Prea putini mai stiu: Scrisoarea lui Mahomed, adresata Manastirii Sfanta Ecaterina din Sinai (video)

Mahomed, profetul Islamului, a trăit in perioada 570 – 632 dupa Hristos. Musulmanii cred că el ar fi fost ultimul profet al credintei avraamice monoteiste.

Intrucat, in ultima perioada, auzim tot mai multe despre atacuri odioase ale unor grupari extremiste islamiste, indreptate in special impotriva crestinilor, de care oficialitatile islamiste au fost obligate sa se delimiteze pana si ele rapid, rand pe rand, am gasit de cuviinta sa atragem atentia asupra unui document care poate fi socant pentru multi.

Mai intai, pentru cei care nu sunt foarte in tema, trebuie sa reamintim ca Muntele Sinai este muntele sfant pe care Moise a urcat pentru a primi Cele 10 Porunci, dupa cum aflam din Biblie.

Mănăstirea Sfânta Ecaterina, cunoscuta si sub numele oficial de “Sfanta Manastire a Muntelui Sinai pe care a calcat Dumnezeu”, se afla in Peninsula Sinai, la gura unui defileu, la poalele Muntelui Sinai, în orașul Sfintei Ecaterina, din Guvernoratul Egiptean de Sud al Sinaiului. Manastirea este grec-ortodoxă și este, totodata, un sit protejat de UNESCO.

Construita între anii 548 și 565, mănăstirea ramane una dintre manastirile creștine cele mai vechi, inca in functiune, din intreaga lume. Sfantul lacas adaposteste, de asemenea, cea mai veche bibliotecă din lume care a ramas permanent in functiune, continand multe cărți unice.

Ceea ce putini stiu, insa, este ca pe acest munte, Mahomed obisnuia sa-i viziteze frecvent pe crestinii ce alegeau calea monahismului, aflati in Mănăstirea Sfânta Ecaterina.

Mohamed avea o relație importanta cu acestia, angajandu-se în discuții despre știință, filosofie și spiritualitate, printre alte subiecte. Învățăturile lor, de altfel, se pare ca au avut o mare influență asupra profetului musulmanilor.

În anul 622, Mohamed si-a parasit orașul său natal Mecca, din Arabia Saudită, după o tentativa de asasinat asupra vieții sale. El și cei ce l-au urmat (care au părăsit orașul impreuna cu acesta) s-au stabilit în Medina, unde au stabilit oficial religia Islamului. Acest pelerinaj este cunoscut în tradiția islamică, drept Hijra.

În 626 (conform unui document existent în Mănăstirea Sfanta Ecaterina [https://en.wikipedia.org/wiki/Ashtiname_of_Muhammad] ), Mahomed a acordat personal un act (cartă) monahilor Mănăstirii Sfanta Ecaterina, prin care… proteja drepturile creștinilor și ale altor non-musulmani “din apropiere si din departari”, care traiau in zonele predominant musulmane.

In scrisoare, Mahomed le facea cunoscut discipolilor săi că creștinii au dreptul la libertatea de religie și la libera circulație, în cadrul comunităților musulmane.

El a decretat că acestia au libertatea de a-si numi propriii judecători și de a-si gestiona proprietatile, exceptandu-i, in plus, de la orice impozite stabilite de Islam sau de o guvernare islamica:

“Ei [creștinii] nu trebuie să dea nimic din venitul lor, decat ceea ce dau cu placere – ei nu trebuie să fie jigniti, sau deranjati, sau forțati, sau constrânsi. Judecătorii lor nu ar trebui să fie schimbati sau impiedicati sa-si indeplineasca slujirea, nici călugării tulburati în exercitarea slujirii lor religioase…

Nu există taxe sau zeciuiala care sa trebuiasca sa fie primite de la cei care se dedica adorarii lui Dumnezeu în munți”.

Prin urmare, unii susțin că acest document (intitulat Ashtiname, sau Pactul sau Sfantul Testament / foto, cu sigiliul mainii lui Mahomed) nu este nimic altceva decat o resursa prin care pot fi construite poduri între musulmani și creștini, contrar a ceea ce sustin astazi gruparile extremiste islamiste. Spre exemplu, înca din anul 2009, în paginile “The Washington Post” (), Muqtedar Khan [https://www.faithstreet.com/onfaith/2009/12/30/prophet-muhammads-promise-to-christians/125] traducea documentul în întregime, argumentând că: “Cei care caută să promoveze discordia între musulmani și creștini nu fac nimic altceva decat sa se concentreze asupra problemelor care ii separă și care accentuează zonele de conflict.

Dar atunci când sunt invocate resurse, precum este promisiunea lui Mahomed catre creștini, se construiesc poduri”.

Ele ii inspira pe musulmani să se ridice deasupra intoleranței și ii bucura pe creștinii care s-ar fi putut teme de Islam sau de musulmani – explica acesta.

Ashtiname reprezinta, deci, un act care ar trebui sa ii inspire pe toți musulmanii, care isi afirma deseori dorinta de a respecta tratatele și legămintele lui Mahomed, fie ele incheiate cu comunitățile creștine din timpul său. Prin urmare, lumea de astazi risca sa cada prada unei generatii a carei ignoranta fata de religie, cultivata in vremurile noi ateiste, incepe sa o coste…