Disensiuni pe tema Marelui si Sfantului Sinod: Mitropolitul Atanasie de Limassol ia pozitie

In aceste zile, Mitropolitul Atanasie de Limassol a adresat o scrisoare Sfântului Sinod al Bisericii din Cipru, pe marginea documentului adoptat de Sinaxa Întâistătătorilor (vezi ARHIVA Lacasuri Ortodoxe), privind “relațiile cu Bisericile Ortodoxe din întreaga lume creștină”. In aceasta scrisoare, acesta si-a exprimat punctele proprii de vedere. Agentia de stiri Lacasuri Ortodoxe a efectuat penru Dvs. si va prezinta in premiera traducerea in limba romana a acestei scrisori, primita si pe adresa redactiei noastre:

“Sunt absolut de acord cu primele trei articole ale textului. Cu toate acestea, în ceea ce privește articolele ce urmeaza, incepand cu numarul 4, a trebuit sa fac urmatoarea observatie: atunci când Biserica Ortodoxă se roagă – cum face întotdeauna – ‘pentru unirea tuturor’, consider că se are in vedere unirea acesteia cu toți cei care s-au dezradacinat și s-au mutat, cum sunt ereticii și schismaticii. Această revenire are loc, dupa ce acestia din urma si-au renegat erezia sau schisma lor. După ce au renuntat la asta, ei sunt primiti în Biserica Ortodoxă și se alătura ei, prin pocăință și prin procedura stabilită de Canoanele sfinte.

Biserica Ortodoxă a lui Hristos nu si-a pierdut ‘unitatea de credință și de comuniune a Duhului Sfânt’ și nu acceptă teoria restaurarii unității ‘celor care cred în Hristos’, deoarece se consideră că există deja unitatea respectivă între fiii săi botezați. Această unitate exista intre ei si intre ei si Hristos, in Dreapta Credinta [a Bisericii], ea neexistand în rândul ereticilor și schismaticilor. Acesta este motivul pentru care Biserica vrea ca ei să se întoarcă în cadrul Ortodoxiei, cu pocaință.

Cred că ceea ce s-a menționat în articolul 5, privind ‘unitatea pierduta a creștinilor’, este o greșeală, deoarece Biserica, fiii sai credinciosi, ai lui Dumnezeu, sunt uniți între ei, și cu Capul Bisericii, Hristos, nepierzandu-se niciodată această unitate care se afla in sanul ei și, prin urmare, nu este nevoie să fie recuperata sau căutata, pentru că a existat dintotdeauna și va exista, din moment ce Biserica lui Hristos nu a încetat și nu va înceta să existe. Este de dorit să se lucreze într-un spirit misionar, pentru ca toti acestia sa se întoarcă la pocăință, pe calea canonică, în Biserica Ortodoxă. Acest lucru înseamnă, nu că există alte Biserici, ci doar erezii și schisme, dacă vrem sa fim corecți în formularile noastre. Expresia ‘pentru restaurarea unității creștine’ este eronată, deoarece unitatea creștină – și anume membrii Bisericii lui Hristos – nu a fost divizata, pentru că ei rămân uniti cu Biserica. Separarea Bisericii, de cei care au parasit Biserica, a avut loc, din păcate, de multe ori, cu ereticii si schismaticii, dar pierderea unitatii interne a Bisericii nu s-a intamplat niciodată.

Mă întreb, de ce, în text, se fac trimiteri multiple la ‘Biserici’ și ‘Confesiuni’? Care este diferența dintre ele și ce elemente le caracterizeaza pe unele ca ‘Biserici’, și pe altele drept ‘Confesiuni’? Noi mărturisim o singură Biserică, iar toate celelalte sunt erezii si schisme.

Considerăm că atribuirea titlului de ‘Biserică’, comunitatilor eretice sau schismatice, sunt din punct de vedere teologic, canonic si dogmatic, absolut greșite, pentru că Biserica lui Hristos este una, așa cum s-a menționat în secțiunea 1, iar o comunitate sau un grup eretic sau schismatic nu pot fi numite, de noi, ‘Biserica’. Numai Biserica Ortodoxă poate fi numita astfel.

Nimic din acest text nu menționează că singura cale care ar duce la unitatea Bisericii este doar întoarcerea ereticilor și schismaticilor, în pocainta, la Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească Biserica a lui Hristos, care, conform articolului 1, este Biserica noastră Ortodoxă.

Referirea la termenul ‘tradiția vechii Biserici’, lasă impresia că ar exista o diferență ontologică între Biserica veche a celor șapte Sinoade Sfinte Ecumenice, și continuarea sa autentica de până în prezent, care este Biserica noastra Ortodoxă. Noi credem că nu exista absolut nicio diferență între Biserica secolului XXI și cea a primului secol, fiind una dintre trăsăturile distinctive ale Bisericii, pe care o mărturisim în Crez, că aceasta este apostolică.

