14 februarie – Pomul inflorit in mijlocul raiului: Sfantul Cuvios Auxentie de Bitinia

Astăzi, 14 februarie 2018, credincioșii ortodocși îl cinstesc pe Sfântul Preacuvios Părintele nostru Auxentie, cel care aratând creștere de nevoință și fiind curat la cuget, s-a îmbogățit luând de la Dumnezeu înmulțirea darurilor, tămăduind boli ascunse și făcând minuni, izgonind diavoli. S-a încredințat pe sine chemării lui Hristos, umplându-se de darul dumnezeiesc al Duhului și de putere, și “așezându-se (sălăsluindu-se) la liniște”…

Astăzi, 14 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Părinte prea-fericit Auxentie, cel ce a strălucit întru adunările pustnicilor, scuturând bolile patimilor, negura și întreitele (numeroasele) valuri ale trupului, luminând starea sufletului. Înmulțind talantul care i-a fost încredințat, lucrându-l “cu dinadinsul” și semânând cu lacrimi, acum seceră cu bucurie, culegând cu mai multă bucurie și cu veselie adevărată. Sfinte Cuvioase Auxentie, ca unul ce ai îndrâzneală către Stăpânul Dumnezeu, roagă pe Iubitorul de oameni, pentru cei ce te laudă pe tine!

Astăzi, 14 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios prea-fericit Părinte Auxentie, izgonitor înfricoșat împotriva duhurilor viclenirii și doctor al bolilor ascunse, înțelepciunea prea-curată a Duhului Sfânt sălășluindu-se în inima sa curată. Sfinte Cuvioase Auxentie, având tu îndrâzneală către Iubitorul de oameni Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi de patimile sufletești și trupești, cu mijlocirea ta neîncetată! Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu! Bucură-te, lauda îngerilor! Bucură-te, podoaba oamenilor! Bucură-te, mărirea neamului nostru! Bucură-te, intrare dumnezeiască la Împărăția lui Dumnezeu! Bucură-te, mijlocirea către Cel ce ne-a zidit! Bucură-te, dezlegarea blestemului cel de demult! Ție îți cântăm laudă de mulțumire, după datorie, cei ce ne îndestulăm totdeauna de bunătățile tale!Cântare către Sfânta Cruce și către Născătoarea de Dumnezeu: Iisuse, soarele s-a înspăimântat și pământul s-a cutremurat, văzându-Te întins pe Cruce de bună-voie, pietrele s-au despicat, mormintele s-au deschis de frică, înspăimântându-se toate puterile. Iar Maica Ta Preacurată, văzându-Te, Stăpâne, a strigat cu jale: “Vai mie, ce este acest lucru care se vede?“Astăzi, 14 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Părinte prea-fericit Auxentie, purtătorul de Dumnezeu, care s-a arătat pe el “comoară începătoare darurilor Duhului”, sporind dragostea către Dumnezeu și părăsind dragostea lumească, înstrăinându-și sufletul și gândul de tulburările vieții și viețuind pe pământ cu neîncetate nevoințe (“ca un fără-de-trup”). S-a plecat, de bună voie, sub jugul cel bun al Domnului, înnoind pământul bunătăților și îngrășându-l cu lacrimile și împreunându-se (unindu-se) cu Dumnezeu.

Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, întru tine s-a văzut, acum, călătoria cea nepricepută (de ne-priceput) a lui Hristos – omenească și dumnezeiască – născându-Se din tine Fecioară Curată, Dumnezeu și Om, ca să înnoiască ființa mea!

Astăzi, 14 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Părinte Auxentie, cugetătorul de Dumnezeu, cel care – fiind întărit cu puterea Crucii – a stricat pornirile diavolilor, risipind cu nevoință măiestriile și năvălirea lor. Trăind pe pământ acesta a urmat petrecerii (viețuirii, trăirii) îngerilor, nevoindu-se a avea în rugăciune, curăția, iar în priveghere, răbdarea. Prin înfrânare a ucis mișcările desfătării – cunoscând că desfătarea le pricinuiește (le provoacă), sufletelor, otrava morții – Născătoare de Dumnezeu, în pântecele tău Se zidește, pentru mine, Cel Ce m-a zidit din început din țărână, pe mine, omul, îndreptând căderea cea de demult! Hristoase Dumnezeule, Înțelepciunea Tatălui Cea ipostatică (înfățișată), ne lăudăm întru Tine! – și nu întru înțelepciune, bogăție sau putere ne lăudăm noi. Căci, nu este sfânt afară de Tine, iubitorule de oameni!

