Pergamentul Templului (manuscris) de la Qumran a fost pregatit pentru scriere, chiar langa Marea Moarta (unde fusese descoperit). Urmeaza analiza cernelii

Lacasuri Ortodoxe: din Roma

O analiza cu raze X si fascicul de protoni a demonstrat ca apa folosita la scrierea documentelor vechi cunoscute sub denumirea de Manuscrisele de la Qumran, are aceeasi compozitie chimica cu apa Marii Moarte, care se gaseste in zona in care ele au fost descoperite, sugerand concluzia ca pergamentul a fost pregatit pentru scriere la nivel local.

©Articol, traducere /en si redactare: KSLCatalin – pentru Lacasuri Ortodoxe®

Noile cercetari efectuate in laboratoarele Institutului National Italian de Fizica Nucleara (INFN) din Catania, Sicilia, sugereaza ca pergamentul lung de peste 8.5 metri a fost realizat chiar in Qumran, ceea ce este acum Israelul, deci in aceeasi zona a malului Marii Moarte, unde pergamentele au fost descoperite in pesteri cu aproape o jumatate de secol in urma.

Pergamentele, o colectie de circa 900 de documente foarte fragmentate, includ textele vechi ale Bibliei si sunt datate ca avand o vechime de mai mult de doua milenii. in plus fata de textele biblice, pergamentele sunt pline de materiale si scrieri apocrife, datand din perioada 100-200 i.Hr. pana la 70 d.Hr.

Scris ca si cand Dumnezeu insusi vorbea, Pergamentul Templului contine instructiuni detaliate cu privire la construirea unui templu si prescrie modul in care legile trebuie sa fie transmise oamenilor.

"Am ales fragmente din Pergamentul Templului, intrucat acestea erau mai curate, si se supun mai usor analizei noastre", afirma fizicianul Giuseppe Pappalardo, catre Discovery News, citat de Indian News.

Pappalardo si colegii sai au examinat fragmente de 7 centrimetri lungime, folosindu-se de tehnica portabila "XPIXE" (Raze-X si emisie de particule de raze X) si un accelerator de particule.

Pappalardo, care a dezvoltat tehnologia XPIXE, a declarat: "Practic, ne-am concentrat pe apa. Ca majoritatea pergamentelor, Pergamentul Templului a fost realizat din piele de animal, astfel producerea sa necesita o spalare intensa. Scopul nostru a fost sa comparam si sa gasim, eventual, o legatura intre compozitia chimica a pergamentului si extrem de ciudata compozitie chimica a apei din zona in care pergamentele au fost gasite".

in primul rand, fragmentele studiate au fost bombardate cu particule alfa si raze X, prin dispozitivul portabil XPIXE, urmand supunerea la un fascicol de protoni cu energia de 1.3 MeV produs in acceleratorul TANDEM de la LNS-INFN.

Analiza cu raze X a demonstrat ca toate fragmentele Pergementului Templului prezinta un raport clor-brom de aproximativ trei ori mai mare decat gasim in mod normal in apa de mare. Aceasta i-a condus pe cercetatori la concluzia ca pergamentul a fost realizat folosindu-se apa sarata a Marii Moarte, pentru spalare.

Conform unui articol publicat de Asia News, Pappalardo a mai declarat: "Studiul nostru s-a axat pe pergament, noi inca nu stim unde a fost scris continutul. Ne-am planificat, de acum, sa analizam si cerneala".

Intr-un interviu acordat revistei Crisana, Pr. Dr. VASILE MIHOC, Profesor de Studiul Noului Testament la Facultatea de Teologie „Andrei ?aguna" din Sibiu, amintea:

"Qumran a fost o comunitate eseniana care tinea de fapt de o miscare mai larga ce avea si alte comunitati. Deci vorbind despre Qumran ne referim la o comunitate a acestei miscari, care se pare ca a aparut in timpul lui Ionatan (160 – 142 i. Hr.), fiind o ramura a acelor asa numiti „hasidim" din epoca Macabeilor, adica „piosi". Din acesti „hasidim" se trag pe de-o parte fariseii, foarte cunoscuti din Evanghelii, oameni cu mare zel pentru Legea lui Moise si pentru datinile parintilor, iar pe de alta parte se trag acesti „esenieni", care insa se constitue in comunitati separate cu un caracter aparte, chiar curios. Pe vremea Mantuitorului erau destul de multi in Tara Sfanta. Ne vorbeste despre existenta lor in primul rand cel care constituie pana astazi izvorul principal pentru cunoasterea epocii respective si anume Iosif Flaviu. Acesta vorbeste despre esenieni ca despre o a treia filozofie dupa cea a fariseilor si a saducheilor, deci erau orientari religioase diferite.

Sunt si alte grupari dar nu au caracter religios. De pilda gruparea irodienilor pomeniti in Evanghelie sau gruparea zelotilor , care erau grupari cu caracter politic. Saducheii, fariseii si esenienii sunt grupari cu caracter in principal religios. Deci in sec. II i. Hr. , probabil pe vremea lui Ionatan, apar esenienii ca o reactie fata de aceasta stapanire a dinastiei macabiene. Ei considerau ca Ionatan a uzurpat sacerdotiul (preotia), ca nu era in drept sa fie arhiereu. Ca atare ei se constituie ca o grupare aparte, ca o comunitate – remarca toti specialistii – eminamente sacerdotala, ei considerand drept scop al lor acela de a restaura preotia si cultul in puritatea initiala, o puritate care a disparut prin uzurparea hasmoniana, prin uzurparea dinastiei pe care o reprezenta Ionatan. Desigur ca despre ei vorbeeste si Filon din Alexandria si chiar un autor pagin, Pliniu cel Batran, care se refera la o comunitate de esenieni, la comunitatea de pe tarmul occidental al Marii Moarte si precizeaza ca este vorba despre un loc intre En-Ghedi si Ierihon. Iata ce spune Pliniu cel Batran:

„Niste solitari, tot ce poate fi mai extraordinar pe lume; ei traiesc fara femei, fara dragoste, fara bani. Palmierii sunt singurii lor tovarasi". E clar deci, datorita acestei localizari pe care o face Pliniu, ca el are in vedere o comunitate de esenieni , anume, comunitatea de la Qumran. Noi ii spunem Qumran pentru ca asa ii spun arabii, deci este o denumire posterioara epocii in care ei au trait, de aceea nu se vorbeste in documentele vechi de Qumran, aceasta fiind denumirea actuala a locului. Ce era de fapt la Qumran ? Erau niste ruine pe care lumea nu le lua in seama. Practic ele sunt langa drum. Toata lumea le vedea si nimeni n-a luat in seama aceste ruine pana cand s-au descoperit manuscrisele din pestera de la Qumran. Abia atunci specialistii s-au apropiat de aceste ruine si s-au facut sapaturile care au dovedit ca ele sunt ruine de o foarte mare valoare, ca sunt vechi de peste 2000 de ani. Deci acesta este Qumranul descoperit ca o asezare de tip monastic esenian. Acolo la Qumran au fost redactate o parte si copiate manuscrisele descoperite in cele unsprezece pesteri din imprejurimi.

articol publicat in paginile scrise MONITOR Lacasuri Ortodoxe® nr. 26/2010