Sfantul Trifon – Zarezan, sau Valentine’s Day…
Cam alambicat acest titlu,dar ce mai este simplu în ziua de astăzi? Oare se mai împlinește cuvântul Apostolului Pavel de acum două milenii: ,,ce vă este vouă DA, să vă fie DA, ce vă este vouă NU, să vă fie NU”? Cu siguranță nu mai avem această verticalitate, această dreaptă măsură și această simplitate în exprimare – astăzi trăim într-o lume a comunicatelor de presă scrise într-o așa zisă ,,limbă de lemn”, trăim într-o lume în care oamenii nu mai comunică direct între ei, sau măcar prin scrisori (epistole), cum au făcut mii de ani, ci comunică – un fel de a spune este cuvântul comunică – prin postări pe facebook, prin citări în presă. Trăim într-o lume în care ,,războiul palatelor” – palate politice – astăzi se poartă tot prin comunicate. Deci, în această lume alambicată, interesată de războiul declarațiilor oamenilor politici, al vedetelor din așa zisul showbizz, credem că mai interesează pe cineva prăznuirea unui sfânt uitat între file vechi de pateric? Eu am certitudinea că da, interesează.
CITEȘTE ȘI: 1 februarie 2018 – Biserica se gătește, să primească în ea pe Domnul… Înainte-prăznuirea Întâmpinării Domnului și cinstirea Sfântul Mucenic Trifon [https://lacasuriortodoxe.ro/sarbatori-sfinti-moaste/25382-1-februarie-2018-biserica-se-gateste-sa-primeasca-in-ea-pe-domnul-inainte-praznuirea-intampinarii-domnului-si-cinstirea-sfantul-mucenic-trifon.html] Dovadă este, că deși trăim într-o lume consumistă, care pare că aruncă la groapa de gunoi a istoriei valorile naționale și tradițiile strămoșeșți, într-o lume a corporațiilor multinaționale, totuși există o ,,foame” de motive de sărbătoare, o dorință, exacerbată de multe ori, de a împrumuta sărbători și obiceiuri de peste mări și țări. Ce s-au mai chinuit ideologii propagandei partidului unic ce a dominat întreagă Europa de est, după cel de Al Doilea Război Mondial să înlăture, vreme de câteva decenii, sărbătorile Bisericilor naționale, în special ale Ortodoxiei (Învierea Domnului Hristos, Nașterea Domnului și altele), transformându-le, și mai ales adaptându-le și comasându-le în așa numitele ,,sărbători de iarnă, sărbătorile pomului Anului Nou etc”… Au reușit, cei ce conduc (mai pe față, mai din umbră) lumea de astăzi, să îi facă și pe asiatici să serbeze – chiar și dacă numai din punct de vedere comercial – Crăciunul, iar nouă celor din Europa de est, dar nu numai, ne-au adus sărbători ce sunt străine tradițiilor europene, încât sărbătorim, sau mai corect spus mediatizăm, încercările comerciale sau ale unor anumite televiziuni sau unități școlare ce vor să iasă în evidență cu sărbători gen Halloween,Valentine’s Day și altele asemenea care încă se mai implementează… Promovăm anormalitatea unei lipse acute de tradiții.