La articolul 12, se menționează că obiectivul comun al dialogului teologic este ‘restaurarea finală a unitatii în adevărata credință și în iubire’. Impresia creata, este ca noi, ortodocsii, am încerca sa recuperam credința adevărată și unitatea in iubire, ca și cum le-am fi pierdut și am căuta noi dialoguri teologice cu eterodocșii. Consider că această teorie este teologic inacceptabilă de către noi toți.

Referirea din text la ‘Sinodul Ecumenic al Bisericilor’ ma obliga sa-mi definesc poziția proprie cu privire la diverse evenimente sincretiste anti-canonice care au avut loc din timp in timp și, de asemenea, fata de numele său, din moment ce, în cadrul lui, Biserica Ortodoxă este considerata ‘una dintre Biserici’, sau o ramură a Bisericii, care caută și lupta pentru afirmarea ei în cadrul acestuia. Dar pentru noi, singura si unica Biserica a lui Hristos este cea pe care o mărturisim în Crez.

În ceea ce privește ideea că salvarea Credinței Ortodoxe autentice este asigurată numai de către sistemul sinodal, care ‘este desemnat și judecător suprem în materie de credință’, conține un grad de exagerare și nu este realist. În realitate, în istoria ecleziastică, multe sinoade au pretins și legalizat dogme false și eretice, în timp ce oamenii credincioși le-au respins și au salvat Credința Ortodoxă, ceea ce face sa triumfe mărturisirea ortodoxa. Niciun Sinod, fără credincioși – pleroma Bisericii – și nici poporul fara Sinodul episcopilor nu se pot considera Trupul lui Hristos și Biserica, si nici nu pot exprima corect experiența și doctrina Bisericii.

Am înțeles, Preafericirile Voastre si frați din Sfântul Sinod, ca exprimarile dure si jignitoare nu pot apărea în textele ecleziastice contemporane, și nimeni, cred, nu a vazut expresii de acest tip. Cu toate acestea, adevărul trebuie să fie exprimat cu precizie și în mod clar, întotdeauna, desigur, cu discernământ pastoral și iubire adevărată față de toți. De asemenea, avem datoria, fata de frații noștri care sunt în erezii și schisme, sa fim absolut onesti cu ei și, cu dragoste și durere, sa ne rugăm și să facem totul pentru întoarcerea lor in Biserica lui Hristos.

Eu cred, cu umilință, că textele de o asemenea importanță și cu o astfel de greutate, ale Sfantului si Marelui Sinod Pan-Ortodox [al Bisericii Ortodoxe], trebuie să fie pregătite cu grijă și formulate cu toată precizia teologică și canonică, pentru a evita definițiile și declarațiile care nu sunt clare și adecvate, formulările teologice eronate, care pot duce la o interpretare și la modificări ale adevăratei perspective a Bisericii Ortodoxe.

Mai mult decât atât, un Sinod, pentru a fi valabil și canonic, trebuie sa nu se detaseze, în niciun fel, de spiritul și doctrina Sfintelor Sinoade care l-au precedat, iar învățătura Sfinților Părinți și Sfintele Scripturi nu trebuie să fie umbrite in formularea adevăratei credințe.

Când grupările eretice și schismatice au fost numite Biserici, de catre Părinții noștri sfinți? Când și unde, în textele sfintelor canoane și definițiile Sfintelor Sinoade Ecumenice și Locale? Daca ereziile sunt Biserici, unde este singura si Una Biserică a lui Hristos și a Apostolilor?

Mai mult decât atât, îmi exprim dezacordul, umil, fata de abolirea practicii tuturor Sfintelor Sinoade Locale și Ecumenice, în vigoare până în prezent, care preupunea ca fiecare episcop sa poata dispune de propriul său vot. Nu a existat niciodată situatia acestei scheme: un vot pe Biserică – ceea ce face din membrii Marelui si Sfantului Sinod, exceptandu-i pe Primati, sa fie pur si simplu de decor, lipsindu-i de dreptul la vot.

Mai am și alte neînțelegeri și obiecții cu privire la alte puncte ale textelor, dar nu vreau să obosesc mai mult cu acest lucru, limitandu-ma la temele pe care le consider de o importanță mai mare, cu care nu sunt de acord, in perspectiva mea și in credința mea.

Nu vreau, prin ceea ce am scris, sa intristez pe cineva, și nici nu intentionez sa dau o lecție sau sa-i judec pe frații și părinții mei întru Hristos. Pur și simplu, simt nevoia sa exprim ceea ce conștiința îmi cere.

Cer ca opiniile mele sa fie incluse în actele Sfântului Sinod.

+ Atanasie de Limassol.

Iti aducem aproape informatia la care altfel nu ai avea acces.

Daca apreciezi activitatea noastra, iti dam ocazia sa devii membru al echipei Lăcaşuri Ortodoxe. Da click! aici! In cel de-al 10-lea an, TE IMBRATISAM CU BUCURIE