți din robia cea de demult a legii! – Cel Ce ai scris oarecând legea pe lespezi (Tablele Legii). Mântuitorule, mărire milostivirii Tale! Îndurate, Mărire Împărăției Tale! – Cel Ce ești înfricoșat tuturor și ții toată zidirea (iar acum, “suferind, cu bună-voirea Ta, a Te ține trupește în brațele lui Simeon). Unule, îndurate, iubitorule de oameni, Mărire rânduielii Tale! – Cel Care ne-ai descoperit nouă, tuturor, lumina, Iisuse – Cel Ce ești Dumnezeu mai presus de toată ființa – și, cu voirea Ta, singur ai înființat toată lumea.

Astăzi, 6 februarie 2018, credincioșii ortodocși îl cinstesc în mod aparte pe Sfântul prea-înțelept fericit Ierarh Vucol, cel care a luminat (cu strălucirile bunătăților sale) tot pământul – soarele Cel înțelegător (Dumnezeu) aratându-l pe el stea luminoasă cu totul. A arătat o viață pururea curată și limpede, neamestecată cu întinăciune, arâtându-se și făcându-se cunoscut, pe pamânt, ca un odor sfințit al lui Hristos. Prin osteneli dumnezeiești, s-a făcut fiu al zilei și al luminii, acum sălășluindu-se cu adevărat întru luminile sfinților, luminându-se cu darul. Predicând, cu bună-credință, Treimea Cea de o ființă – ca un Ierarh cinstit și ca un slujitor curat al Cuvântului – a dezrădăcinat de pe pământ înșelăciunea mulțimii dumnezeilor (zeilor). Tuturor celor rătăciți din ispita vrăjmașului, le-a arătat calea vieții și, ca un păstor cuvântător, i-a dus pe ei mântuiți la Cuvântul Cel începător al păstorilor. Fiind strălucit cu lumina preoției, a înlăturat întunericul idolilor și (cu lumina tămăduirilor) a risipit negura patimilor, mutându-se către lumina Cea neapusă. Sfinte Părinte Ierarhe Vucol, luminează sufletul meu – care cinstește serbarea ta luminată! – cel ce ești luminat totdeauna cu frumusețile cele dumneziești și sfințite. Născătoare de Dumnezeu, singură Preacurată pururea Fecioară, fii mie liman și păzitoare, în marea vieții! – căci sunt pururea bătut, “ne-slăbit de întreitele valuri cumplite ale patimilor”. Dumnezeul meu, bunule, nu este sfânt precum Tu Doamne, Care ai înălțat fruntea (oastea) credincioșilor Tăi bunule și ne-ai întărit pe piatra mărturisirii Tale! Sfinte Ierarhe Vucol, roagă-te neîncetat pentru noi, cei care te cinstim!

Astăzi, 6 februarie 2018, Biserica prănuiește neîntrerupt Întâmpinarea Domnului, Preacuratul Dumnezeu făcându-Se prunc pentru noi și înnoind legile firii (El, Cel Ce este vechi de zile), “împărtășindu-Se curățeniilor” (născându-Se din Preacurata Maică), pentru a ne încredința nouă trupul cel din Fecioară! Știind acestea, cu taină, Simeon, L-a cunoscut pe Dumnezeu și Om (Cel Ce S-a arătat cu trupul) și L-a cuprins ca pe o viață (bucurându-se ca un bătrân!) și strigând:

“Slobozește-mă, căci Tu ești Dumnezeul meu!“Astăzi, 6 februarie 2018, credincioșii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul înțelept pururea-pomenit Ierarh Vucol, cel luminat de Duhul si pe care Dumnezeu l-a fericit – știindu-i mai dinainte (mai întâi) frumusețea sufletului și curăția gândului său, și făcându-l predicator al celor sfinte. Și-a mântuit turma de multe fiare care căutau să o tulbure și să o îndepărteze de credința cea fără prihană, iar pentru aceasta, Biserica îl numeste astăzi: podoaba Arhiereilor și pârga păstorilor (rod copt timpuriu; cel dintâi rod al pământului – grâne, poame, struguri; fructele sau cerealele care s-au copt mai întâi – trufanda – oferite luĭ Dumnezeu). Îl cinstim pe prea-măritul teolog, care (fiind “aflat strălucit cu darul”) a fost hirotonit cu învățături dumnezeiești și săvârșit preot sfințit. Îmbrăcându-se, cu sfințenie, cu îmbrăcămintea sfințită a preoției, i-a luminat pe cei nesfințiți, ca aceștia să cinstească o Unime nezidită în trei fețe. A îngrădit (cu învățăturile gurii sale grăitoare de Dumnezeu), cu teologiile sale, “gurile cele fără uși (chingi; cununi – cu sens de nestăpânite, neînchise, neîncuiate, necontrolate, neînchegate, ne-legate, neîncununate; guri slobode) ale ereticilor”. Îl cinstim pe Sfântul Cuvios prea-mărit Vucol, cel care (cu cuvântările sale sfințite) l-a biruit pe Marcion cel necurat – “turbatul Marcion izgonindu-se și vărsându-și noroiul a toată necuviința”. Îl cinstim pe cel ce s-a arătat lăcaș Treimii, având smerenie înălțătoare, curăția gândului, dragoste nefățarnică, credință și nădejde curată. Acestuia – care a împodobit din destul scaunul celor din Smirna – i-a urmat Sfântul păstor Policarp, pe care Duhul Sfânt l-a hirotonisit și s-a săvârșit prin mâna sa (prin punerea-mâinilor Sfântului Vucol). Îl cinstim pe cel care a cunoscut, prin Duhul, chemarea sa (mutarea sa la cer), și l-a adus “la Oltar” (la Altar) pe învățătorul Policarp (“cu darul oilor cuvântătoare”), ca urmaș al său, fiind luminat cu strălucirile bunătăților.

Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, deschide-mi luminat ușile pocăinței și mă mântuiește de ușile morții! – ceea ce ești “ușa darului” (prin care ni S-a dat darul Hristos) și care ai deschis oamenilor ușa cea cerească. Doamne Iisuse, mult-milostive, scoate din stricăciune viața mea! – căci alerg la limanul Tau cel lin și strig către Tine, văzând înâlțându-se marea vieții (de viforul ispitelor).

Astăzi, 6 februarie 2018, îl cinstim pe Preacuviosul Părintele nostru Sfẫnt Ierarh Vucol, Episcopul Smirnelor (Smirnei), care încă din tinerețe păzindu-se curat – ca vas, Sfântului Duh – a fost “aflat iscusit și vrednic, de către prea-lăudatul și iubitul lui Hristos dumnezeiescul Sfânt Apostol Ioan cuvântătorul de Dumnezeu” și a fost hirotonisit (de Sfântul Ioan) Episcop al Bisericii cetății Smirnei. A mântuit poporul, de sălbaticii și întunecații diavoli, iar înainte de a se muta la Domnul, a hirononit diadoh (moștenitor al tronului) în locul său, ca păstor și dascăl al oilor sale, pe fericitul Sfânt Policarp. Iar Dumnezeu a făcut ca, pe locul în care trupul său cinstit a fost îngropat, sa crescă un copac “care face tămăduiri până astăzi”. Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat! Astăzi, 6 februarie 2018, îl cinstim pe Preacuviosul Părintele nostru Sfẫnt Ierarh Vucol, care și-a stăpânit patimile trupului (prin nevoințe), arătându-se nestăpânit de năpădirile înșelătorului, iar acum cântânđ, fără rătăcire: Dumnezeul părinților noștri, bine ești cuvântat! Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, pe tine te lăudăm, strigând și zicând cu credință: Bine este cuvântat rodul pântecelui tău! – căci, prin nașterea ta cu totul fără prihană, ne-ai mântuit de osândirea cea dintâi, mântuindu-ne prin tine. Curată, ai născut (cu glasul îngerului) pe Îngerul sfatului Cel mare, pe Hristos Emanuel, Care a împreunat pe cei de jos, cu îngerii – ceea ce ești una binecuvântată, prea-lăudată, “singură pricina îndumnezeirii noastre” (izvor, cauză, începatură)…