Multe din tradiții au rămas, astăzi, obiect de studiu etnografic și etnofolcloric în muzee de specialitate ca: Muzeul Satului, Muzeul Țăranului Român, Muzeul Astra și multe alte muzee locale sau direcții specializate din unitățile de cultură județene. Despre o astfel de tradiție vă voi vorbi în acest articol; tradiția și studiile de specialitate vorbesc că, în aproape toate marile areale viticole, există obiceiul că, la data de 1 februarie, începe anul agricol în lumea satului. În această zi, se prăznuiește Sfântul Mucenic Trifon – un sfânt mărturisitor al lui Hristos, trăitor în părțile Frigiei din Asia mică, în Campsada. Acest sfânt, cu moarte martirică, ce te cutremură prin mulțimea chinurilor și prin sadismul chinuitorilor, este ocrotitorul lucrătorilor în vii și livezi, căci odatã, Sfantul Trifon a salvat intreaga sa comunitate de la înfometare, oprind, cu puterea rugãciunii, invazia lãcustelor care devorau culturile si grânele oamenilor. În Biserica noastră Ortodoxă, există și Molitfele Sfântului Trifon (molitva, în slavonă = rugăciune), rugăciuni puternice, care asemenea celor ale Sfântului Vasile cel Mare, caută ca, prin puterea lui Dumnezeu, să înlăture din viața omului o serie de dăunători prezenți în agricultură (insecte, lăcuste, șoareci, omizi și altfel de jivine ce decimează producția agricolă până la suprimare).Pentru omul modern ce nu are contact cu lumea satului sau a agriculturii, pentru omul prins în vâltoarea cotidiană a marilor aglomerări urbane – care parcă anulează anotimpurile și crugul vremurilor rânduit de Dumnezeu – pentru acest om, poate părea anacronic ca, astăzi, să apelăm la ,,blesteme”, în era pesticidelor. Pare un non sens… Există, însă un dar. În ce constă, el? Pentru o mai bună exemplificare, am să citez aici din predica unui contemporan de-al nostru – unul din vlădicii iubiți ai Ardealului și anume Înalt Preasfinția Sa Mitropolitul Ardealului de Nord Andrei Andreicuț, care spunea că pe malul Mureșului, într-un sat din zona de câmpie a Transilvaniei, în ziua Sfintei Treimi, luni după Cincizecime (așa era obiceiul pe acele meleaguri, nu pe data de 1 februarie), preotul satului a mers în procesiune peste câmpuri, cu poporul, apoi a stropit cu apă sfințită câmpurile și holdele citind Moliftele Sfântului Trifon. La sfârșitul acestei ierurgii, mulțimea destul de numeroasă, a rămas mută de uimire, când, cu toții, cei de față au văzut același lucru: o minune! Omizile, înșirate, coborau din pomi și ieșeau din holde, aliniindu-se ca la o comandă militară, într-o singură direcție, spre râul Mureș, unde se aruncau în apă. Quod erat demonstrandum! Spuneam că, aceste tradiții, astăzi, mai există în anumite comunități locale din Banat, zona Vasluiului, a Galațiului și, mai cu seamă, pe cele două maluri ale Dunării, în satele atât din România cât și din Bulgaria: obiceiul se numește Trifonul viilor, Arezanul sau Zarezanul viilor (există, astăzi, si un nume al unui vin numit Zarezanul), Trifon tăietorul și multe asemenea acestora, în care comunitatea locală, însoțită de tineri și de bătrâni, alături de preotul satului (în zona Galațiului, la Mănăstirea Sfântul Trifon -Sendreni, însuși I.P.S. Arhiepiscop al Dunării de Jos, Casian, vine și binecuvîntează viile, an de an, indiferent de vreme – vezi foto), însoțiți de oficialități locale (în Bulgaria, în vechime, mergeau numai bărbații. Astăzi, tradiția s-a mai schimbat), merg la biserică unde citesc rugăciunile începătoare, apoi Molitvele Sfântului Trifon – unii merg direct în câmp, pe un plai de vii, se stropește cu apă sfințită și vin (simbolul Sfintei Euharistii, ,,Eu sunt vița, voi mlădițele”) vița de vie, apoi se binecuvântează câmpurile întregi, citindu-se (unde nu s-au citit în biserică) Rugăciunile Sfântului Trifon, apoi se taie, ritualic, coarde de viță de vie (în unele locuri, cei în vârstă îi învață tăierea viței de vie, pe cei tineri). Din aceste coarde, se împletesc coronițe, pe care le pun pe cap toții participanții bărbați, care apoi merg în sat, unde se așează o masă bogată, pentru ca anul să fie bogat în roade, precum acea masă – bineînteles, bucatele fiind stropite cu vin roșu. Din ziua Sfântului Trifon, dacă vremea o permite, se poate începe tăiatul viilor sau al pomilor – totodată, începe anul agricol. Se pregătesc răsadurile, semanându-se semințele pentru sere și solarii (tot în această zi, la biserică, se aduc, pentru a fi binecuvântate, semințele de legume – cu precădere, dar nu numai – ce vor fi semănate în noul an agricol).