Patriarhul Romaniei, despre Sfanta Cruce
Sfânta Cruce este steagul de biruinţă al lui Hristos.Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române s-a adresat în 19 martie 2017 credincioşilor ortodocşi. În cuvântul rostit duminica aceasta la Paraclisul Reşedinţei Patriarhale, Preafericirea Sa a vorbit despre simbolismul şi asumarea Crucii.
Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că cine doreşte să vină după El trebuie mai întâi să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-L urmeze. Aşadar, lepădarea de sine, purtarea sau asumarea crucii şi urmarea lui Hristos sunt cele trei condiţii pentru a fi creştin şi a dobândi mântuirea, spune Părintele Patriarh.
În continuare, se subliniază că lepădarea de sine nu înseamnă desfiinţarea sau anularea de sine, ci schimbarea modului egoist de a vieţui. Lepădarea de sine înseamnă renunţarea la modul pătimaş de a trăi în uitare de Dumnezeu şi de semeni.
Mântuitorul ne arată, de fapt, că numai atunci putem să-I urmăm Lui, când centrul vieţii noastre nu mai suntem noi înşine, ci El. Când viaţa omului nu mai este centrată pe eul său posesiv, trecător şi limitat, ci pe legătura de iubire veşnică şi infinită cu Hristos Dumnezeu-Omul, atunci viaţa omului devine comuniune pentru eternitate, deschidere spre îmbogăţire spirituală veşnică, în iubirea eternă a Preasfintei Treimi, oferă alte explicaţii Patriarhul Daniel, potrivit Radio Trinitas.
Mai departe, Primatul Bisericii Ortodoxe Române dezvăluie legătura dintre legătura dintre Cruce şi Înviere, punctând că în Taina Crucii se află slava Învierii Domnului.
Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne spun că Sfânta Cruce este steagul de biruinţă al lui Hristos, adică este semnul iubirii lui Hristos mai tare decât moartea. Cu alte cuvinte, ea este, în acelaşi timp, simbolul Răstignirii şi Învierii lui Hristos, adaugă Patriarhul nostru.
Duminica Sfintei Cruci în care ne aflăm ne descoperă în esenţă că, urmând lui Hristos, crucea ne duce la Înviere. Mântuitorul Iisus Hristos voieşte să ne spună că iubirea de Dumnezeu este temelia adevăratei iubiri faţă de semeni şi faţă de noi înşine.
De fapt, trăim cu adevărat şi ne împlinim pe noi înşine sau ne realizăm ca persoane în măsura în care Îl iubim pe Dumnezeu şi pe semenii noştri. Ca atare, măsura libertăţii noastre este, de fapt, măsura capacităţii noastre de-a iubi pe Dumnezeu în rugăciune şi pe semenii noştri în faptele bune săvârşite pentru ei, aflăm de la Preafericirea Sa.
O altă condiţie a vieţii în Hristos este luarea sau asumarea Crucii.
În multe feluri, crucea este trăită ca fiind o neputinţă, o neîmplinire sau o suferinţă care marchează viaţa omului. Dar când Mântuitorul îndeamnă pe fiecare să-şi ia crucea sa, aceasta este o chemare: acceptă neputinţa ta şi urmează-Mi Mie! Adu la Mine, la Hristos, durerea ta, neputinţa ta, boala ta, osteneala ta, lupta ta cu tine însuţi şi cu neputinţele tale!, evidenţiază Părintele Patriarh.
Hristos voieşte să poarte împreună cu noi suferinţa noastră, ca să umple cu prezenţa Lui iubitoare, mântuitoare şi sfinţitoare neîmplinirea noastră apăsătoare.
Oamenii care trec prin suferinţă sau poartă o cruce grea nu mai rămân complet indiferenţi. Necazul sau suferinţa ne poate apropia sau îndepărta de Dumnezeu. De aceea, Evanghelia de azi ne îndeamnă să luăm Crucea, să o asumăm, să o purtăm venind cu ea la Hristos şi să facem din ea drum spre Înviere.
În concluzie, Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române remarcă: Asumarea Crucii şi urmarea lui Hristos înseamnă să ne aducem pe noi înşine la Hristos, purtând cu răbdare şi speranţă neputinţele noastre, bolile noastre, „răstignirile” noastre între idealul propus şi rezultatul obţinut, pentru ca El să devină Doctorul şi Mântuitorul vieţii noastre.
În Duminica a treia din Postul Sfintelor Paşti s-a săvârşit Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Basilica [https://basilica.ro/patriarhul-daniel-sfanta-cruce-este-in-acelasi-timp-simbolul-rastignirii-si-invierii-lui-hristos/]
