Sfantul Mormant din Ierusalim: analiza starii Altarului Sfant si modul in care istoria l-a marcat

Altarul are o vechime de 206 ani. Construit între 1809-1810, după marele incendiu din 1808 care a afectat întreaga clădire, Altarul actual, realizat într-un stil otoman baroc, a indicat rapid semne de fragilitate, aminteste intr-un raport recent, legat de restaurarile din prezent, Marie-Armelle Beaulieu – pentru Custodia Franciscana. Pana in 1868, cupola rotondei l-a protejat doar parțial de intemperii, intrucat exista o deschidere catre cer. Cu toate acestea, principala problemă a fost faptul că racla a început să se deformeze rapid din cauza propriei sale greutăți, informeaza in premiera Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe.

“Ceea ce ar putea arata ca un defect de design, este într-adevăr rezultatul unei probleme pe care arhitectul grec, Nikolaos Comnen, a intalnit-o la momentul in care a intentionat sa demareze conservarea ramasitelor Altarelor anterioare. Plăcile de marmură au fost plasate un apeste alta [ca foile de ceapa]”, precizeaza Beaulieu.

“Foile de ceapa au lucrat”, spunea Martin Biddle în cartea sa de referință, intitulată “Mormântul lui Hristos”. Construit într-un mod fragil, pe o structură instabilă, este de la sine înțeles că puternicul cutremur din 11 iulie 1927 avea sa faca astfel incat lucrurile sa devina si mai rele.

Basilica a rezistat seismului de mare intensitate (6,2 grade pe scara Richter). Singurul prejudiciu vizibil a fost remarcat la turla de deasupra corurilor ortodoxe grecești, care a fost grav fisurata.

Din momentul in care Palestina s-a aflat sub dominație britanică, inginerii Departamentului Lucrărilor Publice (DPW) s-au luptat două luni pentru a obține din partea autorităților religioase permisiunea unei inspecții. Concluziile lor au fost, fără vreo indoiala, necesitatea unei renovari generale a Bazilicii. Studiul asupra Mormântului Sfant, pe care l-au efectuat, a confirmat faptul că structura sa se sustine pe rămășițele clădirii anterioare.

Cu toate acestea, la momentul respectiv, Bisericile nu au fost în măsură să ajungă la un consens satisfăcător. Conditiile meteo și noua activitate seismică, în special din 1934, au continuat să distruga clădirea. Cea mai mare biserică a Creștinismului a devenit o pădure de schele, care sprijineau, de acum, zidurile sale foarte fragile. Grecii și franciscanii au procedat la efectuarea unor reparații, dar nici una dintre ele nu s-a atins de Sfantul Mormant.

In martie 1947, insa, britanicii au încercuit racla, cu grinzi de oțel puternice, pe care se poate citi în continuare “Bengal Steel Company”. Ei nu au mai avut timp sa obțina sprijin din partea Bisericilor, pentru a merge mai departe cu restaurarea. Mandatul britanic s-a încheiat in mai 1948.

În 1959, cele trei confesiuni creștine principale (grec-ortodoxă, latină și armeană) au coexistat în Bazilica Învierii, fiind de acord să realizeze un proiect major de restaurare. Fiecare Biserică a întreprins lucrări majore pentru zona respectivă și toate au lucrat la restaurarea cupolei rotondei. Lucrarea s-a încheiat în 1996, dar Mormântul a rămas neatins și a rămas în aceeași stare dărăpănată.

Tocmai de aceea, astazi, este nevoie de restaurare (click aici). [https://lacasuriortodoxe.ro/turism-pelerinaje/22269-lumina-sfanta-2016-noutati-mai-sunt-posibile-pelerinajele-la-sfantul-mormant.html]

Mormântul lui Iisus a fost excavat dintr-un deal, într-o carieră de nefolosit. Grădina Invierii și Mormântul au fost îngropate, incepand din anul 135, sub templul care a fost ridicat de împăratul Hadrian. Aproximativ in anul 324, împăratul Constantin i-a cerut Episcopului Macarie al Ierusalimului sa găseasca Mormântul lui Hristos și sa construiasca o bazilică pe locul sau. Aceasta a fost prima biserică a Sfântului Mormânt.

Ei au săpat în jurul criptei de înmormântare, unde fusese asezat Trupul lui Iisus, pentru a deschide spațiul. Piatra originala a fost acoperita cu marmură și cu un decor constantinian. Acesta a fost primul altar.

Deteriorat parțial de către perși, în 614, și apoi jefuit și distrus pana la pamant, în 1009, urmând ordinele lui Al-Hakim bi-Amr Allah, acest mormânt a fost înlocuit cu un altar romanic, în jurul anului 1014 .

Această construcție, la rândul său, a arătat semne de oboseală, cauzate de aceiași factori: meteorologici nefavorabili, incendii și jafuri, asa incat a fost înlocuit în 1555, printr-o construcție similara cu cea anterioara, dar marcată de influențe gotice. Acesta a fost Altarul ridicat de Custos Boniface Ragusa, care nu a supraviețuit focului din 1808, si care a fost înlocuit cu Altarul actual, mai informeaza Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe, citand raportul lui Beaulieu, care aminteste cu sursa Martin Biddle, ‘The Tomb of Christ’, 1999 Sutton Publishing Limited, Sttoud, Gloucestershire.

Iti aducem aproape informatia la care altfel nu ai avea acces. Daca apreciezi activitatea noastra, acum ai ocazia sa primesti un Certificat de Membru Sustinator (Simpatizant) “Lăcaşuri Ortodoxe”, dand click! aici! Aflandu-ne in cel de-al 10-lea an, te imbratisam ca membru al echipei noastre, cu bucurie!