18 februarie 2018 – Astăzi, vulpile tremură ascunse… Sfântul Ierarh Leon, Episcopul Romei

Astăzi, 18 februarie 2018, credincioșii ortodocși îl cinstesc în mod deosebit pe Sfântul părintele nostru Ierarh Leon, prea-fericitul Episcop al Romei, cel care “prea-filosofește” și-a făcut cugetul desăvârșit singur stăpânitor peste patimi, zugrăvindu-și icoana sufletului cu multe feluri de bunătăți și cu obiceiuri smerite. Sfinte Ierarhe Leon, cerem de la tine – ca de la un păstor și învățător – să ceri de la Dumnezeu pace lumii!

Astăzi, 18 februarie 2018, îl cinstim pe Sfântul părintele nostru Ierarh prea-lăudat și purtător de Dumnezeu Leon, cel care, întărit cu puterea lui Hristos, a rușinat nestatornicia sufletului și mintea nemulțumitoare și nedumnezeirea cea de tot eresul și cugetul cel viclean al năravurilor lui Nestorie. S-a făcut “adaos” (s-a alăturat) mucenicilor și ierarhilor, preot al celor credincioși, arătându-se nebiruit întru chinuri, ca un turn nesurpat și nemișcat al bunei-credințe, apărător “prea-ortodox”, predicând înaintea tuturor Nașterea Domnului (cea negrăită). Sfințindu-se cu ungerea preoției, a împodobit-o cu bunătăți felurite. Storcându-și cugetul (ca pe un strugure copt) a pus, înaintea tuturor, paharul veseliei și al înțelepciunii sale. S-a făcut moștenitor scaunului Sfântului Apostol Petru – “purtându-se” cu gândul aceluia și cu râvna credinței. Cu strălucirea dogmelor sale, a risipit norul cel prea-întunecos al eresurilor, ca un Ierarh al Domnului, cuprins de Dumnezeu. Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, pe tine te cunoaștem izvor al vieții veșnice: înviază-mi, cu darul tău, sufletul cel uscat de patimi și gătește-l a izvorî totodeauna ape de mântuire! Prin rugăciunea ta, pică-mi, acum, iertare greșelilor și, te rog, curățește-mă! Rugăciune către Sfânta Cruce și către Născătoarea de Dumnezeu: Văzând Fecioara pe Hristos răstignit pe Cruce, zicea: “O, Fiule, sabie a trecut prin inima mea și mă frământ (mă chinui, mă zbat), Stăpâne, precum mi-a zis odinioară Simeon! Mă rog, scoală-Te Nemuritorule, și mă prea-mărește cu Tine și pe mine, Maica și roaba Ta!” Să cântăm Domnului – Cel Ce a povățuit pe popor prin Marea Roșie – cântare de biruință, că S-a prea-mărit! Maica lui Dumnezeu Preacurată, născând pe Mântuitorul, l-ai mântuit pe cel întâi zidit (Adam) și osândit pentru călcarea poruncii!