În alte zone, cum ar fi Banatul, pomii neroditori sunt “amenințați”, simbolic, cu tăiatul. În Bulgaria, se aprind focuri și, în jurul unui butoiaș cu vin, se întind hore tradiționale. Sunt zone, în care acest obicei a rămas transmis prin viu grai, din generație în generație. În alte părți, cum ar fi Ianca, în județul Olt, obiceiul a fost ,,revigorat’’ la îndemnul direcției județene de cultură (îi felicităm pentru inițiativă!), iar în zona Galațiului obiceiul a căpătat amploare, datorită prezenței și implicării Arhiepiscopului locului, I.P.S. Casian, un iubitor și păstrător de tradițîi românești (pe care îl și felicităm, dar mai cu seamă ne-am bucura să-i urmeze cât mai mulți exemplul).În localitatea Chirnogi, județul Călărași, obiceiul a fost revigorat și putem spune, puțin copiat de la vecinii de peste Dunăre, din Turtucaia (Tutrakan), localitate înfrățită – bulgarii serbând această sărbătoare cu 13 zile mai târziu, pe stil vechi. Cei din Bulgaria folosesc, ca și noi, calendarul îndreptat, dar pentru că, în conștiința populară, două sărbători căpătaseră un mare renume – Sfântul Trifon și Sfântul Gheorghe – pentru a nu aduce sminteală credincioșilor, Biserica Ortodoxă Bulgară le-a păstrat serbate în forma lor inițială (pe stil vechi).Încă din anul 2013, la fiecare 1 februarie, Primarul din Chirnogi, Roman Irinel, alături de alți oameni politici (Ion Ștefan și alții), alături de preoții Postolea Adrian, Ioniță Dumitru, Fănel Burulean, Georgescu Dumitru, Maharea Mihai și preotul bulgar Mihail Mihailov, au binecuvântat semințele și campiile celor din Chirnogi, bucurându-se de întoarcerea oamenilor către Dumnezeu, dar și de mijlocirea, către Dumnezeu, prin Sfântul Trifon, despre care tradiția populară vorbește cu destul de multe amănunte – sfântului atribuindu-se multe puteri. Ce poate fi mai frumos, decât ca, la început de an agricol, comunitatea să se strângă laolaltă, având binecuvântarea lui Dumnezeu, cerând roade bogate pentru toții semenii lor? Putem, oare, înlocui acest moment, această zi de sărbătoare (este adevărat, cu caracter agrar) cu vreuna din sărbătorile de import? – răspunsul aș dori să îl dați domniile voastre, stimații noștri cititori. Dar, mai cu seamă, răspunsul cel mai corect îl va da timpul, căci vremurile nu sunt sub stăpânirea noastră, a oamenilor.În țară, există câteva biserici închinate Sfântului Trifon: în București, este Biserica numita Cărămidarii de jos; în Iași, Biserica Sfântul Sava, care are al doilea hram pe Sfântul Trifon; ,în județul Galați, Mănăstirea de la Sendreni, închinată tot Sfântului Trifon; o altă mănăstire se găsește în satul Cernetu, județul Teleorman.În iconografia ortodoxă, sunt două tipuri de reprezentări ale Sfântului Trifon. În una dintre ele, este reprezentat cu o pasăre pe umăr – aici se face referire la o minune din timpul țarului Ivan cel Groaznic, când un tânăr ,Trifon Patrikiev, a pierdut șoimul țarului și doar intervenția minunată a sfântului sau protector i-a salvat viața; din acel moment Sfântul Trifon devenind și protectorul cetății Moscovei.
CITEȘTE ȘI: Zarezan – Ziua Sfantului Trifon in Bulgaria [https://lacasuriortodoxe.ro/flori-fermieri/8534-zarezan-ziua-sfantului-trifon-in-bulgaria.html] CITEȘTE ȘI: Sfantul Trifon – [https://lacasuriortodoxe.ro/traditii-ocazii/21684-sfantul-trifon-ocrotitorul-agricultorilor-lupta-pentru-reinvierea-unor-traditii-importante.html] ocrotitorul agricultorilor: lupta pentru reinvierea unor traditii importante [https://lacasuriortodoxe.ro/traditii-ocazii/21684-sfantul-trifon-ocrotitorul-agricultorilor-lupta-pentru-reinvierea-unor-traditii-importante.html]