Astăzi, 6 februarie 2018, îl cinstim pe Preacuviosul Părintele nostru Preasfințit predicator de Dumnezeu Ierarh Vucol, cel care (adormind somnul cel cu cuviință drepților) a răsărit în curțile lui Dumnezeu ca finicul (curmal, palmier), și a răsărit pom înaintea mormântului său dumnezeiesc, minunând pe cei ce-l văd. Dumnezeu Cuvântul l-a ales, pe el, Arhiereu “lui Dumnezeu Cel în-ființat”, mai mare al scaunului Smirnelor, luminător al lumii, ca sa ungă poporul cu sfințenie. Sfântul Vucol, făcâdu-se învățăcel al celui ce a strălucit întru cuvântarea de Dumnezeu (Sfântul Apostol Ioan), L-a binecuvântat pe Cuvântul Cel întrupat, Dumnezeu, mântuind multe popoare din ne-cuvântare. În Biserica lui Hristos, a strălucit ca un soare mare, ca un fulger, luminând cugetele credincioșilor și sălășluindu-se către locurile cele neînserate, cântând (în glasuri întreit-sfinte) Treimea cea nezidită. S-a mutat către cetele cele mai presus de lume (fiind lucrător al celor sfinte), bucurându-se și îndumnezeindu-se cu dar prea-luminat. Dumnezeul nostru, Hristoase, pe Tine Te prea-înălțăm întru toți vecii! – Cel ce ai izvorât rouă din văpaia cuvioșilor și “ai ars cu apă jertfa dreptului”, că toate le faci doar cu voirea. Sfinte Ierarhe Vucol, săvârșim cu credință pomenirea ta, prea-înțelepte! – căci pământul a ascuns prea-fericit tău trup, care “de față” izvorăște tămăduiri și daruri. Acum, cerul ține Duhul tău împreună cu cei aleși din veac, fiind cu adevărat luminat cu luminile dumnezeiești. Preacurată, Născătoare de Dumnezeu, te fericim! – căci, prin tine, S-a arătat oamenilor (cărora nu este cu putință a-L vedea pe Dumnezeu) Cuvântul întrupat (spre Care nu cutează a căuta – a privi – cetele îngerești), pe Care Îl mărim, noi împreună cu oștile cerești!

Astăzi, 6 februarie 2018, îl cinstim pe Sfântul prea-înțelept Ierarh Vucol, care a povățuit păstorește turma Domnului, către pășunile bunei-credințe, izgonind tot eresul. Sfinte Ierarhe preafericite Părinte Vucol, să cauți, acum, din cer, cu milostivire, și spre noi! – ca unul care stai împreună cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, înaintea scunului (tronului) Dumnezeirii.

Astăzi, 6 februarie 2018, Biserica continua prănuirea Întâmpinării Domnului, când Cuvântul Se face prunc (pentru bunătatea cea desăvârșită), nedespărțindu-Se de sânurile părintești, născându-Se din Fecioară. Pe acesta, bătrânul Simeon Îl primește în brațe, iar împreună cu dândul, bătrâna Proorociță Ana a mărturisit “mulțumire, ca la un Stăpân”, mai-înainte vestind mântuirea oamenilor, iar Preacurata Maică strigând: Simeone, primește în brațe, ca pe un prunc, pe Domnul Măririi și Mântuitorul lumii! Sfântul Simeon bătrânul (ținându-Se, Ziditorul cerului, astăzi în brațe) a zis, cu Duhul Sfânt: “Acum m-am eliberat, că am văzut pe Mântuitorul meu!“Slavă milostivirii Tale celei multe și pogorârii Tale, Doamne, iubitorule de oameni!

Slavă smereniei Tale negrăite, Stăpâne!

(o alcătuire după cronici străvechi: Lăcașuri Ortodoxe® ianuarie 2018 – www.lacasuriortodoxe.ro [https://www.lacasuriortodoxe.ro] )