Astăzi, 18 februarie 2018, îl cinstim pe Sfântul Ierarh prea-înțelept și prea-fericit mărit Cuvios Leon, Episcop al Romei, stâlp al Ortodoxiei (care a ridicat cu osârdie Biserica lui Hristos), risipind cetele și adunările cele fără de Dumnezeu ale ereticilor. Stă în ajutorul dogmelor Bisericii – plin de dar ceresc și dumnezeiesc – luptându-se cu limbile hulitoare ale ereticilor fără de Dumnezeu. Luminându-se cu lumina cea prea-luminată, a arătat omenirii Cuvântul, zicând că firea și lucrarea lui Dumnezeu Cel Ce S-a întrupat este îndoită (Dumnezeu și Om). Strălucind cu dogmele dumnezeiești, a răsărit lumii lumina Ortodoxiei, micșorând întunericul eresurilor. Mutându-se din viața, locuiește acum în lumina cea ne-înserată. Născătoare de Dumnezeu Fecioară, tu te-ai umplut cu daruri mai mult decât toată zidirea, ca una ce ai născut pe Cuvântul Cel pricinuitor tuturor (Cel Ce le-a făcut toate)! – înfrumusețându-te ca o Mireasă, cu frumusețile fecioriei, Fecioară plină de daruri, Maică nenuntită. Doamne – Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc și ai zidit Biserica – întăreşte-mă pe mine, Tu, că Tu ești marginea doririlor și întărire credincioșilor, Unule iubitorule de oameni! Sfinte Cuvioase Leon, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să ne dăruiască nouă mare milă! Singură Preacurată Fecioară Maică, te-ai făcut cort dumnezeiesc Cuvântului, fiind, cu curăția, mai presus decât îngerii! Curâțește-mă pe mine, cu rugăciunile tale, de păcatele trupului, prin apele dumnezeiești, dându-mi mare milă! – că m-am făcut, mai mult decât toți, țărână spurcată. Rugăciune către Sfânta Cruce și către Născătoarea de Dumnezeu: Mielușeaua cea Preacurată a Cuvântului, Maica lui Dumnezeu, văzând pe Cruce răstignit pe Cel Ce a răsărit dintr-ânsa fără durere, striga tânguindu-se precum se cuvine unei Maice: “Vai, mie, Fiul meu, cum pătimești; vrând să mântuiești pe om de patimile necinstei!” Cuvinte Dumnezeule, proetul a cunoscut mai înainte (cu dumnezeiască vedere) că vrei să Te întrupezi din “munte umbros” – din una Născătoarea de Dumnezeu – și, cutremurându-se, mărea puterea Ta!

Astăzi, 18 februarie 2018, îl cinstim pe Sfântul prea-fericit Ierarh Leon, Episcop al Romei – prea-cinstit învățător de cele sfinte și cugetător de Dumnezeu de trei ori fericit – arătat cu adevărat leu (precum numele său) gonind vulpile cele tulburătoare, iar cu răgnetul împărătesc înspăimântând gândurile celor fără-de-lege. Cu năvălirile dogmelor sale, a ascuns urmele eresurilor celor urâte de Dumnezeu, urmând adevărul cel ascuns. S-a făcut predicator lucrărilor celor “îndoite” ale Mântuitorului Hristos (al celor două firi – Dumnezeu și Om), zicând că lucrează în amândouă firile (fiecare cu împărtășirea celeilalte, împreună). A aratat Cuvântul ca fiind întocmai la putere cu Tatăl, crezând și predicând că S-a făcut trup și că lucrează “amândouă osebirile, după potriva trupului și a Dumnezeirii, fără amestecare și fără schimbare”. Născătoare de Dumnezeu Fecioară, omoară pornirile patimilor mele! Prea-bună, încetează tulburarea greșelilor, iar cu liniștea ta pierde viforul păcatului! Dumnezeul meu, Cel Ce ești lumina neapusă, pentru ce m-ai lepădat de la fața Ta, si m-a acoperit întunericul cel străin, pe mine, ticălosul? Doamne, rogu-mă, întoarce-mă și îndreptează căile mele, la lumina poruncilor Tale! Fecioară Maică, s-a văzut acum taina cea mai înainte de toți vecii, “ce era cunoscută numai lui Dumnezeu a se face om și a se întrupa fără schimbare” – Cel Ce stăpânește toate zidirile – că și-a luat “săvârșirea” din tine!