Astăzi, 14 februarie, serbăm prea-sfânta pomenirea Sfântului Cuvios prea-fericit Auxentie, purtătorul de Dumnezeu. Îl lăudăm cu dragoste și îl cinstim cu credință, pe cel suit în muntele vedeniei (la înălțimea arătării lui Dumnezeu) și a lucrării prea-fericite, care a strălucit (cu fulgerele minunilor) ca soarele, luminând marginile lumii. Suindu-se în muntele bunătăților, s-a închis pe sine în chilie mică (strâmtorat fiind cu sihăstria, pe pământ) și, într’aripându-se, s-a suit “prea-înțelepțește” (“desăvârșit cu socoteală”) către lărgimea cea dumnezeiască. Prin aceasta, lucrând minunile, i-a tras la înălțime pe cei căzuti în întru adâncurile supărărilor. Sfinte Cuvioase Auxentie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greșeli, celor ce serbează cu dragoste pomenirea ta cea sfântă! Născătoare de Dumnezeu, pe tine toate neamurile omenești te fericesc! – ca pe o singură fecioară între femei, care fără sămânță ai născut cu trup pe Dumnezeu. Întru tine S-a sălășluit focul Dumnezeirii și, ca pe un prunc, “apleci” (alăptezi; dar și a înclina cu umilință) pe Ziditorul și Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc și omenesc, lăudăm cu cuviință prea-sfânta ta naștere, strigând împreună, dintr-un glas: Roagâ-te Fiului tău și Dumnezeu, să ne dăruiască nouă iertare de greșeli! – celor ce lăudăm – precum se cuvine – mărirea ta Preacurată!Cântare către Sfânta Cruce și către Născătoarea de Dumnezeu: Mielușeaua (Născătoarea de Dumnezeu) văzându-L înălțat pe Cruce pe Mielușelul, Păstorul și Mântuitorul Hristos, striga, plângând cu amar: “Lumea se bucură, luând prin Tine mântuire, iar pântecele meu arde văzând răstignirea Ta, pe care o rabzi pentru milostivirea milei! Îndelung-răbdătorule Doamne – Cel ce ești adâncul milei și izvorul cel nedeșertat (nesecat) – milostivește-Te și dăruiește iertare greșelilor celor ce laudă cu credință, precum se cuvine, pătimirile Tale dumnezeiești! Doamne, Biserica văzându-te pe Tine ridicat pe Cruce – Soarele Dreptății – a “stătut întru a sa rânduială”, strigând, precum se cuvine: Mărire puterii Tale, Doamne!

Astăzi, 14 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Părinte Auxentie, prea-fericit purtător de Dumnezeu, care s-a arătat (cu darul Duhului Sfânt) biruitor împotriva duhurilor viclenirii. A fugit (cu luare-aminte) de tulburarea râurilor nelegiuirii, bând astfel, după vrednicie, pârâul desfătării. Crescând (sporind) credința și dragostea către Dumnezeu – alegând “cu minte întreagă” a fi mai de cinste frumusețea dumnezeiască cea nemișcată (netrecătoare), decât pofta cea pământească a celor vremelnice – s-a suit către înălțimea prea-înaltă a apropierii dumnezeiești, strigând cu osârdie: “Mărire puterii Tale, Doamne!”. Maică Preacurată, toți credincioșii te numim Născătoare de Dumnezeu (“aducându-ți numire asemenea cu firea lucrurilor”)!- știindu-te pe tine că ai născut trupește pe Dumnezeu Cuvântul. Tu, Doamne, ai venit lumina mea în lume, lumina Cea sfântă, Care îi întorci dintru întunericul necunoștinței, pe cei ce te laudă pe Tine cu credință!

Astăzi, 14 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Părinte fericit Auxentie, cugetătorul de Dumnezeu! Cinstim viața sa luminată și credința ortodoxă, nevoința minunată și cuvântul îndulcit cu darul – pe cel ce a trecut (a depășit, a învins, a îndepărtat) fără vătămare – cu istețimea cugetului și cu curăția sufletului – smintelile care împiedicau calea sa. “Cu întocmirea cugetelor”, nu a băgat în seamă cele vremelnice, petrecându-și viața și “adăugându-se” (sporind, întărindu-se și îmbogățindu-se) totdeauna în cele veșnice. Viețuirea sa l-a arătat (umblând cu bună cuviință), fiu al Luminii și zilei, luminător în lume. S-a mutat către Înțelepciunea Cea în-ființată (în ființă) Dumnezeu – prin aducere aminte de moarte și prin socotirea vieții, “pricinuind hotărârea înțelepciunii”. Și-a înfrânat pofta trupului, îndulcindu-se cu înfrânarea, sporind prin credință. Preacurată Maică, pe tine toți te numim Născătoare de Dumnezeu, și cu dragoste te fericim! – având gând drept, plin de învățături. Pe tine, Preacurată, te cunoastem lăcaș lui Dumnezeu, cămară de Mire, sfeșnic și lespede (de piatră, asemenea Tablelor Legii) care ai avut întru tine pe Cuvântul, întrupat pentru milostivire. Doamne, Biserica strigă către Tine, curățindu-se de sângele diavolilor, cu Sângele Cel curs prin milostivire din coasta Ta: “Voi jertfi Ție, cu glas de laudă, Doamne!”. Astăzi, 14 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Părinte prea-sfințit Auxentie – pomul înflorit în mijlocul raiului, care din pruncie s-a aratat următor legilor Domnului și slujitor poruncilor Lui, pentru desfătarea dumnezeiască. Biserica îl numește, dupa luptele acestuia, “un nou Iov” – văzându-se (aratându-se) străin de tot pământul (de lucrurile pământești) și de cele lumești. A înflorit cu postirea și cu credința, a iubit privegherea și curăția… Îl cinstim pe cel ce a trăit pe vremea împărăției lui Teodosie cel mic, (“cu neam de la răsărit”), învățat și care s-a călugărit, suindu-se în Muntele Oxiei. Era foarte răbdător la nevoință, foarte ortodox la credință, combătând “foarte” și defăimând păgânătatea ereticilor Eutihie și Nestorie. Îl cinstim pe cel ce s-a făcut vrednic de cinste prin cel de-al 4-lea Sinod, din Calcedon (după ce fusese anterior acuzat pe nedrept de erezie, pentru mărturisirea sa), vrednic de cucernicie lăngâ împărați, luminat la față cu darul dumnezeiesc, către cei ce vorbeau cu el, “vărsând, în toate zilele, izvoare de minuni și de tămăduiri, catre cei ce veneau la dânsul”. Răposând cu pace, a fost așezat în sfânta biserică zidită chiar de el, făcându-se pe atunci, mai ales, sinod (sobor, hram) mare la Mânăstirea lui Calistrat… Doamne, bine ești cuvântat în Biserica măririi Tale!

