De Sfântul Haralambie, toți credincioșii au primit în dar un borcan cu miere sfințită, din partea Episcopului lor
Samokov este un oraș situat în Obștina Samokov, din Regiunea Sofia, în Bulgaria… În ziua de 10 februarie, zeci de locuitori din această localitate au plecat la casele lor, după slujba oficiată în Biserica proprie parohială cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”, fiecare, cu câte un mic borcănaș plin cu miere. El le-a fost dăruit de Episcopul local, Policarp de Belogradchik, din Biserica Ortodoxă Bulgară, Vicar al Mitropoliei de Sofia, care a vizitat biserica.Informatia ne-a fost oferită de către Patriarhia Bulgară.
A fost ziua în care calendarele ortodoxe indică cinstirea aparte a Sfântului Mucenic Haralambie și a Sfintei Făcătoare de Minuni Mucenițe Valentina, iar Preasfințitul Policarp s-a aflat în vizită în orașul Samokov și a oficiat Sfânta Liturghie în Biserica mitropolitană amintită mai sus, al cărei paroh este Pr. Iconom Mihail Kolev, întrucât sfântul lăcaș deține un Sfânt Altar nordic închinat Sfântului Haralambie.
Zeci de locuitori ai localității Samokov au fost prezenți la slujbă, între care și primarul Vladimir Georgiev, dar și președintele asociației apicultorilor din oraș, Iordan Iordanov, alături de alti funcționari municipali. Cu precădere în Bulgaria, ziua Sfântului Haralambie este serbată ca Zi a Apicultorilor, iar credincioșii ortodocși obișnuiesc să ducă miere la biserică, pentru ca mai apoi, fiind sfințită, să fie dusă spre binecuvântare în casele lor. Mierea sfințită, astfel, este depozitată și consumată în cursul anului, pentru sănătate și vindecarea bolilor sufeltești și trupești.
Tradiția sfințirii mierii se bazează pe viața sfântului, care vorbește despre vindecarea lui minunată după tortura teribilă și despre viața sa lungă pământească (sfântul a trecut la cele veșnice la vârsta de 113 ani), și este asociată cu medicina populară, conform căreia mierea are proprietăți excepționale vindecătoare.
Prin urmare, după Sfânta Liturghie, Episcopul Policarp și clerul au sfințit numeroasele vase cu miere așezate în centrul sfântului lăcaș. La sfârșit, stând în picioare lângă Tronul Arhieresc, Episcopul a ținut un cuvânt de învățătură despre viața și martiriul sfântului. El a reamintit puterea acestuia ca predicator al credinței în Domnul Iisus Hristos, răbdarea și curajul cu care a îndurat suferințele. Minunatele manifestări ale puterii lui Dumnezeu prin vindecările la care mulți păgâni au fost martori, i-au determinat pe aceștia să îmbrățișeze învățătura lui Hristos. Preasfinția Sa a subliniat faptul că sfântul a reușit să-și păstreze credința sa pură, fără a-L nega pe Domnul nostru Iisus Hristos, iar cu lucrarea lui, cu rugăciunile sale, a reușit să-i păstreze pe mulți oameni în adevărul Sfintei Credințe Ortodoxe.
La sfârșit, împreună cu gazda, Episcopul a dăruit fiecăruia dintre cei prezenți, în cinstea Sfântului Haralambie, câte un mic borcănaș cu miere, pregătit de către Consiliul bisericii în care a slujit. După Liturghie, Episcopul Policarp, alături de clerici au vizitat și casa parohială, situată în curtea bisericii, oferind câteva recomandări legate de aceasta.
Sfântul Haralambie a fost episcop în Magnesia, Tesalia, predicator îndrăzneț al credinței. Confruntat cu judecata, a fost admirat pentru faptul că nu s-a plecat înaintea idolilor pagani. Chinuit și torturat, corpul i-a fost strunjit cu cârlige de fier. Rănile lui, însă, s-au vindecat. Mulți păgâni, văzând fermitatea credinței sale și vindecările miraculoase, au crezut și au fost ucisi de dragul lui Hristos. Condamnat la moarte, Sfântul Haralambie s-a mutat la Domnul înainte ca sabia să-l atingă. Acest lucru s-a întâmplat când era în vârstă de 113 ani, pe vremea împăratului Septimius Severus, în anul 198.
Mai multe fotografii puteți vedea la adresa: https://www.flickr.com/photos/154308224@N03/sets/72157706544352485/with/47049155761/ .La sfârșitul albumului foto indicat, vezi putea vedea câteva fotografii realizate, de asemenea, în timpul vizitei ulterioare pe care Arhiereul a făcut-o la biserica din apropiere, închinată Sfântului Nicolae, remarcabilă pentru arhitectură și iconografia proprii, dupa mulți ani redeschisă vieții parohiale.