Astăzi, 18 februarie 2018, îl cinstim pe Sfântul mărit Ierarh Leon, Episcop al Romei, înțelepțit de Dumnezeu, slujitor de cele negrăite și cuprins de Dumnnezeu, următor al cinstitului Sfânt Apostol Petru și îmbogățit cu scaunul cel mai de sus al aceluia. Având râvnă fierbinte, a alcătuit carte (scrisoare), cu îndemnare dumnezeiască, risipind frământătura și amestecarea eresurilor tulburătoare. L-a predicat, mai presus de fire, pe un Fiu și Domn Hristos, Care S-a născut din Tatăl mai înainte de veci și Care, pentru noi, S-a născut din Fecioară, arătându-Se de o fire cu noi. Șezând pe scaunul Arhieriei și astupând – cu dogme insuflate de Dumnezeu – gurile leilor cuvântători, a luminat – turmei sale – lumina cunoștinței de Dumnezeu a cinstitei Treimi. A predicat O Putere întreit sfântă, pe Tatăl, pe Fiul și pe Sfântul Duh, o Dumnezeire și o ființă. A astupat, până în sfârșit, buzele cele viclene ale ereticilor și a mărturisit-o pe Preacurata Maica lui Hristos Născătoare de Dumnezeu, surpând mândria și bărfirea lui Nestorie. S-a făcut cunoscut, în lume și în Roma, ca un tăinuitor dumnezeiesc al darului lui Dumnezeu… Născătoare de Dumnezeu Preacurată, noi cedincioșii strigăm – mărturisindu-te a fi pricinuitoare mântuirii noastre: Bucură-te, Preacurată! / Bucură-te, Fecioară Mireasă! / Bucură-te, muntele cel umbros al lui Dumnezeu! – că tu ai izvorât lumii bucuria cu adevărat nesfârșită. Către Domnul voi vărsa rugăciunea mea și voi spune Lui suferințele mele! – că s-a umplut sufletul meu de răutăți și viața mea s-a apropiat de iad. Și, ca Iona (Iona, 2), mă rog: Dumnezeule, scoate-mă din stricăciune!

Astăzi, 18 februarie, îl cinstim pe Sfântul mărit și minunat părinte al nostru Ierarh Leon, care a fost hirotonit episcop și păstor al Romei, pentru nespusa sa curăție, înțelepciune și bunătate a vieții. Arătând viața curată și plăcută lui Dumnezeu și păstorind turma sa cu cuviință, a stins desăvârșit hulele ereticilor din acea vreme – pe vremea Sfântului Sinod Ecumenic al IV-lea de la Calcedon, al celor 630 de părinți. Cu multe zile de post, cu priveghere și cu rugăciune “întinsă” către Dumnezeu, însuflețit de Duhul făcător de viață, acesta a trimis scrisoare către Sinod, predicând lucrarea îndoită și două voiri întru Hristos Dumnezeul nostru. Membrii Sinodului crezând, ca și când vorbele ar fi ieșit din gura lui Dumnezeu, s-a ridicat cu și mai mare îndrăzneală împotriva monofiziţilor și monoteliților, biruind meșteșugurile lor. A strălucit, cu faptele sale bune, ca un luminător, mutându-se la Domnul la adânci bătrânețe, iar serbarea sa făcându-se, mai cu seamă, “în biserica cea mare”… Doamne Dumnezeule, bine ești cuvântat în veci! – strigăm și noi, asemenea tinerilor evrei care au călcat, în cuptor, văpaia de foc, cu îndrăznire, schimbând focul în rouă.

Astăzi, 18 februarie, îl cinstim pe Sfântul Ierarh Leon, care “nu și-a dat genelor sale dormitare”, până ce nu a smuls din rădăcină rătăcirea ereticului Eutihie (cel fără de minte), teologhisind pe Hristos ca fiind un Ipostas în două firi, cu două lucrări și două voiri, și cântând: “Doamne Dumnezeule, bine ești cuvântat în veci!”. Maica lui Dumnezeu, scap acum la tine (eu fiind strâns legat cu lanțurile greșelilor mele): mântuiește-mă, pentru milostivirea milei! – pe mine, cel ce strig: Binecuvântat este rodul pântecelui tău, Preacurată!