Astăzi, 14 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Părinte prea-înțelept Auxentie, cel cu plecarea nestrămutată a inimii către Stăpânul (fiind rănit de dragostea dumnezeiască a Acestuia) și strigând: “Doamne, bine ești cuvântat în Biserica măririi Tale!”.Fiind luminat cu strălucirea Mântuitorului, a înfruntat tare pe părtinitorul întunericului (pe cel rău), surpând pe stăpânitorii lumii și strigând: “Doamne, bine ești cuvântat în Biserica măririi Tale!”. Născătoare de Dumnezeu Preacurată, una prea-lăudată, Ziditorul Dumnezeu S-a sălășluit în pântecele tău, ca să reînnoiască firea oamenilor stricată oarecând pentru depărtarea de Dumnezeu!

Astăzi, 14 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Părinte Auxentie, cel care mutându-se cu totul către Dumnezeu, a scuturat bună-pătimirea trupului, luând lucrarea minunilor. Arătându-se înfricoșat diavolilor, având pe Hristos sprijinitor – a Cărui Cruce, ridicând-o, a urmat Acestuia, cântând: “Toate lucrurile, binecuvântați, lăudați pe Domnul!”. Născătoare de Dumnezeu Preacurată, arătându-se Arhanghelul, a grăit vestind zămislirea nașterii tale mai presus de cuvânt și mântuitoare lumii! Toate lucrurile, strigând: bine-cuvântați, lăudati pe Domnul! Astăzi, 14 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Părinte fericit prea-înțelept Auxentie, cel ce s-a împreunat cu toată Dumnezeirea – prin botezul său – păzind curată vrednicia chipului și ajungând cu veselie la strălucirea Cea cu trei lumini. Privind acum față către față lumina stăpânirii dumnezeiești – și nu prin închipuire și nici prin oglinzi – s-a învrednicit Luminii celei mai presus de gând și vederii lui Dumnezeu. Sfinte Parinte Cuvioase Auxentie, roagă-te – ca unul ce ai multă îndrăzneală către Împăratul tuturor – să se mântuiască de toate întâmplările cei ce săvârșesc cu credință pomenirea ta, ca să te fericim toți! Fecioară Născătoare de Dumnezeu, rupe acum lanțurile greșelilor mele și mă umple de veselie, pentru ca, după vrednicie, să te măresc! – ceea ce ai născut Izvorul milostivirii, una fericită de Dumnezeu. Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, veselindu-ne, te mărim pe tine! – căci Hristos, piatra Cea netăiată din marginea unghiului, S-a tăiat din tine, adunând firile cele osebite (Dumnezeu și Om).

Astăzi, 14 februarie, îl cinstim pe Sfântul Cuvios Părinte Auxentie, purtătorul de Dumnezeu, care “a crescut” (a sporit, a înmulțit) talanții care i s-au încredințat, aducându-i pe aceștia Stăpânului său, “auzind, ca slugă bună, și celelalte, următoare”. Sfinte Cuvioase Auxentie, pomenește totdeauna către Dumnezeu pe toți cei ce te cinstesc cu dragoste! Preacurată, “și după închipuire, și cu dragoste sărut, și cu credință dau închinăciune” Icoanei tale Prea-curate și dumnezeiești, din care izvorăsc tămăduiri sufletelor și trupurilor celor ce te laudă pe tine, Stăpână, cu adevărat Născătoare de Dumnezeu!

Slavă milostivirii Tale celei multe și pogorârii Tale, Doamne, iubitorule de oameni!Slavă smereniei Tale negrăite, Stăpâne!(o alcătuire după cronici străvechi: Lăcașuri Ortodoxe® februarie 2018 – www.lacasuriortodoxe.ro [https://www.lacasuriortodoxe.ro] )