Astăzi, 18 februarie, îl cinstim pe Sfântul Ierarh Leon, cel care a răsărit de la apus, ca un soare cu totul luminos, grăitorul de Dumnezeu, uscând pe față amestecarea și tulburarea lui Eutihie și tăind osebirea lui Nestorie, învățând să creadă într-Un Hristos în două firi, neosebit, neschimbat și neamestecat. Îndemnându-se de către Dumnezeu, a însemnat învățăturile bunei-credințe ca pe niște lespezi scrise de Dumnezeu (Tablele Legii), arătându-le poporului dumnezeiesc și Sinodului învățătorilor cinstiți, ca un al doilea Moise, strigând: “Preoți, lăudați, tineri binecuvântați, popoare preaînălțați-L pe Hristos în veci!”.

Astăzi, 18 februarie, îl cinstim pe Sfântul Ierarh Cuvios Leon, care L-a cunoscut pe Cuvântul Tatălui, Cel mai înainte neîntrupat, Unul-născut fără de începere – sub vreme, pe Cel mai presus de vreme – cuprins după trup, iar ca un Ziditor necuprins, strigând și învățând: “Preoți binecuvântați, popoare prea-înălțați pe Hristos în veci!”. Preacurată Maică, Dumnezeu – Cel ce a luminat cerul cu frumusețile luminătorilor, cu soarele si luna – S-a întrupat cu îmbrăcămintea trupului, din sângele tău, arătându-te pe tine alt cer însuflețit. Pe Acesta, tinerii Îl binecuvântează, preoții Îl laudă, popoarele Îl prea-înalță întru toți vecii! Astăzi, 18 februarie, îl cinstim pe Sfântul prea-fericit și prea-ales Ierarh Leon, învățătorul dumnezeiesc al tainelor lui Hristos. Îl cinstim pe cel care acum strălucește fiind împodobit cu cununa bunei-credințe, îmbrăcat cu dreptate ca un adevarat preot credincios, dănțuind (hora încununării – însoțindu-se și săltând în alai de nuntă /Isaia) în raiul desfătării. Ca un adevarat Patriarh, fiind luminat cu credința și cu darul, s-a sălășluit acum, după vrednicie, acolo unde sunt șederile cel mai de sus, scaunele și cetele Patriarhilor. Depărtându-se de viforul vietii, s-a apropiat de Hristos, odihnindu-se în locul verdeții, unde este râul desfătării și lumina cea ne-înserată, veselia cea ne-apusă și bucuria veșnică. Sfinte Ierarhe Leon, toți te fericim pururea! Roagă neîncetat pe Stăpânul, pentru turma ta! Născătoare de Dumnezeu, pe tine, noi credincioșii, începătoriile cetelor îngerești și omenești, te mărim! Preacurată, “viața ajunsă la vreme îmi culeg, nefăcându-mi-se stricăciune de către pomul cunoștinței”! – căci tu, Preacurată, ai odrăslit pe Hristos pomul vieţii, “Care a dat a cunoaște toți intrările vieții”. De aceasta, s-a înspăimântat cerul și s-au minunat marginile pământului, că Dumnezeu S-a aratat trupește oamenilor, pântecele tău făcându-se mai desfătat decât cerurile!

Astăzi, 18 februarie 2018, îl cinstim pe Sfântul Ierarh prea-înțelept Leon, cel ce s-a aratat ca un leu – și în cuvinte şi în fapte – cu răcnetul împărătesc al dogmelor, înspăimântând sfaturile necredincioșilor – ca pe niște măiestrii ale vulpii – și veselind Sinodul părinților aleși de Dumnezeu. Născătoare de Dumnezeu, Preasfântă Maică Fecioară, prin nașterea ta dumnezeiască, căzând șarpele viclean ce mi-a zavistuit (a uneltit, a invidiat, urât și compromis) locuirea viețuirii în Eden (Rai) și m-a scos din el, s-a omorât. Iar eu, iarăși, m-am suit către mărirea pe care o pierdusem…

Slavă milostivirii Tale celei multe și pogorârii Tale, Doamne, iubitorule de oameni!Slavă smereniei Tale negrăite, Stăpâne!

(o alcătuire după cronici străvechi: Lăcașuri Ortodoxe® februarie 2018 – www.lacasuriortodoxe.ro [https://www.lacasuriortodoxe.ro] )